15,461 matches
-
scară macromoleculara, moleculară și submoleculară), electrochimie, chimia analitică (analiza mostrelor de material pentru a dobândi o înțelegere a compoziției chimice și structurii acestuia) etc. Multe alte discipline specializate au apărut în anii recenți, de exemplu neurochimia - studiul chimic al sistemului nervos. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, definiția chimiei este următoarea: Definiția generală a chimiei (cea acceptată în mod implicit de marele public) s-a schimbat de-a lungul timpului, pe masura ce noi ramuri au fost incluse în studiul chimiei. Că și
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
definește ca funcție sau mecanism de orientare, focalizare și fixare a conștiinței asupra unui obiect, sarcini, întrebări, probleme,si altele. Atenția face parte din categoria fenomenelor psihice care susțin energetic activitatea. Ea este o funcție prin care se modulează tonusul nervos, necesar pentru desfășurarea celorlalte procese și structuri psihice. Prezența ei asigură o bună receptare senzorială și perceptivă a stimulilor, înțelegerea mai profundă a ideilor, o memorare mai trainică și mai fidelă, selectarea și exersarea mai adecvată a priceperilor și deprinderilor
Atenție () [Corola-website/Science/298492_a_299821]
-
A fost profesor la Universitatea din București (1904 - 1926). Este unul dintre întemeietorii fiziologiei moderne românești. A colaborat la marele dicționar de fiziologie francez. A lucrat mai mulți ani în cadrul Institutului Marey din Paris și a făcut cercetări asupra energiei nervoase motoare, asupra electrofiziologiei. A publicat numeroase articole în legătură cu bazele științifice ale educației fizice. Împreună cu Dimitrie Călugăreanu a publicat „Fiziologia animală” (1914). Athanasiu s-a remarcat prin rezolvarea materialistă a problemelor teoretice din domeniul biologiei generale și fiziologiei.
Ioan Athanasiu () [Corola-website/Science/307075_a_308404]
-
o familie de învățători. Face liceul la Cernăuți și Suceava (1888-1892). A absolvit Facultatea de Științe, secția științele naturii la Universitatea Cernăuți. În 1897 elaborează în cadrul Facultății de Științe din Cernăuți teza sa de doctorat privind histologia fină a terminațiilor nervoase pe care le descoperă în corpusculii tactili ai mamiferelor. Doctor în științe ale naturii la Universitatea din Praga (1898). În timpul vacanțelor (1894-1897) urmează cursurile de biologie marină de la stațiunea zoologică de la Triest aflată sub conducerea Universității din Viena. La început
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
morfologiei, anatomiei fiziologice, fiziologiei animale și cinegetică, creând o adevărată Școală de biologie la Cernăuți. Meritele lui au fost recunoscute și de regimul postbelic comunist din România prin acordarea titlului de Profesor Emerit al Republicii Socialiste România. Studii privind terminațiile nervoase la perii tactili ai mamiferelor, anatomia și histologia organelor de simț la animalele vertebrate, dubla inervație a organelor tactile de la păsări și mamifere, filogenia perilor la mamifere etc. În 1904 descoperă organele gustative la păsări, descoperire epocală. El pune în
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
păsări, descoperire epocală. El pune în evidență dubla inervație a mușchilor striați și a epidermei, precum și activitatea glandulară legată de celulele senzoriale. Rezultatele cercetărilor lui Botezat sunt menționate în tratate de zoologie ca și în tratatul de histologie a sistemului nervos publicat de Ramon Y. Cajal. Face primele descrieri precise asupra bourului ("Bos primigenius") și a zimbrului ("Bison bonasus"). Consideră bourul ca reprezentant al taurinelor cu precizarea că ultimul exemplar a fost vânat pe teritoriul României în 1627. Observații asupra vieții
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
experimentală "„A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”". Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de Cushing. Relația dintre sistemul nervos și sistemul endocrin a preocupat mari oameni de știință precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat „"Tratatul de neuroendocrinologie"” în 1946, dar natura legăturii dintre creier și hipofiză era încă controversată. Alte lucrări ale sale sunt investigațiile privind
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
(n. 6/18 octombrie 1868, Pomârla, județul Botoșani - d. 17 decembrie 1937, București) a fost un medic, fiziolog și naturalist român, membru corespondent al Academiei Române. A făcut studii de fiziologie a sistemului nervos (regenerarea nervului, suturi încrucișate ale nervilor) și de hematologie. A fost un inițiator al învățămantului de biochimie în România prin cursul de chimie fiziologică (1908). s-a născut la 6 octombrie 1868 în comuna Pomârla, jud. Dorohoi. Studiile elementare și
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
a lucrat sub îndrumarea celui mai mare fiziolog francez din acea epocă, Albert Dastre, care la rândul său fusese elev al lui Claude Bernard. În timpul celor patru ani de specializare la Paris, a mai publicat lucrări valoroase în domeniul fiziologiei nervoase, asupra suturii nervilor încrucișați, regenerării nervilor, compresiunii nervilor, întrebuințând o tehnică originală și meticuloasă și obținând rezultate care au rămas valabile în știință, fiind de asemenea citate în tratate clasice de fiziologie. Altă lucrare a sa din aceeași perioadă, asupra
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
lingualului, înainte de separarea corzii timpanului. După 7 luni de la operație s-a constatat că animalul (câinele) “secreta o cantitate considerabilă de salivă în timp ce mesteca hrana”, de unde autorii au dedus că “din capătul central al hipoglosului au crescut fibre în tecile nervoase din capătul periferic degenerat al nervului lingual și al coardei timpanului și au ajuns să se pună în contact cu celulele glandulare ale submaxilarei “. Astfel, impulsurile nervoase motoare ale hipoglosului se puteau propaga la efectorii glandulari, stimulând activitatea lor. Autorii
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
au dedus că “din capătul central al hipoglosului au crescut fibre în tecile nervoase din capătul periferic degenerat al nervului lingual și al coardei timpanului și au ajuns să se pună în contact cu celulele glandulare ale submaxilarei “. Astfel, impulsurile nervoase motoare ale hipoglosului se puteau propaga la efectorii glandulari, stimulând activitatea lor. Autorii au elaborat mai multe variante experimentale ingenioase, demonstrând în fața Societății de Biologie și a Secției de Fiziologie reunite la cel de-al XIII-lea Congres de Medicină
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
propaga la efectorii glandulari, stimulând activitatea lor. Autorii au elaborat mai multe variante experimentale ingenioase, demonstrând în fața Societății de Biologie și a Secției de Fiziologie reunite la cel de-al XIII-lea Congres de Medicină că “nu există o energie nervoasă specifică pentru un nerv motor, secretor sau inhibitor, și că același curent nervos circulă în toți acești nervi. Rezultatul final al acțiunii nervoase asupra unui organ oarecare depinde de specifitatea organului însuși, iar nu de natura vibraținii nervoase ce-i
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
de Fiziologie reunite la cel de-al XIII-lea Congres de Medicină că “nu există o energie nervoasă specifică pentru un nerv motor, secretor sau inhibitor, și că același curent nervos circulă în toți acești nervi. Rezultatul final al acțiunii nervoase asupra unui organ oarecare depinde de specifitatea organului însuși, iar nu de natura vibraținii nervoase ce-i vine prin nerv.” Rezultatele acestor cercetări au fost apreciate de fiziologii din acea epocă și au fost relatate pe larg în Tratatul de
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
o energie nervoasă specifică pentru un nerv motor, secretor sau inhibitor, și că același curent nervos circulă în toți acești nervi. Rezultatul final al acțiunii nervoase asupra unui organ oarecare depinde de specifitatea organului însuși, iar nu de natura vibraținii nervoase ce-i vine prin nerv.” Rezultatele acestor cercetări au fost apreciate de fiziologii din acea epocă și au fost relatate pe larg în Tratatul de Fiziologie scris de J. P. Morat și M. Doyon și în manualul lui F. Laulanié
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
a embrionului uman). A scris un „Curs biologie generală.” Cercetările sale, în mare parte efectuate pe embrion de găină, s-au centrat ,între altele, pe biologia heterogrefelor embrionare, determinismul cauzal al formării organelor axiale (somitogeneză), reproducerea experimentală a malformațiilor sistemului nervos central,cordului și membrelor. Menkes a fost, de asemenea, autorul unor cercetări originale și de pionierat în domeniul rolului morții celulare în morfogeneza normală și patologică și al mecanismelor stratigenezei normale și patologice în scoarța cerebrală. A emis, între altele
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
să cedeze, Anghel Demetriescu s-a întors din Germania fără a-și susține teza. În 1873, Anghel Demetriescu se însoară cu Maria Poppovici, cu care are o fiică, Cordelia. Căsătoria nu este însă fericită, Maria Poppovici suferind de o afecțiune nervoasă. Anghel Demetriescu divorțează în 1882. El se recăsătorește în 1884 cu Emma Gluck, fiica doctorului Teophil Gluck din București și sora lui Themistocles Gluck, care ajunsese chirurg și profesor la facultatea de medicină din Berlin. Din a doua căsătorie Anghel
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
realizează pe valea Rinului în perioada de carnaval, sau prin filme, spectacole comice, satirice. Râsul forțat, sardonic, sau râsul convulsiv, poate fi considerat în unele cazuri ca un râs patologic, generat de tulburări psihice, fiind simptomele unor boli de natură nervoasă. Din punct vedere medical, râsul cu un efect terapeutic este râsul vesel, relaxant, de unde vine zicătoarea din limba germană "Lachen ist gesund = râsul e sănătos". Din punct de vedere social-psihologic răsul excesiv este o izbândă a corpului asupra puterii dominatoare
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
în farmacie că un amestec de umori ale corpului uman. Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind înnăscut. El este considerat „factorul ereditar” în organizarea internă a personalității. Particularitățile temperamentului țin de structură somatica, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice. ul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții. El evoluează o dată cu întregul organism și sistem nervos, astfel încât trăsăturile de temperament se maturizează, sunt deplin formate la sfarsitul adolescenței, se mențin relativ constante pe toată
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
ereditar” în organizarea internă a personalității. Particularitățile temperamentului țin de structură somatica, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice. ul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții. El evoluează o dată cu întregul organism și sistem nervos, astfel încât trăsăturile de temperament se maturizează, sunt deplin formate la sfarsitul adolescenței, se mențin relativ constante pe toată perioada maturității, până la bătrânețe, cănd cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii vivacității, a vigorii. În schimb, unele trăsături temperamentale se rigidizează
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
necesitatea studierii minuțioase, migăloase a unui număr imens de noi documente istorice, memorii și scrisori din epoca 1812. În timpul în care Tolstoi scria ultima partea din român, Ș.A. Tolstoi notă în jurnalul sau: "„Liovocika (Lev Tolstoi) a scris toată iarnă nervos, cu lacrimi și emoție.”" Lucrând la corecturile primelor părți, Tolstoi a continuat în același timp să scrie românul și a ajuns la unul din evenimentele centrale ale războiului din 1812: bătălia de la Borodino. În primele zile de 25-26 septembrie 1867
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
largă, turtită dorso-ventral, alcătuită din 7 segmente (somite). Primul segment prezintă un opercul genital, sub care se deschide orificiul genital. Operculele femelelor sunt duble, pe când la masculi fuzionate. Pe al doilea se găsesc două structuri numite pieptene, bogate în terminații nervoase cu rol de receptori senzitivi, fiind implicați și în împerechere. Astfel, peieptenii îndeplinesc funcțiile chemo- și mecanoreceptoare. Pe celelalte 4 segmente mezosomale se află câte o pereche de stigme pulmonare. Stigmele pot fi în formă de fante, circulare, eliptice sau
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
orificiul anal. Cavitatea internă a corpului se numește hemocel. În el sunt localizatea toate organele interne și tot aici se revarsă hemolimfa (sângele), scăldând aceste organe. La limita dintre prosomă și mezosomă hemocelul este divizat de către o diafragmă transversală. Sistemul nervos la scorpioni este reprezentat de creier, lanț nervos ventral și o masă ganglionară subesofagiană. Creierul este compus din 2 regiuni: protocerebron, situat anterior și tritocerebron, situat posterior. Protocerebronul inervează ochii, iar tritocerebronul - chelicerele. Creierul dorsal și masa nervoasă subesofagiană sunt
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
transversală. Sistemul nervos la scorpioni este reprezentat de creier, lanț nervos ventral și o masă ganglionară subesofagiană. Creierul este compus din 2 regiuni: protocerebron, situat anterior și tritocerebron, situat posterior. Protocerebronul inervează ochii, iar tritocerebronul - chelicerele. Creierul dorsal și masa nervoasă subesofagiană sunt conectați prin doi nervi laterali. Acești nervi aderă strâns de esofag. Ganglionul subesofagian este larg și lat, ocupând o suprafață, relativ, mare în centrul prosomei. Acesta inervează pedipalpii, picioarele și țesuturile din primele patru segmente ale mezosomei. Lanțul
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
subesofagiană sunt conectați prin doi nervi laterali. Acești nervi aderă strâns de esofag. Ganglionul subesofagian este larg și lat, ocupând o suprafață, relativ, mare în centrul prosomei. Acesta inervează pedipalpii, picioarele și țesuturile din primele patru segmente ale mezosomei. Lanțul nervos ventral este compus din 7 ganglioni, 3 în mezosomă și 4 în metasomă. "Organele de simț." Cel mai dezvoltat simț al scorpionilor este văzul. Pe partea superioară a prosomei sunt plasați 3 - 6 perechi de ochi. Dintre aceștia o pereche
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
excreției), multe specii au celule specializate - guanocite - în care se depozitează guanina. Culoarea păianjenilor este redată și de refracția sau reflecția luminii. Astfel, culoarea albă a prosomei la reprezentanții genului "Argiope" este rezultatul reflecției luminei de către perișori de pe corp. Sistemul nervos este reprezentat de creier și de o masă ganglionară subesofagiană situată ventral la nivelul prosomei. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron, ce inervează ochii și tritocerebron, inervează chelicerele. Masa nervoasă din prosomă are aspectul unui inel ce înconjoară esofagul
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]