15,170 matches
-
ca maică-sa să rămână și să-i vorbească până când se trezea. N-avusese timp s-o iubească. Doar se minunase de ea, ca de o făptură lunatică. Își aduse aminte de Zahra și tresări ca de usturimea unei înțepături. Maică-sa fusese luată de străinele de la cimitir. O vedea prin despărțitura de sticlă unde ar fi trebuit să se afle soră-sa, nevestele casei plus femeile de la templu. Câteva ar fi ajutat să o spele și cu toate ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu se mai întâmplase. Era singur lângă peretele care îți permitea să veghezi forfota pregătirilor. Mai venise o musulmană în vârstă, cu mâini înroșite și noduroase: Luați copilul de-acolo! zisese. — Ba lasă-l, doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avut regi ca Darius și femei precum astea, de le-am pictat... — De acord cu tine, numai că, atunci, în urmă cu treizeci de ani, nu spuneau o vorbă că Darius își lăsase regina și fiicele, și pe Sisygambis, pe maică-sa, pe câmpul de luptă! — Bun, și acum ce te-nfurii? Și istoriile au, ca noi toți, soartă diferită... Dacă s-ar fi spus, nu ieșeați să luptați cu arabii ori ce crezi? Uneori, ca bărbat, uiți că știi cine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și torpoa rea de dinaintea orelor de siestă. Nu venea nimeni în urma lui. El știa că nu vine, dar alerga, fiindcă nu se putea întoarce și fiindcă știa că nu va mai fi la fel cum fusese. Ultima lui călătorie cu maică-sa fusese un drum parcă scris în rai: totul se potrivise. Venise și ploaia să stingă deșertul, ca pe un gâtlej însetat. Praful prinsese crustă, vântul se îmblânzise. La șiiți era ziua Sisdah Bedar, când ieșeau din case și umblau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era oaza fructelor de ajil și-a covoarelor îndesite din majlis-ul bunicilor: „Lână de Kerman“, zicea capul respectatului șir de popi, care începea cu un athravan și se prelungea pân’ la tată-său, care ajunsese mobed. „Lână de Kerman“, zicea maică-sa, pipăind țesătura albastră, cu fir, a unor întinderi cotropite de soare. Luaseră autobuzul de la Piața Darkar, plănuind c-au s- ajungă în două ore. Dar șoferul nu se grăbea. Se oprea să ia oameni care se urcau cu mănunchiuri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mai că ai fi putut să o crezi, gândind că și alții dezgropaseră bani de pe vremea ahemenizilor, podoabe și vase. Lui Omar îi plăcuseră plecatul de-acasă, prunele și porția de dolme kadu, pe care o primise în dar, ochii maică-sii strălucind. Minciuna și vorbele despre comoară, muțenia locului încălzit de o arșiță ca în Yazd. Oamenii serbau peste tot și se preumblau dintr-un loc într-altul. Pentru un copil de zartoshti, firi atât de tăcute și de umbroase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o arșiță ca în Yazd. Oamenii serbau peste tot și se preumblau dintr-un loc într-altul. Pentru un copil de zartoshti, firi atât de tăcute și de umbroase, veselia din jur era o însorire în inimă. În fața hammam-ului Ebrahim, maică-sa se opri pentru un pumn de curmale, pe care i le cumpără ca desert. Numai palmierii din Bam făceau astfel de poame care, în amiaza deșertului, păreau ciucuri de ambră, găteli pentru vânt. Era la amiază și în Yazd
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai parfumat de pe lume: era un salon pictat, fostă baie a guvernatorului, în care atunci, pahare și cești zornăiau cu un clinchet de fructe cu coajă, care se loveau între ele. Maică-sa îi trecuse degetele prin păr și îl întrebase: „Ție nu ți-e sete, copile?“. De uimire, de bucurie, uitase și deodată își simțise gâtul ca pârjolit. Înghițise în sec și se sufocase o secundă în aroma de afin și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Înghițise în sec și se sufocase o secundă în aroma de afin și de bob de Assam, tulburate cu un strop de migdală. Scorțișoara și miezul aprins de hibiscus făceau alt amalgam, dar el nu le știa chiar pe toate. Maică-sa și cumnatele ceruseră roibos îndulcit cu vanilie și asprit cu o urmă de sâmbure de cireașă. Era în paradisul mirosurilor peste care trecea gânguritul femeilor, ca o briză. Omar simțea asta drept muzică. Atunci, în Kerman, auzise cântatul unor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pe atunci, doar mobed-ul și familia lui aveau drept la o cheie, însă nu puteau oficia. Dar zartosht-ul păstra înăuntru, ascuns, un altar cu focul nestins, despre care știau doar câțiva. Nu te temi să faci asta? îl întrebase și maică-sa, după cum îl întrebau toți. Preotul se îndârjise să tacă. Dacă legea islamică nu voia un altar al zartosht-ilor între- acele ziduri, el, în schimb, nu putea să lase o casă a lui Zarathustra pe întuneric. Focul se afla sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
reveniră la soare, în Omar nu se întorsese smerenia dintr-un templu adevărat. Văzută de-afară, cupola arăta ca o cupă întoarsă cu gura în jos. El voia înapoi, în plăcerea aburului de ceai aromat și a stofelor atinse de maică-sa și de celelalte, care își zâmbeau una alteia ca niște fecioare în oglindă. Nu avea nici cinci ani când bunicu-său îi vorbise de Bab-ol Asad 1 al lui Alexandru cel Mare. Poveștile lui 1. Leul de piatră, monument existent
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu vraci cititori în stele. Bunicu-său nu uita să adauge: „Muntele Alvand e-al zartosht-ilor, o să mergem să vezi cum stă scris chiar de Xerxes și de marele Darius, care i se închinau lui Ahura“. Nu bunicu-său îl dusese, ci maică-sa. După noaptea petrecută în Kerman, porniră devreme spre nord și Omar merse întâia oară cu avionul. De atunci, doi-trei ani, de Sofreh, ori la joacă, în vacanțe, cu puștii, nu vorbise decât despre zbor și despre călătoria comorii. Și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ale acelorași gură-cască ce stăteau la poalele muntelui. Ei erau timpanul tezaurului și Omar îi iubi pe loc. Când ajunseră lângă stânci, un bărbat îi și spuse maică- sii: — Pot să îl ridic eu pe puști, ca sa vadă mai bine. Maică-sa îi dădu cinci tomani și-l privi pe Omar în aer. Dintr-odată se însuflețise, parcă pumnul de litere risipit pe granitul muntelui i-ar fi spus numai lui secretul. Avea un răspuns pregătit pentru când era să o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
atunci când era doar un puști și pândea în deșert șopârlele. O pace adâncă îi umpluse trupul. Nu făcu niciun gest, îmbăiat în seninătate, și în acea limpezime, coborâtă sub pleoape, auzi prima oară, după lung timp, vocea mult iubită a maică-sii. O emoție nouă îl arse în gâtlej când se strădui să-i răspundă. Îi țâșniră doar lacrimi din ochii închiși, dar nu și puterea să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
arse în gâtlej când se strădui să-i răspundă. Îi țâșniră doar lacrimi din ochii închiși, dar nu și puterea să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului celui mai drag, care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă. Plânse pe săturate și, când se trezi, o statură întunecată îi făcea umbră. Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
timp de televizor, fiindcă, după divorț, călătorea foarte mult și, de obicei, către destinații care nu ofereau chiar vacanțe. Dar, cu Teheranul, fusese fiică-sa cea care aprinsese chibritul. Îi scrisese din Byblos, unde își cumpărase o casă, din banii maică-sii: „Daddy, dacă tot sunt pe jumătate persană, zic c-ar fi cazul să-mi știu originile. Nu crezi? Ia-ți o acreditare la Teheran. Simt că asta mă interesează“. Abia studiase doi ani din designul cu care le împuia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire precum a maică-sii, care le spunea tuturor că e franțuzoaică. Te-ai gândit că și noi ținem fiecare, ca tot Pământul, de câte un punct cardinal? zise Veterinara. Omar se uita pe un ziar și înălță pentru o clipă ochii. Era ca și cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
către Omid. Iar ție, să-ți nască un băiat sănătos! Se uită în oglindă și deveni temătoare: dacă nu-i mai plăcea? Fiindcă voia bărbaților e mai schimbătoare ca vântul, o învățase bunică-sa. Când erau de-o seamă, mama maică-sii îi pețise consortului a doua nevastă, pe care o pusese, ca pe un picur de rouă, în laptele pe care îl bea. Era kurd din Taq-e Bostan și fusese un tată bun. Când îl cunoscuse, purta șalvari și turban
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi spunea, după ce se cunoșteau în barou: „Cred că pricepeți ca nimeni alta drepturile femeii occidentale, care ar putea fi aceleași și în Iran...“. Într-un fel, lucrurile deja se schimbaseră: poverile se mutau de la o femeie la alta, fiindcă maică-sa îl creștea pe Armin Caryan, pentru ca ea să continue să fie avocată, iar Omar nu o trimisese să îi pețească o mireasă mai tânără, ci plecase el însuși pe un alt drum. La cincizeci de ani, bunică-sa încă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o simțea în tot trupul era pacea ei meritată, după zile lungi de încleștare și de nesomn. Într-o dimineață, încercase să-i spună de toate astea lui Armin Caryan, doar că fiul ei moștenise toate necruțările tatălui. Și nici maică-sii nu-ndrăznise să-i recunoască mai mult decât faptul că îl plăcea pe „francezul“ întors acasă, iar restul trecuse sub ceața tăcerilor mincinoase. Pentru Iran, pentru șeful baroului, pentru colegele care divorțaseră și își creșteau cu trudă copiii, ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi făcea plăcere să i se spună că e odrasla celei de-a doua Shirin a Iranului. Doar bunicu-său nu îndrăgea asta și de multe ori profețea despre fiică-sa că o s-o sfârșească atârnată de cârligul unei spânzurători. Imaginea maică-sii fluturând ca o știucă în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când, în decembrie, pe o pârtie, doi colegi îi spuseseră: „E atrăgătoare prietena ta și vă stă bine unul cu celălalt“. Ghazal își pusese ochelarii pe creștet și le zâmbise cu fața liberă, dar ei tot nu crezuseră că e maică-sa. Asta-i precum cu votca de contrabandă, îi zisese. O ascunzi într-o sticlă de Parsi-Cola și chiar dai impresia că bei o răcoritoare. Armin se distrase, știa de Ghazal că are limba crestată, ca a șerpoaicelor, de aceea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se distrase, știa de Ghazal că are limba crestată, ca a șerpoaicelor, de aceea nici nu credea că ar mai putea să se lase de felul în care se lua în răspăr. Se ferea totdeauna să îi prezinte vreo fată. Maică-sa ar fi înecat-o în formol cu limba ei otrăvită. Se ferea și să o întrebe de taică-său. Era o enigmă că nu divorțau, dar că ea nu îl pomenea decât rar, ca și cum era mort. — Taică-tu și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că, din Europa de Est, le mai trimitea bani și ei, și băiatului, dar că nu vorbeau niciodată. — Doar n-ai să mă faci de râs la vârsta asta, așa cum nu m-ai făcut nici când aveai douăzeci de ani! se răstise maică-sa. Ea aflase cea dintâi bârfele și, până atunci, nici că își închipuise vreodată că Ghazal a ei ar putea să mai caute alt bărbat. Deși nu-i spunea în cuvinte, amândouă știau: se temea. O femeie iraniană, chiar în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]