17,356 matches
-
multe lucruri. Adusese cu ea obiecte personale, amintiri de familie, fotografii cu Victoria. Când văzuse fotografia Victoriei devenise îngrijorat și foarte încordat, fără comentarii. În asemenea împrejurări nici nu era de mirare lipsa de afecțiune. De la bucătăria restaurantului venea un miros plăcut condimentat și se auzea zdrăngănit de oale și cratițe, dar nimeni nu se apropiase încă de masa lor să le ia comanda. Carmen ajunsese la conlcuzia în acel moment că foamea pe care o simțise trecea pe locul doi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tipărea pe chipul ei o mare tristețe. I se părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală” Eroina duce o continuă luptă împotriva a tot și a toate situațiile patatronice. Ideile protocronice pentru care luptă sunt expuse în abundența
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe efectele enumerate mai sus (care sunt de lungă durată, si care adolescenților le par foarte îndepărtate de viața lor), ci pe efectele de scurtă durată ale consumului de tutun, si anume: Tușea, respirația urât mirositoare, infecții ale gurii Alterarea mirosului Riduri faciale Pete galbene pe dinți și pe mâini Reducerea rezistenței la infecții respiratorii Sensibilitate la boli Costurile asociate fumatului Este bine că, în discuțiile cu adolescenții, să se discute și despre așa-zisele „efecte pozitive” ale fumatului, cum ar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de viață, munca, anturaj; * preferă singurătatea, păstrând secretul asupra a ceea ce face; * prezintă o anumita stare de toropeala sau de beție; * este neliniștit, agitat; * prezintă schimbări bruște de comportament, iritabilitate sau agresivitate; * scade potenta (virilității); * face afirmații mincinoase; * are un miros neplăcut (miros specific); * prezintă semne particulare pe corp, mâini, haine (urme pe corp datorită injectării); * deține capsule, tablete, pudra, prafuri, fiole, precum și seringi, ace, garou de cauciuc, lingurițe pentru prafuri, cantare, vase inhalatoare etc.; * poate face anumite gesturi, si anume
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
munca, anturaj; * preferă singurătatea, păstrând secretul asupra a ceea ce face; * prezintă o anumita stare de toropeala sau de beție; * este neliniștit, agitat; * prezintă schimbări bruște de comportament, iritabilitate sau agresivitate; * scade potenta (virilității); * face afirmații mincinoase; * are un miros neplăcut (miros specific); * prezintă semne particulare pe corp, mâini, haine (urme pe corp datorită injectării); * deține capsule, tablete, pudra, prafuri, fiole, precum și seringi, ace, garou de cauciuc, lingurițe pentru prafuri, cantare, vase inhalatoare etc.; * poate face anumite gesturi, si anume de a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
centrul istoric al Roșiei Montane. O mică piața, înconjurată de clădiri vechi, multe în ruină, dar care mai păstrează urmele falei de altădată. Fără explicații prealabile, suntem invitați într-o sală mare a unei cladiri vechi. Contrastează aspectul vechi, cu miros de statut, față de dotările moderne din interior: scaune ergonomice, ecran de proiecție ce coboară din tavan, videoproiector, instalații de sonorizare, proiectoare pentru iluminarea sălii sau a scenei, pe scurt, o sală modernă de conferințe. Pe scena urca cu pași repezi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de bici, disprețul și frica aveau mirosul cămășilor și izmenelor purtate fără întrerupere trei și patru săptămâni.” Incipitul românului Lumea în două zile stă sub semnul unei referențialități mitice. 21 decembrie, solstițiul de iarnă, presupune o misterioasă legătură între planul terestru și cel cosmic, timpul individual alunecând
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fereastră, lăsînd-o deschisă doar pe jumătate, apoi spun taxatoarei, care se uită fix la mine: Lăsați-o așa pînă la combinat. E o doamnă gravidă aici... Și-apoi, cred că simțiți și dumneavoastră, intră toate gazele arse, ba chiar și miros de benzină. Vorba dulce, asta-i! I-am vorbit frumos și taxatoarea a lăsat-o moartă, așezîndu-se pe scaun. În depărtare, se zărește deja combinatul: mare cît un oraș întreg. De aproape șapte ani, îl văd în fiecare dimineață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deja, se află în oală, pe plită, iar cîrnații stau agățați pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și ies pe platoul cu depozite subterane. Căldura din depozite a uscat de mult platoul, iar acum, ici-colo, au apărut smocuri de firișoare verzi. Mă plec, rup cîteva fire de iarbă, le zdrobesc între degete și le duc la nas. Mirosul de iarbă fragedă mă trimite pentru două-trei clipe înapoi, în copilărie. E o senzație aparte, parcă îmi vine să fug la gardul dinspre fîntînă și să-l strig pe Nelu Arbore: "Hai, Ioane, după ghiocei!" Las iarba să cadă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se încheie munca mea și a celorlalți la separator", mă înfior eu, fericit că s-a isprăvit cu bine. Îl salut pe tehnician, mai arunc o privire spre parametrii de pe tabloul de comandă, apoi mă îndrept către ieșire. Afară, simt miros greu, de la Secția Reziduuri, pe lîngă care am trecut dimineață. Îmi amintesc de seră, care e destul de aproape, și-mi zic să trec pe acolo, că-i moș Toader de noapte. Vreau să-i cer o cutie cu trei flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
magnolie din buzunarul de la piept al scurtei, o despachetez și mă umplu de fericire privind florile. Mă așez pe scaun, pun cutia pe birou în fața mea, o privesc lung, în timp ce mă joc cu radiera parfumată, primită de la Don Șef, savurîndu-i mirosul exotic... Vorba lui Vlad: ce bine-i cînd învingi!... Parcă nu mă mai interesează nimic. Doar gripa asta... Dacă n-aș mai strănuta atît... Mă uit la ceas: e aproape ora zece. Trebuie să mă grăbesc să ajung repede la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o dată biletul Cezarei, strîng din umeri ca la un lucru care nu mă privește, îl împăturesc și-l bag în buzunar. Iau radiera oferită de Don Șef, o frec îndelung între degete și-mi duc degetele la nas, înfiorîndu-mă la mirosul plăcut de mandarin. "Ca să vezi! mă mir. Don Șef m-a propus ieri să fiu dat disponibil, iar azi îmi vinde gogoși, cum c-ar vrea să-i fiu adjunct..." Aspirina băută pe stomacul gol începe să mă ardă; simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
seara asta; ceva ușor, să nu mă apuce durerea de stomac după atîtea ore în care stomacul meu nu a primit decît aspirine. Vînzătoarea de la pîine stă mult aplecată, răscolind raftul plin cu franzele. "O pîine proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va fi!..." Pe tejghea, în fața mea, apare o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o mai revăd?! Dacă se autoaprinde hidrogenul?! Cine-mi garantează că sudurile sînt bine curățate?! Norocul meu că am scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
petale mari de magnolie. Una se oprește pe fruntea mea, mișcîndu-se încet, ca o mîngîiere. Ion s-a așezat pe trepte și plînge... Mă zbat iar, vreau să fug, dar mă rețin două palme care îmi cuprind obrazul între ele. Mirosul plăcut, de parfum, se simte tot mai puternic. Asta-i otravă. A explodat un rezervor, iar acum gazul se împrăștie. Trebuie să ajung la masca de gaze, dar mă rețin palmele... Am să mor dacă nu ajung... Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
masă, cu vagon direct. Când ai să primești scrisoarea asta, cortul albastru cu picățele albastre și albe are să fâlfâie sub cerul mangaliot, pe plaja mică a pescarilor. Acum în casa plină de soare au început pregătirile de plecare: spălat, rochii. Mirosul bun de pâine umple sufrageria... Mă gândesc la Tine<footnote id=”2”>Majusculă în original.; te iubesc, scumpa mea; de data asta, îmi duc iubirea de mamă ca pe o imensă greutate, care depășește limitele corpului omenesc. Marți seara Ți-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asta ca să ai dreptul la fericire, la împlinirea scopului tău. [...] 36/1948 I 12 februarie [1948], joi dimineață [...] Astăzi e mai frig; se pare că a nins la munte și ne încălzim cu sobița cu gaz care scoate adesea un miros neplăcut în casă, dar dă totuși căldură. Știi ce friguroasă sunt; știu că jumătate din iarnă a trecut, dar nouă aici, în România, ne e frică de crivățul de la răsărit. Azi dimineață am cumpărat trei cărți: Marx-Engel (sic!), Manifestul Partidului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imensă tavă de cloisonné albastru sidefat. Uneori mă cobor pe dig și mă așez pe vreo bancă. Vine cineva, se așează lângă mine, vorbim. Răcoa rea umezește haina de lână, vântul suflă potolit, dar rece. De acolo, huetul mării cu miros de alge și sare revine egal și ritmat. Eu mă gândesc la tine, mă gândesc cu spaimă și uneori cu liniște: „Îmi feresc copilul și trebuie să fie așa“. Îmi vorbea azi cineva de heimatlos (fără țară, fără pașaport) ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce nu merg înainte - fără a exagera, totuși - sunt fantome care fac un deserviciu speciei. [...] M. 99/1949 I Luni, 28 februarie [1949] M-am apucat să-ți scriu ca să-ți închin ție, numai ție, sfârșitul acestei zile aniversare... „Crușeț! Mirosul acela bun de pământ cu bulgări mari din care creșteau mănunchiuri de urzici și de păpădii, la sfârșitul lui februarie, de Păresimi. Baba Ioana, la bucătărie, pregătea mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
februarie, de Păresimi. Baba Ioana, la bucătărie, pregătea mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea «urzici îngroșate» în bucătăria pe care o știi, departe de casa mare, înălțată pe o colină, ca nu cumva mirosul de bucate să-i supere. Sus, pe colină, tânăra doamnă a casei dădea viață unei ființe micuțe, negricioase și vinete. Mitrana, agentul de legătură dintre casa boierilor și bucătărie, își dădea importanță. Baba Ioana - roabă slobozită, care după eliberare se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de obicei, a uitat să urce. Însă nu sunt supărată pe el, fiindcă datorită lui am superba sugativă verde - în oraș nu se mai găsește - și hârtie și caiete. Poate din cauza gazului ținut la rece, se degajă de ieri un miros grețos care aseară mi-a dat o amețeală destul de neplăcută. Cuplul, nici nu-l simt; umblă în vârful picioarelor; acum nu mai sar în sus când aud ușa de la intrare, cum se întâmpla când stătea Leși. Era o adevărată teroare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așa de bine.) Duplexul lui Elinor se află într-o clădire grandioasă de pe Park Avenue, și are cel mai uriaș foaier pardosit cu marmură pe care l-am văzut în viața mea și lifturi lambrisate cu lemn de nuc, care miros în permanență a parfumuri scumpe. În clipa în care ies din lift, la etajul șase, aud zarvă de petrecere și, undeva în fundal, muzică de pian. La ușă e coadă și aștept politicoasă în urma unui cuplu în vârstă, cu haine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am să pot mânca absolut nimic. Dar, chiar și așa, îmi lasă gura apă când ajung la firma de torturi. Locul e spațios și luminos, cu ferestre largi și în aer plutește cel mai suav, mai dulce și mai delicios miros de zahăr combinat cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de iederă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iar atmosfera din apartament a devenit foarte tensionată, și eu pur și simplu nu știu ce să fac ca să fie mai bine. Acum câteva zile am cumpărat niște lumânări aromate relaxante, dar în casă nu s-a simțit nici o relaxare, doar niște miros de ceară topită. Ieri am încercat să mut mobila ca s-o așez într-o manieră mai feng shui și mai armonioasă. Dar Luke a intrat în sufragerie exact în clipa în care am dat una cu piciorul canapelei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]