KorAP: Find »[drukola/base=ideal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...556 557 558 ...606 >

15,139 matches

Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738

în același timp, și că filosofia politică citează și este îndreptățită să citeze teorii ale "idealurilor demne de urmărit în viață" pentru a-și susține argumentativ propriile teorii și idealuri 18). Inclusiv Berlin a avut în minte, cel mai probabil, idealurile (morale) demne de implementat, pe cât posibil și dezirabil, în viața socială (i.e., spațiul public), nu în viața privată, atunci când a afirmat că filosofia politică este o disciplină interesată de "idealurile demne de urmat în viață, de valorile și țelurile existenței

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
18). Inclusiv Berlin a avut în minte, cel mai probabil, idealurile (morale) demne de implementat, pe cât posibil și dezirabil, în viața socială (i.e., spațiul public), nu în viața privată, atunci când a afirmat că filosofia politică este o disciplină interesată de "idealurile demne de urmat în viață, de valorile și țelurile existenței sociale, de cum trăiesc și cum ar trebui să trăiască oamenii în cadrul societății, de bine și rău, de corect și incorect"19. Interpretarea oferită de Waldron acestei afirmații a lui Berlin

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
a lui Berlin mi se pare inacceptabil (și, din nou, în cazul său, incredibil) de lipsită de generozitate. Ideea fundamentală aflată la baza caracterizării ei drept branșă a eticii nu este ideea că filosofia politică este o disciplină interesată de "idealurile demne de urmat în viață", ci ideea că ea este o disciplină normativă, una care abordează probleme de natură morală (sau probleme care comportă și o dimensiune morală) referitoare la sfera politicului și - ca atare - o disciplină ce utilizează și

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
În finalul capitolului anterior, am arătat că realiștilor le rămâne la dispoziție cel puțin un tip de concepții politice normative în privința cărora pot susține în mod consecvent argumentarea pur instrumentală drept singura metodologie adecvată: concepțiile referitoare la regulile dezirabile sau idealurile de organizare socială și politică. Ne putem imagina, așadar, că unii dintre ei s-ar putea grăbi să proclame: aceasta este calea de urmat pentru filosofia politică în ceea ce privește argumentarea pentru regulile și idealurile de organizare socială. Drept urmare, ea nu poate

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
adecvată: concepțiile referitoare la regulile dezirabile sau idealurile de organizare socială și politică. Ne putem imagina, așadar, că unii dintre ei s-ar putea grăbi să proclame: aceasta este calea de urmat pentru filosofia politică în ceea ce privește argumentarea pentru regulile și idealurile de organizare socială. Drept urmare, ea nu poate fi "redusă" la investigarea, pe baze morale, a conținutului valorilor sociale și politice fundamentale și la argumentarea (fie și doar parțial) morală pentru anumite reguli sau idealuri de organizare socială și politică. Invocând

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
politică în ceea ce privește argumentarea pentru regulile și idealurile de organizare socială. Drept urmare, ea nu poate fi "redusă" la investigarea, pe baze morale, a conținutului valorilor sociale și politice fundamentale și la argumentarea (fie și doar parțial) morală pentru anumite reguli sau idealuri de organizare socială și politică. Invocând un astfel de argument ei ar cădea însă pradă, desigur, aceleiași confuzii între filosofia politică și științele politice căreia i-au fost victime și Newey sau Philp 38. Am spus în cuvântul înainte că

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
de moralism. Așa cum insistă și susținătorii săi, în ciuda caracterului său "politic", liberalismul centrat pe rațiunea publică rămâne o teorie a "moralității politice", un răspuns la întrebări de natură morală cu privire la sfera politicului sau/și un proiect filosofic de argumentare pentru idealuri care, deși justificate fără recursul la concepții morale comprehensive, ci numai în baza unor idei de natură morală implicite și (deja) acceptate în cultura politică a societăților liberal-democratice, rămân idealuri morale (idealuri care încorporează și sistematizează valori morale)39. Proiectul

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
sfera politicului sau/și un proiect filosofic de argumentare pentru idealuri care, deși justificate fără recursul la concepții morale comprehensive, ci numai în baza unor idei de natură morală implicite și (deja) acceptate în cultura politică a societăților liberal-democratice, rămân idealuri morale (idealuri care încorporează și sistematizează valori morale)39. Proiectul pe care îl am în vedere este cel inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse 40: justificarea democrației liberale fără a recurge la niciun fel de principii morale

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
sau/și un proiect filosofic de argumentare pentru idealuri care, deși justificate fără recursul la concepții morale comprehensive, ci numai în baza unor idei de natură morală implicite și (deja) acceptate în cultura politică a societăților liberal-democratice, rămân idealuri morale (idealuri care încorporează și sistematizează valori morale)39. Proiectul pe care îl am în vedere este cel inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse 40: justificarea democrației liberale fără a recurge la niciun fel de principii morale, ci doar

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
de dreptate socială și la faptul că argumentările foarte atente, complexe și solide ale lui G. A. Cohen, Andrew Mason, David Estlund sau Anca Gheauș au arătat că plauzibilitatea morală este singura constrângere pe care trebuie să o satisfacă un ideal al dreptății 1. Nu cred că veți fi prea dezamăgiți să aflați că am decis să nu urmez această cale - una și extrem de "tehnică" - aici. Voi prezenta, așadar, versiunea scurtă a răspunsului meu, de vreme ce ea ne conduce mult mai rapid

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
exigențele acestui principiu. Iar realiștii ar avea dreptate, desigur, în această privință. De altfel, cei mai mulți dintre ei apără, fie și numai în cazul societăților cu tradiție democratic-liberală, tot liberalismul sau, în orice caz, o versiune a acestuia, ca sistem sau ideal de organizare politică 4. Temeiul sau argumentul fundamental pe care îmi bazez opinia că moralismul reprezintă o metodologie la care filosofia politică este justificată să recurgă este totuși cel de-al doilea. Este vorba despre argumentul care a fost deja

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-o argumentativ 40. E adevărat, teoriile moraliste ale dreptății se bazează pe intuiții diferite, uneori chiar conflictuale, și pot genera, din acest motiv, dezbateri ireconciliabile și intractabile. De altfel, tocmai pe acest temei, trebuie să ne împăcăm cu gândul că idealul identificării unei teorii filosofice universal acceptate ca reprezentând răspunsul corect, epistemic vorbind, la întrebarea "ce este dreptatea?" este un ideal nerealizabil. Pentru că avem (și) intuiții diferite cu privire la ce constituie și ce nu constituie o nedreptate - și dat fiind că astfel

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
din acest motiv, dezbateri ireconciliabile și intractabile. De altfel, tocmai pe acest temei, trebuie să ne împăcăm cu gândul că idealul identificării unei teorii filosofice universal acceptate ca reprezentând răspunsul corect, epistemic vorbind, la întrebarea "ce este dreptatea?" este un ideal nerealizabil. Pentru că avem (și) intuiții diferite cu privire la ce constituie și ce nu constituie o nedreptate - și dat fiind că astfel de intuiții nu pot decât să joace un rol fundamental în concepțiile filosofice care vor să definească dreptatea - filosofii nu

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
valoric caracteristic societăților liberale 46. Argumentul lui Freyenhagen nu afectează cu nimic principiile metodologice ale teoriilor care nu caută neapărat să ghideze practica politică (legitimă) a societăților liberale, ci să investigheze și să contribuie la înțelegerea naturii unor valori și idealuri precum dreptatea, libertatea, egalitatea 47 etc. Și chiar și în cazul în care restrângem aria de aplicabilitate a argumentului la teoriile care caută să ghideze practica politică a societăților liberale, nu este deloc evident că propunerea lui Freyenhagen este sustenabilă

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
irelevante pentru practica politică"11; într-o formă mai moderată, obiecția susține doar că, din cauza caracterului abstract, este foarte probabil ca moralismul "să producă teorii mai puțin eficace în lumea politicii reale"12; 5) moralismul reduce filosofia politică la studiul idealurilor morale "demne de urmărit în viață"13; 6) teoriile moraliste nu respectă constrângerea, obligatorie în condițiile pluralismului valoric rezonabil, de a nu recurge în argumentare la valori, principii sau intuiții morale controversate 14; 7) teoriile moraliste se ocupă cu probleme

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
până la extrem" potrivit căreia "politicienii sunt motivați doar de dorința de a promova dreptatea și binele social"21, reduc politica la "filosofia morală aplicată"22, consideră politica doar un instrument al moralității și o încorsetează în "șabloane", reguli, valori sau idealuri morale inadecvate 23, confundă normativitatea politică și normativitatea morală susținând "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"24 și toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
principiilor morale dezirabil să se afle (sau care se află deja) la baza organizării sociale și politice, relația dintre valorile și principiile, morale sau economice, dezirabile în societate (i.e., relația libertate-egalitate, libertate-dreptate, dreptate-egalitate, dreptate-eficiență, dreptate-comunitate etc.), problema celui mai adecvat ideal de organizare socială și politică (sau, altfel spus, problema celei mai bune combinații - sau a celui mai bun compromis - de valori morale sau economice dezirabile în cadrul unei "societăți bune")38 etc. Or, atâta vreme cât abordarea acestor teme necesită recursul la argumente

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
nou: cum ar putea moralismul să nege autonomia politicii față de moralitate, de vreme ce el nu este o teză despre politică, ci una despre argumentarea din filosofia politică referitoare la teoretizarea valorilor dezirabile în cadrul societății sau/și la teoretizarea celui mai adecvat ideal sau a celor mai bune reguli de organizare socială și politică? Pe ce baze au dedus Rossi și Sleat că moralismul "reduce toate problemele politice la probleme de moralitate personală", de vreme ce mai toți moraliștii au insistat că valorile sau idealurile

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
ideal sau a celor mai bune reguli de organizare socială și politică? Pe ce baze au dedus Rossi și Sleat că moralismul "reduce toate problemele politice la probleme de moralitate personală", de vreme ce mai toți moraliștii au insistat că valorile sau idealurile morale pe care le apără cu privire la sfera politicului nu trebuie confundate cu valorile sau idealurile morale aplicabile sau dezirabile în viața privată a indivizilor? Alături de ceilalți realiști, Rossi și Sleat ridică această obiecție în baza opiniei că moraliștii susțin părerea

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
au dedus Rossi și Sleat că moralismul "reduce toate problemele politice la probleme de moralitate personală", de vreme ce mai toți moraliștii au insistat că valorile sau idealurile morale pe care le apără cu privire la sfera politicului nu trebuie confundate cu valorile sau idealurile morale aplicabile sau dezirabile în viața privată a indivizilor? Alături de ceilalți realiști, Rossi și Sleat ridică această obiecție în baza opiniei că moraliștii susțin părerea că și politica (nu doar filosofia politică) este etică sau "filosofie morală aplicată". Or, această

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
al termenului. Pe de o parte, Lorna Finlayson ne-a prevenit recent, pe bună dreptate, că focalizarea pe analiza politicii ca activitate de guvernare a unei societăți în detrimentul întrebărilor referitoare la valorile dezirabile în societate sau la cel mai bun ideal de organizare politică și socială poate avea consecințe indezirabile (precum o atitudine conservatoare față de status quo)41. Pe de altă parte, despre o "filosofie a politicii" putem vorbi, cel mult, doar într-un sens larg, nu în sensul tehnic, al

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
de înțeles, chiar și lăsând la o parte faptul că este în contradicție flagrantă cu modul în care moraliști importanți, precum John Rawls, și-au descris munca și statutul acesteia 43. Da, foarte mulți moraliști propun diverse politici, reguli sau idealuri de organizare socială despre care susțin că ar fi dezirabil să fie realizate, fie și pe termen lung, prin intermediul acțiunii politice. Nu fac însă și realiștii - sau măcar destui realiști - exact același lucru (deși, desigur, justifică aceste politici, reguli sau

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
de organizare socială despre care susțin că ar fi dezirabil să fie realizate, fie și pe termen lung, prin intermediul acțiunii politice. Nu fac însă și realiștii - sau măcar destui realiști - exact același lucru (deși, desigur, justifică aceste politici, reguli sau idealuri în mod instrumental, nu pe temeiuri morale 44)? Este această practică filosofică o practică acceptabilă și lipsită de intenții anti-democratice doar în cazul realiștilor, nu însă și în cazul moraliștilor? Este ea, dimpotrivă, indezirabilă în cazul tuturor filosofilor politici, pe

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
tuturor filosofilor politici, pe temeiul că este în contradicție cu spiritul democrației? Nu au însă și filosofii, la rândul lor, dreptul de a participa la dezbaterea și dialogul democratic? Nu în ultimul rând: nu este propunerea de politici, reguli sau idealuri de organizare socială una dintre principalele sarcini incluse în "fișa postului" filosofilor politici? Democrația ar fi mai bine servită dacă ei ar renunța, pur și simplu, la astfel de preocupări? Da, foarte mulți moraliști au argumentat pentru ideea că decizia

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
depășirea sau dislocarea politicii democratice (a procedurilor democratice de decizie) este neconvingătoare pentru că se bazează pe cel puțin două presupoziții problematice, dacă nu chiar evident false. Prima este presupoziția că doar moraliștii - nu și realiștii - care propun politici, reguli sau idealuri de organizare socială pot fi suspectați de dorința de a "depăși" sau "disloca" politica democratică. A doua este presupoziția că propunerile de politici, reguli sau idealuri de organizare socială venite de la filosofi (fie moraliști, fie realiști) afectează în mod negativ

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]