14,680 matches
-
de o sută de ani a lui Adolf von Baeyer privind reducerea fotochimică a dioxidului de carbon absorbit de clorofilă, după care s-au ghidat zeci de ani Richard Willstätter, A. Stoll, și alții în căutarea formaldehidei. În sute de experimente cu Carbon-11 produs din deuteroni și în altele cu bor-10 efectuate de Martin Kamen în ciclotronul de 37 de țoli din Laboratorul de Radiații, Ruben și Kamen, împreună cu alți colaboratori din domeniile botanică, microbiologie, fiziologie și chimie organică, au căutat
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
de reacție pe reziduuri proteice, nu au relevat calea carbonului în fotosinteză, dar au reușit să trezească interesul oamenilor de știință din toată lumea aflați în căutarea unor răspunsuri la întrebări despre procese metabolice, declanșând o revoluție în biochimie și medicină. Experimentele efectuate de Ruben cu apa grea, HO, pentru a obține gaz O au arătat că oxigenul gazos produs în fotosinteză provine din apă. Împreună cu predicția fizicii nucleare privind un „izotop radioactiv de carbon cu viață lungă”, Ruben și Kamen au
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
și de lângă ciclotron, unde își avea biroul. La ora 8 AM, pe 27 februarie 1940, a demonstrat fără echivoc că sursa de radioactivitate era izotopul Carbon-14. Energia redusă a izotopului Carbon-14 îngreuna măsurătorile într-atât încât nu s-au efectuat experimente cu indicatori pentru C-14 decât în 1942 când Sam Ruben i-a dat tot carbonatul de bariu cu C-14 tânărului profesor de chimie Andrew Benson care și-a început lunga serie de experimente de fixare a CO pentru
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
încât nu s-au efectuat experimente cu indicatori pentru C-14 decât în 1942 când Sam Ruben i-a dat tot carbonatul de bariu cu C-14 tânărului profesor de chimie Andrew Benson care și-a început lunga serie de experimente de fixare a CO pentru a determina calea carbonului în fotosinteză. Abia în 1949, chimistul Willard Libby a folosit-o pentru a inventa datarea cu carbon radioactiv. Ruben a fost recrutat pentru a face cercetări în scopul susținerii efortului de
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
D. Lawton (un industriaș bogat a cărui avere se bazează pe afacerile cu aerostate). Într-o noapte în care admirau cerul, copiii Jason, Diane și Tyler asistă la dispariția stelelor și sosirea "Turbionului", așa cum ajunge să fie cunoscut fenomenul. Primele experimente demonstrează permeabilitatea membranei, permițând sondelor să trecă prin ea, dar se vădește că timpul de pe Pământ (aflat în interiorul membranei) este încetinit în mod dramatic, într-un raport de 3,15 ani în afara membranei la o secundă terestră, sau 100 de
Turbion () [Corola-website/Science/320964_a_322293]
-
pe care îl numesc Isaac, căruia i-au aplicat tratamentul marțian (fatal pentru adulți) care îi permite să ia legătura cu ipoteticii. Departamentul Securității Genomice vânează acest grup pe cvadri și, de asemenea, pe cvadra marțiană Șulean Moi, care dezaprobă experimentul grupului. Prin intermediul Dianei Dupree (soția lui Tyler - personajul care a relatat acțiunea din "Turbion" - acum mort), Lise și Turk ajung la acest grup. Lise discuta cu Dvali și cu Șulean Moi, doi oameni care i-au cunoscut bine tatăl, reușind
Axa (roman de Robert Charles Wilson) () [Corola-website/Science/320987_a_322316]
-
semnat tratatul 46 de țări. Tratatul interzice activități militare și mineritul de minerale, susține cercetările științifice și protejează ecozona continentului. În medie peste 4.000 de oameni de știință de multe naționalități și cu diferite interese de cercetare efectueză diverse experimente . Prima utilizare formală a numelui „Antarctida” („Antarctica”) drept nume de continent este atribuită cartografului scoțian John George Bartholomew în 1890. Numele „Antarctica” este versiunea romanizată a compusului din limba greacă ἀνταρκτική, "antarktiké", femininul lui ἀνταρκτικός, "antarktikos", însemnând „opusul nordului” . Credința
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
personale ca cea pe care o cerea celorlalți, probabil separând comportamentul militar corespunzător de cel civil. El a introdus prima școală regimentală. Ducele de Wellington l-a considerat un orator de prima mână. El a fost interesat tot timpul de experimentele sociale ale lui Robert Owen, a votat pentru emancipare catolică și a susținut literatura, Biblia și societățile anti-sclavie. Fiica sa Victoria, după ce a auzit ideile Lordului Melbourne, a adăugat în jurnalul său privat din data de 1 august 1838 “din
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
grele, costisitoare, și nu permiteau accesul aleator. În plus, deoarece datele erau stocate ca secvențe de unde acustice propagate printr-o coloană de mercur, temperatura dispozitivului trebuia controlată atent, întrucât viteza sunetului printr-un mediu variază cu temperatura. Williams văzuse un experiment la Bell Labs care demonstrase eficacitatea tuburilor catodice (CRT) ca alternativă la liniile de întârziere în eliminarea ecourilor statice din semnalele radar. Lucrând la TRE, cu puțin timp înainte de a trece la Universitatea Manchester în decembrie 1946, el dezvoltase o
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
de viață și lucru unei echipe de scafandri (acvanauți) aflată un timp îndelungat în saturație la presiunea mediului ambiant. În casa submarină scafandrii efectuează diferite cercetări științifice, ies în apă să lucreze, pot dormi, sau petrece timpul liber. <br/br>Experimentele cu case submarine au permis să se facă observații asupra vieții subacvatice, precum și posibilitatea oamenilor de a locui un timp îndelungat sub apă. Casele submarine pot fi deschise la partea inferioară - presiunea din interior fiind egală cu cea exterioară a
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
o casă submarină sunt: Primele case submarine au fost construite la începutul anilor `60 când Edwin Link și Jacques-Yves Cousteau pun în practică teoria scufundărilor în saturație, enunțată de George Bond în anul 1957. În anii următori au loc primele experimente cu case submarine care sunt și cele mai importante: În cadrul experimentului Man-In-The-Sea II s-a atins cea mai mare adâncime, 132 m, iar timpul experimentului Tektite I scafandrii au petrecut 60 de zile la adâncimea de 12 m. Casa submarină
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
începutul anilor `60 când Edwin Link și Jacques-Yves Cousteau pun în practică teoria scufundărilor în saturație, enunțată de George Bond în anul 1957. În anii următori au loc primele experimente cu case submarine care sunt și cele mai importante: În cadrul experimentului Man-In-The-Sea II s-a atins cea mai mare adâncime, 132 m, iar timpul experimentului Tektite I scafandrii au petrecut 60 de zile la adâncimea de 12 m. Casa submarină este constituită în general din următoarele elemente principale: Camera submersibilă de
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
în saturație, enunțată de George Bond în anul 1957. În anii următori au loc primele experimente cu case submarine care sunt și cele mai importante: În cadrul experimentului Man-In-The-Sea II s-a atins cea mai mare adâncime, 132 m, iar timpul experimentului Tektite I scafandrii au petrecut 60 de zile la adâncimea de 12 m. Casa submarină este constituită în general din următoarele elemente principale: Camera submersibilă de decompresie era confecționată din aluminiu, de formă cilindrică, având lungimea de 3 m, diametrul
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
întreruptă după 24 de ore de la începere, iar cilindrul împreună cu scafandrul a fost readus la suprafață pe cealaltă navă-suport, unde a fost efectuată decompresia sub supravegherea unui medic specialist al U.S.Navy, Bob Bornmann, respirâdndu-se un amestec azot-oxigen (Nitrox). Acest experiment a dovedit că oamenii pot locui un timp îndelungat sub apă, chiar și în condiții dificile pentru lungi perioade de timp. Edwin Link a conceput împreună cu U.S.Navy o nouă cameră submersibilă numită SPID (Submerged Portable Inflatable Dwelling-locuință submarină portabilă
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
fie complet independenți de ajutorul de la suprafață, dar datorită unor defecțiuni ale instalațiilor de menținere a ambianței, acestea au trebuit să fie înlocuite. Cu toate acestea, SPID s-a dovedit a fi mult mai confortabil decât cilindrul SDC utilizat în experimentul Man-In-The-Sea I. După efectuarea scufundării, cei doi scafandri au fost readuși la suprafață în cilindrul SDC, unde au efectuat decompresia timp de 92 ore. Precontinent sau Conshelf (engleză: Continental Shelf = platou continental), a fost o serie de trei experimente cu
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
în experimentul Man-In-The-Sea I. După efectuarea scufundării, cei doi scafandri au fost readuși la suprafață în cilindrul SDC, unde au efectuat decompresia timp de 92 ore. Precontinent sau Conshelf (engleză: Continental Shelf = platou continental), a fost o serie de trei experimente cu laboratoare submarine concepute și conduse de Jacques-Yves Cousteau în perioada 1960-1964, având ca scop studiul capacității oamenilor de a locui într-un habitat special construit sub apă. Deși inițial proiectul conținea cinci experimente ce urmau să se desfășoare pe
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
a fost o serie de trei experimente cu laboratoare submarine concepute și conduse de Jacques-Yves Cousteau în perioada 1960-1964, având ca scop studiul capacității oamenilor de a locui într-un habitat special construit sub apă. Deși inițial proiectul conținea cinci experimente ce urmau să se desfășoare pe o perioadă de 10 ani la adâncimea maximă de 300 m, doar trei au fost completate pentru o adâncime maximă de 100 de metri. O mare parte din fonduri au fost finanțate de companii
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
deoarece în cazul unui accident de decompresie, chesonul de decompresie de pe nava „Rosaldo” nu putea acomoda mai mult de doi scafandri. Filmările subacvatice realizate pe parcursul acestui proiect au furnizat materialul necesar realizării filmului "Lumea fără soare" în 1964. Pentru acest experiment Cousteau a construit o casă submarină de forma unei sfere cu diametrul de 7,5 m din oțel gros de 5 mm prevăzută cu trei iublouri, sas de intrare pentru scafandri și un alt sas la partea superioară pentru introducerea
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
Muzeul Oceanografic din Monaco. Tot de la acest far porneau și cablurile electrice. <br/br>Sfera a fost presurizată de la suprafață cu Heliox la presiunea de 11 bar (sc.abs.) adică adâncimea de 100 m. De menționat că în timpul desfășurării acestui experiment, s-a stabilit legătura radio cu casa submarină Sealab II a U.S.Navy aflată la 6 000 de mile distanță în Golful La Jolla din California, la ancimea de 62 m. Experimentul Precontinent III a constituit un deplin succes demonstrând
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
100 m. De menționat că în timpul desfășurării acestui experiment, s-a stabilit legătura radio cu casa submarină Sealab II a U.S.Navy aflată la 6 000 de mile distanță în Golful La Jolla din California, la ancimea de 62 m. Experimentul Precontinent III a constituit un deplin succes demonstrând posibilitatea realizării de activități complexe de lucru sub apă precum și necesitatae reducerii dependenței de suprafață a caselor submarine. <br/br>Precontinet III a deschis largi perspective lucrului sub apă în platoul continental
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
complexe de lucru sub apă precum și necesitatae reducerii dependenței de suprafață a caselor submarine. <br/br>Precontinet III a deschis largi perspective lucrului sub apă în platoul continental, de adaptare a omului la ședere prelungită sub apă. Unul din aceste experimente ce au continuat, a fost Janus IV din Marea Mediternă, în care o echipă de scafandri francezi au staționat timp de 6 zile pe un șantier subacvatic petrolifer la adâncimea de 460 m, iar doi scafandri au lucrat timp de
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
canale radio americane. Imediat ce a fost coborât, au apărut mai multe probleme de etanșeitate dar scafandrii nu au reușit să le remedieze. În mod tragic unul dintre aceștia decedează datorită unor defecțiuni apărute la cartușul epurator al aparatului de respirat. Experimentul Sealab III a trebuit să fie oprit și nu a mai fost reluat. Experimentul Tektite I a avut loc în Great Lameshur Bay din Insulele Virgine la adâncimea de 13 m și primul la care au participat patru oameni de știință
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
dar scafandrii nu au reușit să le remedieze. În mod tragic unul dintre aceștia decedează datorită unor defecțiuni apărute la cartușul epurator al aparatului de respirat. Experimentul Sealab III a trebuit să fie oprit și nu a mai fost reluat. Experimentul Tektite I a avut loc în Great Lameshur Bay din Insulele Virgine la adâncimea de 13 m și primul la care au participat patru oameni de știință și nu scafandri. Ei au stabilit un record de ședere în saturație, de 60
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
o echipă de scafandrii ai Stațiunii de cercetare de la Pângărați, Neamț, care au reușit o ședere de 30 zile la adâncimea de 10 m. Având un diametru de 2 m și lungime de 5 m poate acomoda până la 2 scafandri. Experimentul Necton 78 se lansează în lacul Bicaz, alcătuit din trei laboratoare submerse: „Limnos” aflat la un metru sub apă, „Salmös” la 10 m și „Argyroneta” imersat la 20 m. Laboratoarele erau cuplate în pemanență prin legătură TV. Laboratorul submers Lacustris
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
original care duce la pierderea coerenței de fază între elementele sale. Aceasta poartă și numele de "superselecția indusă de mediu", sau einselecție. Elementele sistemului supuse decoerenței nu mai manifestă caracteristici precum interferență cuantică unele față de altele, așa cum se întâmplă în experimentul celor două fante. Orice elemente care suferă o decoerență unele față de altele prin intermediul unei interacțiuni cu mediul se spune că sunt legate cuantic cu mediul. Inversul nu este adevărat: nu toate stările legate cuantic au trecut printr-un proces de
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]