15,136 matches
-
ei într-un instrument al politicii de stat. Intelectualitatea interbelică creștină atrage atenția asupra acestui pericol, prin luarea unei atitudini tranșante, pe linia tradiției patristice 6. Diagnosticul lui Nae Ionescu pus asupra influenței liberale asupra Bisericii Ortodoxe poate părea extrem de dur și necruțător. Privind din perspectiva contextului istoric românesc interbelic, când partidul de guvernământ recte, partidul liberal, care a fost, de multe ori, la actul de conducere încerca să câștige simpatia chiriarhilor, prin cooptarea lor în mediul politic și, implicit, prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asemenea unități domestice sunt: problemele deja discutate ale disciplinării și educației. Să mai adăugăm aici că ele sunt o sursă de conflict între soți. Părintele biologic îl vede pe cel vitreg (în cauză sunt preponderent tații) ca fiind prea autoritar, dur și subiectiv. La rândul lui, acesta se simte tratat nedrept, considerând că vrând să facă bine educând copiii, răsplata este reproșul. El fie va deveni prea tolerant, fie nu se va mai implica serios; favoritismul este o altă cauză majoră
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și M. Soroka (2001), problema legiferării sau nu a mariajului între homosexuali angajează mai multe efecte neintenționate, sau chiar perverse, dintre care două sunt mai evidente (cel puțin pentru SUA): este foarte probabil că legiferarea va atrage reacții și mai dure din partea publicului conservator, fiind previzibilă și multiplicarea actelor de violență față de homosexuali; dacă unele state din America de Nord vor legaliza mariajele și altele nu, se va produce o masivă migrație a celor interesați înspre primele. Acesta este scenariul cel mai plauzibil
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
amploare după tragicele evenimente din 1940 și, mai ales, după intrarea definitivă a Basarabiei în sfera sovietică după 1944. Pentru a crea un cadru propice, autoritățile sovietice au adoptat, în primele două decenii de la anexare, o serie de măsuri dure care au constat în secătuirea economiei, în colonizările masive (peste un milion de ruși), eliminarea elitelor românești și a tinerilor români, clasa activă a provinciei, deportări, înrolări, constituirea de detașamente de muncă trimise în URSS și prin foamete. La baza
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
uitând că autoritățile comuniste aveau controlul total al aparatului de stat și al mijloacelor de informare în masă, continuă pe același ton: „a cincea coloană politică românească din Moldova, care este susținută politic, dar și financiar, încearcă să voaleze realitatea dură: o mică și neînsemnată parte a populației (5-6%), capii acesteia au acaparat în mod abuziv, dirijând într-o manieră velicoromânească, domeniul cultural științific universitar și educațional, adică domeniul de activitate cel mai sensibil, dar și cel mai eficient de educare
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de a „consolida societatea, de a uni oamenii în jurul unor valori pozitive comune, de a cultiva toleranța, recunoașterea diferențelor, spiritul critic”, s-a confruntat cu critica unor persoane abilitate: Anatol Petrencu, la acea vreme președinte al Asociației Istoricilor, a criticat dur conținutul manualelor de istorie integrată, declarând că acestea conțin greșeli de ordin factologic, sunt afectate de „mentalitate comunistă” în expunerea materialului, precum și că autorii lor sunt niște „anonimi”. Pavel Cocîrlă, profesor universitar, reproșa Ministerului Educației lipsa de transparență în procesul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în perioada sovietică istoria Partidului Comunist, a susținut în limba rusă un discurs despre importanța anului 1940 „în reluarea și consolidarea statalității moldovenești” și a regretat că puterea sovietică a pierdut în 1918 Basarabia. Istoricul Ion Varta a adus critici dure specialiștilor care susțin interpretarea istoriei din punctul de vedere al PCRM. „Povestea cu specificarea anului 1359 ca an al „întemeierii statalității moldovenești", e una mai veche. O primă tentativă de ai conferi acestui an o atare semnificație a fost întreprinsă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
făcut ca rezultatele ei să fie foarte modeste 73. Ceea ce nu a împiedicat, totuși, exercitarea, în continuare, a presiunilor diplomatice asupra Porții Otomane, la care s-au adăugat și tentativele de a incita și Prusia să adopte o poziție mai dură în problema poloneză, mizându-se pe "la rivalité du Roi de Prusse déjà très indisposé contre la Russie et l'Autriche"74. Ideea surâdea și Porții Otomane, deoarece eventuală angajare a Prusiei în acel proiect ar fi facilitat realizarea obiectivului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Acesta este un mod de a privi lucrurile. Mai sunt și alte păreri?”. Se pot folosi și alte tehnici non-verbale, cum ar fi evitarea contactului vizual cu persoana care vorbește. Este foarte important să fiți diplomați și înțelegători, deoarece comentariile dure pot diminua spontaneitatea altor persoane din grup. Participanții timizi și persoanele care reflectează adânc au tendința de a vorbi puțin. Se pare că acești participanți se gândesc cu atenție înainte de a spune ceva. Dimpotrivă, există alte persoane care se gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
în furunculele mari sau multiple, constau în: durere intensă la nivelul regiunii afectate, febră, frison, cefalee, anorexie. Diagnosticul pozitiv se stabilește pe baza simptomatologiei și a semnelor clinice deja descrise. Diagnosticul diferențial. Afecțiunea se poate confunda cu: șancrul sifilitic (leziune dură, nedureroasă, probe serologice pozitive) pustula malignă (antraxul) în care întâlnim o mică zonă necrotică circulară, cu microvezicule în jur, situate pe un plan ferm, iar examenul bacteriologic al lichidului din vezicule evidențiază prezența bacilului cărbunos. tumori chistice benigne ale pielii
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
colecției în formele supurate de limfangită. 6.7.2. LIMFADENITA ACUTA Este inflamația nodulilor limfatici regionali și apare în cursul evoluției limfangitei tronculare. Poate fi interesat un singur ganglion limfatic sau grupe de ganglioni. Nodulii limfatici cresc în volum, devin duri, dureroși, imobili, dar fără să adere la piele. Semnele generale sunt: febra, uneori frison, alterarea stării generale. Formele clinice sunt: a. Adenita acută (forma descrisă); b. Adenita supurată (abcesul ganglionar), în care apare hiperemia tegumentelor supraiacente, iar local se constată
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
este slabă (2Cor 10, 10). Paul îi îndemna pe cei convertiți de el să fie tari în Cristos: În sfârșit, fraților, întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei lui (Efes 6, 10). Evlavia creștină pretindea jertfe continue și bătălii dure, ce nu se puteau împlini dacă sufletul nu era suficient de consolidat în bine, ori dacă îngăduia ca cei generați de un Dumnezeu atât de puternic, să fie datorită slăbiciunii lor morale, sclavii păcatului (Rom 9, 17). În apostolatul său
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aprins focul urii care consumă și ucide. Isus a fost pe deplin conștient de contrastele și de suferințele spre care se îndreptau ucenicii lui și, asemenea unui comandant, înainte de a-și arunca soldații în luptă, le-a ținut un discurs dur, dar deschis, conștientizându-i asupra riscurilor și a pericolelor pe care trebuiau să le înfrunte și să le suporte din cauza Numelui său și a învățăturii sale. Nu putea ascunde adevărul. Trebuiau să fie întotdeauna gata și pregătiți să sufere și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pământul decât cerul, aceștia erau invadați de setea banului și nu mai căutau să-l obțină cinstit. Din acest motiv, al decăderii lor morale, sfântul Maxim nu s-a putut abține să nu-i mustre pe un ton cu totul dur, ton ce îi denunță întreaga preocupare de păstor de suflete și de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că: Această sentință, de fapt, care se adresează soldaților, noi putem să o aplicăm și clericilor; de aceea, chiar dacă nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
am văzut în paginile Vechiului Testament, creștinismul, își vedea afirmate garanțiile accepțiunii sale, iar din Cartea lui Iov (7, 1) prelua conceptul potrivit căruia viața omului, și cu atât mai mult cea a creștinului, era asemenea vieții soldatului: aspră și dură. Biserica a acceptat fără să se opună, ca membrii ei să fie numiți, în afară de creștini, miles Christi sau miles Dei. Termenul de miles Christi nu a fost legătură cu primul grad de inițiere mithraică după cum credeau unii, fapt confirmat și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mod radical a reprezentat din acel moment o chestiune centrală în studiul relațiilor internaționale. Reacția criticilor la acest internaționalism liberal a dominat primii ani de dezvoltare ai disciplinei. Carr (1939/1945/1946: Capitolul 1), care era unul din cei mai duri dintre aceștia, susținea că "utopicii" erau vinovați de "naivitate" și "exuberanță". Zelul vizionar stătea în calea unei analize la rece. Critica realistă a internaționalismului liberal, lansată de Carr cu puțin înainte de cel de al Doilea Război Mondial și continuată de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu lupta pentru putere și securitate, și cu utilizarea forței, dar nu se raportează la aceste fenomene în același mod. Diferențele de concepție asupra domeniului de investigație, scopului și metodologiei, arată că problemele războiului și păcii care au alcatuit nucleul dur al disciplinei sunt conceptualizate și analizate în modalități din ce în ce mai diversificate. Evaluarea teoriilor Probabil că nu ar trebui să așteptăm prea mult de la o teorie empirică. Nicio teorie nu identifică, explică sau înțelege toate structurile cheie și dinamica relațiilor internaționale. Istoricii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațională aproape orice altceva în afară de putere și interes propriu. Trimișii atenieni către Melos din Istoria lui Tucidide (1982: Cartea V, Capitolul 85-113) exprimă o astfel de viziune, însă aceasta nu este susținută de mai nimeni dintre teoreticienii relațiilor internaționale. Realiștii "duri" susțin predominanța puterii, a interesului propriu și a conflictului, dar acordă și un spațiu modest pentru alte preocupări politice non-realiste. Carr, Morgenthau și Waltz, realiștii de frunte ai generațiilor lor, se poziționează cu toții în această zonă. După cum o spune Carr
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dar sunt deschiși unei game mai largi de posibilități și văd elemente mai importante ale relațiilor internaționale ca situându-se în afara realismului. Realismul slab se transformă treptat în ceva diferit. La un moment dat, ingredientele non-realiste ajung să depășească nucleul dur realist. Și invers, analize care pleacă de la alte perspective pot face apel la forțe și explicații caracteristice realismului, care sunt afine cu propriile lor teorii. Hobbes și realismul clasic Capitolul 13 al Leviathanului lui Thomas Hobbes, publicat inițial în 1651
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a analizei lui Ashley este problematizarea acestei deduceri a politicii de putere din lipsa unei autorități centrale. Numeroasele analize ale lui Ashley privind problematica anarhiei pot fi înțelese în termenii unei citiri duble. Prima citire reunește factorii constituenți, sau nucleul dur al problematicii anarhiei, în timp ce a doua citire dezasamblează elementele ei constitutive, arătând cum se sprijină pe o serie de supoziții teoretice îndoielnice sau pe excluziuni. În cadrul primei citiri, Ashley trasează problematica anarhiei în termeni convenționali. El descrie nu numai absența
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
externă foarte diferite, Katzenstein subliniază importanța normelor sociale și legale naționale, constitutive și cu rol de reglementare instituționalizate. El conchide că: "În Germania, întărirea puterii statului prin schimbări ale normelor legale trădează o teamă adânc înrădăcinată că terorismul amenință nucleul dur al statului. Prin urmare, eradicând terorismul și minimizând protestele violente se depășește spectrul unei stări naturale "hobbesiene"... În Japonia, pe de altă parte, interacțiunea intimă dintre normele sociale și legale dezvăluie un stat ce trăiește în simbioză cu societatea sa
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1993) susține că statul face parte din dinamica societății moderne, care este cauza actualei crize ecologice. El evidențiază o "dinamică riscantă pentru mediu", în care "un stat centalizat, pseudo-reprezentativ, cvasi-democratic, fixează relații economice competitive, inegalitare, care determină aparița unor tehnologii "dure", "neprietenoase", dăunătoare grav mediului, a căror productivitate susține forțele coercitive (naționaliste și militariste) care constituie puterea statului" (Carter 1993: 45; vezi și Wall 1994). Așadar, statul nu este numai dispensabil din punctul de vedere al ecologiștilor, ci chiar indezirabil. Oricum
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Capitolul 1, posibilitatea apariției unei perspective ecologiste distincte în cadrul Relațiilor Internaționale a venit pe fondul depășirii granițelor disciplinare. Cu privire la alte tradiții ale Relațiilor Internaționale, ecologismul are anumite trăsături în comun cu multe alte abordări critice. Mai întâi, împărtășește respingerea distincției dure și rapide între fapt și valoare cu feminismul, teoria critică și poststructuralismul, încercând în mod evident să integreze preocupări normative și explicative. Concepția sa despre teorie este total incompatibilă cu concepția pozitivistă, care implică o astfel de distincție. În al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lângă muced”; „Cum Îi Tanda, Îi și Manda”.) Rău cu rău, da-i mai rău fără rău. (Faptele de viață arată că „dezvățul” este uneori mai greu de realizat decât „Învățul”: de exemplu, fumătorul inveterat care se supune unui program dur de abstinență va resimți foarte puternic, În tot acest timp, nevoia de a fuma.) Adaptarea umană la un alt context existențial, total diferit de cel anterior, este, În general, foarte greu de realizat, putând genera chiar răspunsuri paradoxale: „Durerea-i
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vi s-a Întâmplat și dumneavoastră să lăsați, la un moment dat, impresia celorlalți din jur că sunteți total indiferentă, când În realitate erați intens preocupată, În forul dumneavoastră interior, de ceva anume? Μ Deși aspru marcat de imprevizibilitățile adeseori dure ale viitorului, omul se lasă totuși pradă pasiunii pentru acesta. Explicația constă În faptul că viitorul este singurul factor care ne poate confirma În mod real ceea ce noi am putea fi cu adevărat, ceea ce am putea deveni, de fapt. În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]