20,245 matches
-
medicinală (fixată în parchet) vreme de cel puțin jumătate de oră. Și, în vremea asta, eu, care dormeam la primul etaj, săream din pat, mă rădeam și făceam un duș. Apoi coboram la micul dejun. De obicei, dimineața, predominau: laptele dulce sau laptele bătut, fulgii de cereale, diverse feluri de brânzeturi și gemuri. Când terminam de sorbit cafeaua, pe la orele 8,30, sosea, cu mașina, și cu cei doi elevi ei mei din delegație, Marius și Georgel, un colaborator al gazdei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tot ce mi-ai spus, Tu, care puteai să-mi fii mamă; ți-ai deschis inima mie, unui străin; și m-ai obligat să meditez și să descopăr o parte din comorile poporului suedez. DIPLOMA DE DOCTOR Toamnă... Toamnă în dulcele târg al Ieșilor... Bătrânii tei de pe Copou își scutură frunzele de-aramă prin grădini și pe caldarâm, sub un cer îmbrobodit cu nouri de cenușă și de tuci, gata-gata să-și sloboadă apa strânsă-n baierele cerului. Am revenit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Copou, la cea mai veche Universitate a țării, mă revăd în candidatul timid și candid, venit să-și încerce norocul. Și simt așa, în taină, pe nesimțite, cum mă inundă emoțiile și mă asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri, întrebări, încercări, căutări, frământări, dezamăgiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așezare îl legau anii urmați la grădiniță și școala primară, incursiunile întreprinse cu fratele său, Constantin, și alți copii de seama lui pe potecile umbroase din Codrii Orheiului și Lăpușnei, clipele în care a primit și citit "abecedarul scris în dulcele grai românesc", dar și "serile în care mama termina mai repede treburile casei" și el o ruga "să citească fragmente din Amintirile lui Creangă și din nemuritoarele sale povești sau din basmele lui Petru Ispirescu", când avea să noteze el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
alte meleaguri, ca unul dintre mulții cititori care i-au judecat și lăudat truda, nota că, acest "traducător, muzeograf, cercetător și publicist, preocupat de istorie culturală și literară (...) se încăpățânează de câteva decenii să demonstreze, cu unele argumente incontestabile, că dulcele târg al Fălticenilor a fost, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima parte a veacului al XX-lea, o veritabilă Florență a Nordului". În acest scop, el a identificat și adunat "în decursul timpului, mărturii, documente, scrisori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
spus, e un "film al unei lumi de mică provincie, mare însă prin disponibilitățile ei creatoare". Ca urmare, după o astfel de caracterizare, cartea poate nu mai trebuie nici într-un fel rezumată, ci "ascultată", pagină cu pagină, ca o dulce tânguire de iubire, care oferă și un răspuns posibil la acea cutremurător de grea întrebare: "a fi sau a nu fi", pentru care autorul propune varianta: "a visa, a crea, a făuri ceva, a adăuga" cât de puțin la valorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
clădește, se completează și consolidează întreaga osatură a vieții, până la moarte. De ce, oare, cu cât trec anii, oriunde și oricând, ne visăm mereu acasă, acolo unde am copilărit? Erich Beck se simte el însuși dator să se mărturisească despre această dulce povară a copilăriei: într-o scrisoare din 19 ianuarie 2005, reamintindu-și de ultima sa vizită la Suceava, când a primit înalta distincție în Aula Magna a Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava, nu se poate stăpâni să nu scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înregistrate pe ruinele imperiului habsburgic, de a-și rezolva singure problemele interne, ci intervenției marilor puteri, în principal a Germaniei și U.R.S.S., care s-au înțeles și au reîmpărțit zona Europei Centrale. CUPRINS Cuvânt înainte 5 Lupul 7 Turtă dulce 16 Lanțul 21 Bunica 24 Întâlnire cu Sadoveanu 32 Examen la Psihologie pedagogică 37 Timur Lenk și tabloul pentru posteritate 51 Colega de birou, Elvira 58 O călătorie în paradis 88 Diploma de doctor 144 Maestrul Irimescu la Fălticeni 150
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de regret de orașul meu subteran și probabil că nu mai am mult până mă voi rupe definitiv de molozul ăsta de fraze vânturat furibund, scuturându-mă În frigurile viciului meu solitar și Îmbăindu-mă din creștet până-n tălpi În dulcea demență a exacerbării eului prin uitare de sine. Am explorat și am devastat toate limitele acestei forme decadente de autocompătimire. Am cotrobăit dărâmând și reconstruind prin toate subteranele memoriei. Nu rămăsese desigur loc neatins, de vreme ce mă revedeam mereu reîntors acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
întâmplare... îți lasă în inimă o amintire dragă, ba chiar o iubire neștearsă... și, aceea era una dintre ele. Uitându-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când, privirea li se furișa către tine,ca o dezmierdare dulce de mamă , care, părea să spună cu infinită dragoste și mirare...!” Măi băieți, măi!.. Cum v-ați dat cu bătrânețea, măi..!”. Privindu-i, simțeai că o dragoste imensă te cuprinde, așa... venindu-ți să-i iei în brațe, și să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
neînchipuit... Zi frumoasă de primăvară, cu cer senin și soare mult încă de dimineață. Cei dintâi muguri se aninau de ramurile liliacului... Pe cer, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. În văzduh era o pace dulce... În dimineața aceea toate păreau mai frumoase ca niciodată... nimic nu prevestea grozăvia care, peste puțin... urma să se dezlănțuie. De aproape trei ore așteptam să ni se dea plecarea, și ne pierdusem răbdarea... O neliniște nelămurită ne încerca. În
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cântă cu el... cântă pentru el... Cântă blând liniștitor, cântece și imnuri... melodii sfâșietoare... ce-ți înmoaie voința și-ți înduioșează sufletul. Tot satul geme de cântecul lor.Nu există ceva mai înălțător ca imnul acela tânguitor... ori, doina aceea dulce moldovenească... Parcă și foșnetul frunzelor s-a oprit... Simți cum te înfioară în tot trupul... E ca și cum Dumnezeu, ar fi coborât pe pământ. Țăranii, până la marginea satului, își încordează auzul să asculte... să asculte ce n-au mai auzit. Ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cum i se mai spunea Iașului, începu a se arăta... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Zarzării și cireșii își desfășurau crengile foșnind de păsări și albine... totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a vestitului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înflorește ?! Soarele dimineții se strecura prin ramuri și lăsa în iarbă fâșii de un verde crud.. Anotimpul primăverii, renașterea naturii, tocmai sosise. Pe cer sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. În văzduh era o pace dulce. Era în ziua când calendarul ortodox prăznuiește Sfinții 40 de Mucenici... Baltă oftă amintindu-și de... „Moșii de iarnă”. Gândul îl purtă, acasă în copilărie, când mama lor, le dădea o cană plină cu lapte cu tocmagi, legată împrejur cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și luna lui aprilie... cu zarzări și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine... Fluturii, plăpânzi, se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără să-i mai poți deosebi... Luna
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amândoi, purtați spre acelaș destin. De Florin.. n-am mai auzit niciodată. Amintirea lui Florin mi-a tulburat sufletul mult de tot.. Și, gândul mi-a alunecat spre o întâmplare... .. Eram de plantonul doi.. tocmai când somnul e cel mai dulce.. Pe coridor era frig.. Am intrat pentru puțin în dormitor, și m-am întins cu fața în sus, pe patul meu. Razele lunii pătrundeau prin ferestrele mari, luminându-l ca ziua... Era cald și liniște, o liniște îmbietoare la somn
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prima clasă, cât l-am avut profesor, Gavril Istrati ne-a învățat cu temeinicie limba română. Eminent profesor, pedagog și om de suflet.. Profesorul nostru de română, era exigent, sever, în acelaș timp, blând și bun, cu vorba molcomă și dulce a ardeleanului de la BistrițaNăsăudului. Pentru statura mea mică și plăpândă, îmi spunea zâmbind „Omu’ mare”... un zâmbet bun pe care nu l am uitat niciodată. În anul următor, spre regretul nostru, s-a transferat la Universitatea din Iași, Facultatea de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în gând i se opri amarul. În poarta Seminarului se așternu o tăcere deasă... deasă, de s-o tai cu cuțitul... Hm ?!.. făcu altul din colegi, cu gândul la Calea Lăpușneanu, zâmbind trist. Ochii i se înrouraseră de o amintire dulce, poate cea mai dulce amintire din adolescență... Eram, într-a cincea.. Începu el, cu glas ușor tremurat.. înroșindu-se până în vârful urechilor... Își drese, nodul din gât, și tăcu.. zâmbindu-și sieși, apoi continuă. Atunci, am condus-o pe Alina
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
opri amarul. În poarta Seminarului se așternu o tăcere deasă... deasă, de s-o tai cu cuțitul... Hm ?!.. făcu altul din colegi, cu gândul la Calea Lăpușneanu, zâmbind trist. Ochii i se înrouraseră de o amintire dulce, poate cea mai dulce amintire din adolescență... Eram, într-a cincea.. Începu el, cu glas ușor tremurat.. înroșindu-se până în vârful urechilor... Își drese, nodul din gât, și tăcu.. zâmbindu-și sieși, apoi continuă. Atunci, am condus-o pe Alina... era și ea într-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cincea la „Oltea...”, Era subțirică, trupeșă, cu privirea lăsată în jos, semnul unei bune educații, nici de cinsprezece ani, avea un obraz curat, de fată cuminte; când râdea făcea gropițe în obraji că te apuca.. o furnicătură. Avea o fața dulce și luminoasă ca o salcie înflorită primăvara... de ziua Floriilor. Cu părul, de culoarea castanei coapte, împletit într-o coadă groasă, sprâncenele frumos încondeiate, obrazul îmbujorat, buzele ca piersica răscoaptă,.. fata aducea cu dânsa un ușor parfum de primăvară. Atunci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dacă poate continua să-mi citească: eu mă înfurii, la început... Apoi izbucnesc în râs. Cred că, atunci când suntem tineri, salvarea sufletului constă tocmai în această insolență amoroasă. Psyché Mă mai abat din gânduri mâncând niște poame minuscule și extrem de dulci. Numele lor e destul de lung în limba băștinașă, intraductibil în latină. Savoarea acestora reușește să mă umple de mulțumire și uit pe loc de orice lucru ce nu-mi procură plăcere. Mă tem că-mi pierd memoria, asemenea lotofagilor. Visez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am mirat mult de un asemenea remediu orfic. Tocmai fiindcă sunt poet, n-am crezut niciodată în rezultatele lui. Hesperus Îl contemplu pe Hesperus în fiecare noapte când nu pot să dorm. Candoarea lui luminoasă îmi umple sufletul cu o dulce visare. Mă ajută să îndur existența și mă protejază de monștrii nepoftiți ai somnului. Descântec Luna - inspiratoare aici de rituri magice - e un element cosmic de mare importanță. Energia ei misterioasă ajută mai ales regnul feminin. E astrul nopții care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să mă mișc, dar nu trebuia să părăsesc Tomisul sau să mă mai întorc vreodată la Roma. Am petrecut o săptămână în oraș; apoi m-am mutat mai la nord, pe un mic promontoriu, situat între un lac cu apă dulce și mare. Era acolo un sat locuit de niște oameni de treabă ce se uitau la mine cu bunăvoință și curiozitate; mi-au îngăduit să locuiesc la margine, într-o căsuță părăsită, rămasă fără stăpân. Era aproape de mare, pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă „separ” de ceilalți locuitori. Această insulă mică e foarte asemănătoare cu cea pe care am văzut-o la Moethia, colonia locuită de fenicieni dincolo de Trapani, în direcția opusă muntelui Eryx. Insula mea însă, spre deosebire de aceea, e înconjurată de apă dulce și e situată lângă mare. Între mare și lac se întinde o fâșie de uscat de vreo sută de pași. Suflete Simt că e cam mare aglomerație de suflete pe-aici. Plutesc libere pe deasupra și se ceartă-ntre ele, așteptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
secrete, arta vrăjilor pe care doar eu o posed, sunt cu totul neputicioase: nici zeița și nici sacrificiile către Hecate cea puternică nu mai au eficacitate. Nu mă mai bucură lumina zilei, iar nopțile sunt pentru mine veghi amare și dulcele somn se ține departe de suferința mea nefericită. Eu, care am știut să adorm un zmeu, nu sunt capabilă să-mi găsesc leac pentru somn mie; știința mea este utilă oricărei alte persoane, în afară de mine. Acel trup drag pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]