14,853 matches
-
nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare, dispariția realității și a iluziei nu reprezintă un fenomen semnalat, marcat sau enunțat, dimpotrivă, susține Baudrillard, dispariția lor este un fenomen mascat, el însuși un simulacru de un anumit ordin 445, astfel încât, în general, hiperrealitatea poate fi înțeleasă ca un sistem de simulări care se simulează pe ele însele, într-o halucinantă pierdere a ideii de referință
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
televiziune (care este percepută după modelul ADN-ului). Baudrillard mută discuția într-un plan superior, indistincția mediu/mesaj este generalizată asupra tuturor schemelor binare prin intermediul cărora se asigura până acum o viziune "confortabilă" asupra realității și teoriei. Astfel, Baudrillard postulează dispariția structurilor duale care organizau până acum totalitatea câmpului discursiv, precum și a oricărei articulații care determina producerea sensurilor după o logică prestabilită. Modelul limbajului mediatic îl conduce la afirmații similare celor ale lui Derrida, astfel încât faptul că "discursul "circulă" trebuie luat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în ceea ce privește teoria jocurilor de limbaj concurente în societate, din moment ce sistemul simulacrelor este relativ inert. * * * Concluzia acestei analize rezidă în faptul că o condiție esențială a hiperrealității este implozia sensului, dată de viteza schimbărilor, de inserarea mesajelor mediatice în locul realității, de dispariția structurilor polare în discurs etc.: "peste tot, nu contează în ce domeniu, politic, biologic, psihologic, mediatic, în care distincția dintre doi poli nu poate fi menținută, se intră în domeniul simulării, și deci în manipularea absolută nu pasivitatea, ci indistincția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de fiecare dată voi sunteți constant selecționați și testați de mediul însuși"464. De altfel, întreaga societate pare a fi alcătuită pe modelul codurilor și modelelor ce induc un dualism al polilor după principiul binarității codului cibernetic, iar Baudrillard declară dispariția retoricii oglinzii și a retoricii verticalității, din moment ce totul se pare că se desfășoară într-o orizontalitate lipsită de transcendență. Importanța teoriei simulacrelor, dar mai ales a descrierii trecerii de la simulacrul de ordinul doi la cel de ordinul al treilea a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
corespunde unei faze culturale și estetice avansate care marchează o calitate singulară a operei, nu imanentă ca aceea aparținând obiectului ritual, ci transcendentă și individualizată; al treilea stadiu, considerat a fi contemporan nouă, este desemnat de forma sa politică, a dispariției operei de artă în procesul reproducerii mecanice. Dacă forma rituală nu cunoaște originalul, în etapa politică nu mai există decât o multiplicare a obiectelor lipsite de original, "aura" operei de artă fiind pierdută definitiv. Această sugestie de interpretare oferită de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schimb. În Stategiile fatale, Baudrillard adaugă o lume a patra, a transpoliticului, care este locul preferat al catastrofei, al crizei și al anomaliilor. Cele trei figuri dominante ale acestei etape, și anume obezul, ostaticul și obscenul, demonstrează, prin profilul lor, dispariția seducției sau, cel mult, transformarea ei în "fascinație". 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial Etapa rituală a seducției conține acea imagine "pură" a sa, în care totul are loc în interiorul unui ceremonial sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
seducție se află puterea metamorfozei orice trebuie transformat pentru a fi învăluit într-un ritual care captează. În această lege se găsește sfidarea profundă adusă ordinii naturale, căci omul tinde să trăiască într-o lume a sa, construită din trădare, dispariție și seducție decât într-o lume "dată", căreia să nu-i poată schimba nimic. Baudrillard proclamă: "a dispărea înseamnă a te risipi în aparențe. Nu servește la nimic să mori, trebuie să știi să dispari. Nu servește la nimic să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu-i poată schimba nimic. Baudrillard proclamă: "a dispărea înseamnă a te risipi în aparențe. Nu servește la nimic să mori, trebuie să știi să dispari. Nu servește la nimic să trăiești, trebuie să știi să seduci"519. Modul de dispariție, împreună cu sfidarea, conturează acum profilul seducției. Pentru Herman Parret 520, această fază rituală permite realizarea a numeroase trimiteri către opera grecilor, care abundă în figuri ale metaforei seducției. Mai mult decât atât, epoca elină ar deține, prin excelență, expunerea cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critica culturală și a aforismului. El face însă adesea afirmația că, în fapt, oferă o mai bună înțelegere a situației prezente, marcându-i noutățile și diferențele față de trecut, proclamând "moartea" fenomenului modern și nevoia unor strategii și răspunsuri teoretice la dispariția modernismului"579. Această poziție este elocventă în ceea ce privește surprinderea trăsăturilor scriiturii baudrillardiene și a posibilului său risc sau eșec, care ar fi acela al ieșirii din sfera propriu-zisă a teoreticului și a considerării acestuia relevant pentru practică sau realitate. Într-un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursuri și constructe teoretice pe care le alcătuiește, în majoritatea cazurilor, prin critica și deconstruirea altor discursuri, în speță moderne? Reprezintă postmodernismul momentul postfilosofic, în care starea de inaniție este mascată de consumul substanței propriilor constructe? Reflectă filosofia actuală o dispariție a "adevăratei" filosofii și o anihilare a câmpului fertil al ideilor (în termeni baudrillardieni, este doar un "simulacru" de discurs filosofic) sau doar o radicalizare ce-i denotă, dimpotrivă, vitalitatea? La prima vedere, discursul postmodern pare a fi circular, iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asupra originilor schimbării culturale, trad. de Cristina Gyurcsik și Irina Matei, Editura Amarcord, Timișoara, 2002, pp. 205-327. Astfel, condiția postmodernă este abordată în relație cu compresia spațiu-timp, cu noțiunea de simulacru sau din perspectiva oferită de cinematografia postmodernă în ceea ce privește "presupusa dispariție" a spațiului și timpului în postmodernitate. În viziunea lui Harvey, "postmodernismul poate fi privit ca o condiție istorico-geografică distinctă" (op. cit., p. 332), deși o serie de determinări ale acestei condiții rămân încă neelucidate. 25 Fredric Jameson, The Cultural Turn. Selected
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
promotorul acestei viziuni globale fiind considerat Jean-François Lyotard, pentru care condiția postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității. Postmodernitatea nu se caracterizează printr-o estetică, ci mai degrabă printr-o serie de fenomene de tipul: atomizarea socialului sau chiar dispariția lui în viziunea lui Jean Baudrillard, globalizare, pluralitate, acumulare flexibilă, inventarea altor realități sau pierderea realului etc. 136 A se vedea Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, pp. 28-34. Sesizăm în diferențierea terminologică realizată în legătură cu acest cuplu conceptual că autoarea introduce discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin sine însuși, p. 15. 445 În Le crime parfait, Baudrillard notează: "trăim într-o lume în care cea mai înaltă funcție a semnului este aceea de a face să dispară realitatea, și în același timp de a masca această dispariție. Astăzi, arta nu face altceva. Mass-media nu fac alt lucru" (p. 18). 446 Douglas Kellner, Cultura media, p. 349. 447 Jean Baudrillard, L'échange symbolique et la mort, p. 114. 448 Jean Baudrillard, L'Illusion de la fin ou la grève
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un stat care nu o posedă, fie că este vorba despre un conflict între două puteri nucleare. În primul caz, războiul iese practic din logica acțiunii statului, deoarece folosirea armei nucleare de către puterea nucleară asupra celei nonnucleare poate conduce la dispariția efectivă a acelei națiuni și a statului cu pricina. În acest caz, miza războiului sau a evitării lui este însăși supraviețuirea biologică națională, mai mult decât supraviețuirea și integritatea instituțională a statului respectiv. În al doilea caz, în care un
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
nu și războiul convențional între puteri nucleare sau nonnucleare. 2. La nivel diplomatic, al relațiilor interstatale pe de altă parte, războiul a devenit o instituție inacceptabilă la nivelul sistemului internațional, în condițiile în care folosirea armei nucleare putea conduce la dispariția societății umane organizate. Armele nucleare au fost folosite în istorie mai degrabă la nivel diplomatic, în sensul că au avut un semnificativ rol de descurajare a inamicului, oricare ar fi fost el. Odată ce capacitatea de distrugere reciprocă a celor doi
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
ecolucenței tipice unei curgeri laminare. Stadiul B 0-19% lărgirea repartizării ecolucenței fără modificări semnificative ale traseului. Stadiul C 20-49% lărgirea netă a repartizării ecolucenței; accelerarea vitezei cu creșterea vârfului sistolic cu 30-50% fără semne velocimetrice în amonte. Stadiul D 50-99% dispariția inversiunii sensului scurgerii în protodiastolă; lărgire foarte netă a repartizării ecolucenței (dispariția frecvențelor cu turbulență). Stadiul E ocluzie - absența semnalului. Un raport al velocității sistolice de vârf la nivelul segmentului stenotic la velocitatea sistolică de vârf la nivelul segmentului normal
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
modificări semnificative ale traseului. Stadiul C 20-49% lărgirea netă a repartizării ecolucenței; accelerarea vitezei cu creșterea vârfului sistolic cu 30-50% fără semne velocimetrice în amonte. Stadiul D 50-99% dispariția inversiunii sensului scurgerii în protodiastolă; lărgire foarte netă a repartizării ecolucenței (dispariția frecvențelor cu turbulență). Stadiul E ocluzie - absența semnalului. Un raport al velocității sistolice de vârf la nivelul segmentului stenotic la velocitatea sistolică de vârf la nivelul segmentului normal proximal > 2 indică o reducere a lumenului cu 50-75%. O velocitate tele-diastolică
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
intereselor altora și dispoziția de a le face un serviciu. 3. Exprimați-vă des aprecierea și faceți-o mai ales În scris. Recunoașterea contribuției unei persoane este un pas evident (dar trecut cu vederea) spre consolidarea importanței persoanei respective. „Teoria Dispariției” spune că orice comportament pozitiv care trece neobservat va dispărea În cele din urmă. Chiar dacă aprecierile verbale sunt importante, cele scrise au o foarte mare durabilitate. 4. Investiți În angajați. Nimic nu face personalul să se simtă mai important decât
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
jucător din liga de baseball, care și-a exprimat nemulțumirea față de decizia unui arbitru scuipându-l În față. Cel mai adesea, aroganța este manifestată de către manageri, care se cred mai presus decât semenii lor. Bunul-simț este un concept pe cale de dispariție În mediul afacerilor. În vreme ce mulți sunt de părere că este doar un concept Învechit În mediul acesta competitiv, unde trebuie să faci orice ca să supraviețuiești, studiile indică faptul că lipsa de politețe afectează grav performanțele companiilor. Peter Drucker, una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și aici voința nemiloasă care a determinat exilul poetului, care a persistat în decizia de a nu-l lăsa pe Sulmonez să se apropie de orașul etern și care și mai grav a determinat, din răzbunare față de atitudinea lui Ovidiu, dispariția prematură a rudei și celui mai bun prieten al său! Din câte rezultă, Ovidiu era la curent și cu moartea lui Augustus, dar acest lucru trece în planul doi în durerea sa. Paralelismul între cele două morți este mai elocvent
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al său! Din câte rezultă, Ovidiu era la curent și cu moartea lui Augustus, dar acest lucru trece în planul doi în durerea sa. Paralelismul între cele două morți este mai elocvent decât orice demonstrație: nu simte nici un regret pentru dispariția împăratului, în timp ce o durere atroce care frizează disperarea îl macină la moartea lui Paulus Fabius Maximus! Cheia dramei lui Ovidiu trebuie căutată în acest contrast profund între sentimentele lui Ovidiu față de unul și de celalălt personaj 257. E adevărat că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a oprit la jumătatea confesiunii sale: causa negata putea părea că viza persoana lui Augustus. Ovidiu, însă, își dă seama că, deși Augustus era mort, tot mai rămăsese un Augustus care să acorde funcții înalte în Imperiu. Intuiește că, odată cu dispariția lui Augustus, situația Statului, contrar așteptărilor lui Ovidiu și a celor din opoziție, rămânea aproape neschimbată: nu s-ar fi întors la Republica. Ovidiu ezită între ideile și idealurile sale de a căror inactualitate începe, în sfârșit, să-și dea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ani. Se poate crede că, pentru opoziție, asemenea vota publica din cinci în cinci ani, dădeau o speranță reînnoită nu în însănătoșirea lui Augustus, ci în a aceea a republicii: se spera cu și mai multă ardoare că, prin eventuala dispariție lui Augustus, s-ar fi întors vremurile bune ale libertății republicane. Cu a noastră scrisoare ne situăm în jurul anului 14 d.H. Nu știm care era starea sănătății împăratului la acea vreme, dar, în orice caz, unele exprimări 276 ovidiene dau
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în momentul tentativei sale de mărturisire. Acuzându-i pe ceilalți se pare că poetul și-ar fi închis calea chiar și spre cea mai mică speranță de a fi ajutat de către aceștia pe lângă Augustus. Să ne mai imaginăm și ipoteza dispariției lui Augustus cu consecința logică a venirii la putere a acestor nobili. Și continuă: vorbește mai bine de parcă nu aș fi fost nicicând indus în eroare, pentru ca Augustus să mă lase să mă bucur de viața pe care mi-a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de apreciere a constituirii grupărilor dentare Dentația este termenul care desemnează totalitatea dinților prezenți la un moment dat în cavitatea orală. Sunt trei dentații consecutive: temporară, mixtă și definitivă. Dentiția - termen care exprimă totalitatea fenomenelor care determină geneza, dezvoltarea și dispariția dinților care se dezvoltă din aceeași lamă dentară. Omul este difiodont deoarece are: - dentiție primară, care se dezvoltă din lama dentară primară, și care cuprinde toți dinții temporari și molarii permanenți (32 = 20 + 12); - dentiție secundară, care se dezvoltă din
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]