18,350 matches
-
cuptor. mă plimbam în parcul din apropiere împreună cu cățeaua mea, Candy. Afară era foarte cald și frumos. Soarele parcă s-a topit și a curs pe pamânt, iar căldura se revărsa în valuri. Dintr-odată cerul s-a umplut de nori plumburii. Când m-am uitat în sus, a început să cadă un strop, ba nu , doi, nu , trei, de fapt erau o mulțime. Am ridicat palma spre cer și atunci un mic strop a căzut în ea. Era mic și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
eu am fața de om și de asemenea pot vorbi, după cum vezi . Dacă vrei, eu îți pot spune o poveste. Ce fel de poveste ? — O poveste despre rolul meu în natură ! — Poți să-mi spui ce se întamplă sus, în nori ? — Voi ajunge și la partea aceea ! Mai întâi să îți povestesc ce se întâmplă cu mine după ce dispar ! Mă voi evapora și voi pluti o perioadă în aer, după care voi ajunge în norii cei pufoși și albi care vor
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
spui ce se întamplă sus, în nori ? — Voi ajunge și la partea aceea ! Mai întâi să îți povestesc ce se întâmplă cu mine după ce dispar ! Mă voi evapora și voi pluti o perioadă în aer, după care voi ajunge în norii cei pufoși și albi care vor fi luați de vânt. Cu cât vin mai multe picături, cu atât norii se îngreunează și devin tot mai închiși la culoare. Mai apoi , noi, stropii de ploaie, cădem unul câte unul pe pământ
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
se întâmplă cu mine după ce dispar ! Mă voi evapora și voi pluti o perioadă în aer, după care voi ajunge în norii cei pufoși și albi care vor fi luați de vânt. Cu cât vin mai multe picături, cu atât norii se îngreunează și devin tot mai închiși la culoare. Mai apoi , noi, stropii de ploaie, cădem unul câte unul pe pământ, în mări, în oceane, lacuri sau râuri. — Adică, nu stați niciodată într-un singur loc ? Nu! — Ce interesant! Mulțumesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
venit din depărtare. S-a așezat lângă mine și a stat așa în tăcere, până ce soarele, coborând pe bolta nesfârșită, a început să se ascundă încet pe după brazi. Cerul căpătase nunțe trandafirii. Mărețul astru a mai trimis câteva raze printre norii pufoși ca vata, apoi a dispărut de tot. Bolta era acum de culoare unui toporaș fumuriu. Ce minunat! Pasărea s-a uitat la mine cu ochii mari și blânzi, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. A zburat apoi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
regele tău bătrân și nepăsător! și intră tot mai adânc în lemn. Și uite așa, trufia este trâmbița căderii ! rosti în concluzie Cartea de Proverbe. Votul gâzelor Eugenia Juncu Într-o minunată zi de primavară, când cerul era albastru și norii pufoși ca vata de zahăr, un cărăbuș micuț și negru se urca grăbit pe un firicel de iarbă și a strigat în gura mare ca să îl audă toată lumea: — Preacinstită adunare, primăvara a sosit! La auzul acestor vorbe, toate gazele din
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
lăsăm în pace! Nu! Copilul are dreptate! Hai să mergem, băiete! — Dumneavoastră sunteți Zeul soare? — Da, eu sunt. — Helios m-a dus în carul lui de foc până-n vârful Muntelui Olimp. Acolo era un palat uriaș, alb și înconjurat de nori. Am intrat în el și am găsit un tron uriaș pe care stătea un bărbat cu o barbă lungă și părul alb. Pesemne că el era Zeus. — Atotputernicule Zeus, Dionysos îmi cere să lungesc ziua, pentru că el să aibă mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
terenurile virane, aruncând la canal toată ancheta cu fata măcelărită și durerea lui Lee pentru sora dispărută până ce canalul colector o să dea pe dinafară, vomitându-l pe Junior Nash, care implora să fie arestat. În timp ce-mi parcam mașina, norii s-au împrăștiat și, nu după mult timp, făceam muncă de teren sub razele necruțătoare ale soarelui. Un nou șir de răspunsuri negative îmi alungă fanteziile. Am pus aceleași întrebări pe care le pusesem și în ziua precedentă, insistând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ajuns în America, am început să respect viteza legală. Și tot atunci m-a ajuns și jalea pentru moartea lui Lee. • • • Când am bătut la ușa lui Kay, peste dealurile din Hollywood se iveau zorile. Stăteam pe verandă, tremuram, iar norii de furtună și fâșiile de cer senin îmi păreau niște chestii ciudate, pe care nu voiam să le văd. Am auzit dinăuntru „Dwight?“, urmat de sunetul zăvoarelor trase. Apoi celălalt partener în viață al trioului Blanchard / Bleichert / Lake apăru în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prind, n-o să-ți mai facă niciodată rău, o să mă revanșez față de tine, Betty, futu-i cristelnița mă-sii de viață, zău c-o să mă revanșez.... CAPITOLUL TREZECI ȘI UNU Avionul zbura spre est, croindu-și drum printre mase de nori și fâșii de cer senin. Buzunarele îmi erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și mi-a semnat cererea de permisie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
căzu exact pe umărul lui Emmett. Simțeam cum fierbințeala armei îmi arde mâna, dar am continuat s-o țin strâns. Mai aveam pe țeavă un singur glonț cu care să obțin destăinuirea dorită. Mirosul de praf de pușca, fumul și norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sunt ferm hotărât să nu permit ca vreuna din problemele astea să-i facă ei rău. Și mai trebuie să știe că tocmai Elizabeth Short ne oferea această a doua șansă. În apropiere de Boston avionul a fost înghițit de nori. Am împietrit de frică, de parcă revederea și paternitatea m-ar fi transformat într-o stâncă în cădere liberă. Atunci gândul mi s-a îndreptat spre Betty, ca o dorință, aproape ca o rugă. Norii s-au împrăștiat, iar avionul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Boston avionul a fost înghițit de nori. Am împietrit de frică, de parcă revederea și paternitatea m-ar fi transformat într-o stâncă în cădere liberă. Atunci gândul mi s-a îndreptat spre Betty, ca o dorință, aproape ca o rugă. Norii s-au împrăștiat, iar avionul a început să coboare spre marele oraș ce lumina în amurg. Am rugat-o pe Betty să-mi asigure o călătorie lipsită de pericole în schimbul iubirii mele. Costume bărbătești foarte populare în epocă, cu pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îmi dau seama cum. Și eu sunt obișnuit cu ploile, dar, Isuse, locul ăsta le Întrece pe toate. Reuși să găsească ceea ce căuta În gură și Îl aruncă În ploaie. — Crezi că se va opri weekendul ăsta? Logan privi către norii grei, cenușii. — Weekendul ăsta? spuse el clătinând din cap și trase cât de mult fum la mâna a doua putea În plămânii săi bolnavi. Vorbim despre Aberdeen: nu o să se oprească până În martie. — Prostii! Vocea era adâncă, autoritară și venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un imobil Înghesuit, cu trei etaje, În Rosemount Place. Strada lungă, cu un singur sens, se curba spre dreapta, clădirile de culoare gri murdar conturându-se deasupra drumului aglomerat și despicând cerul până nu rămânea decât o fâșie subțire de nori furioși, pătați cu oranj de luminile orașului. Mașinile erau parcate de-a lungul trotuarului aglomerat și el la maximum, singurele spații fiind În preajma tomberoanelor masive ale municipalității, legate În perechi, fiecare din ele Îndeajuns de Încăpător Încât să depoziteze gunoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Investigații? Watson trânti alt sandviș cu șuncă pe masă, de data aceasta În dreptul agentului care mormăi. — Nu trebuia să faci de mâncare, spuse Logan zâmbindu-i lui Watson, În timp ce aceasta așeza ultima serie de felii de șuncă În tigaie. Un nor mare de abur sfârâitor se ridică din tigaie, iar ea Încercă să-l răspândească cu ajutorul paletei, mici picături de grăsime căzând de pe ustensila de plastic și Împroșcând suprafața de lucru. — Ce, ai fi preferat să facă el? Întrebă ea, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Inspectorul păși afară În ploaie, fără să-l mai aștepte pe Logan să deschidă umbrela. O să-i găsim, dar o să fie morți. 12 Logan și Insch se Întoarseră la sediul poliției fără să scoată vreun cuvânt. Cerul se Întunecase deasupra, norii de furtună Înșirundu-se de la un orizont la celălalt, acoperind lumina zilei și cufundând În Întuneric orașul la ora două după-amiaza. Mașina mergea și luminile de pe străzi se aprinseră, lumina lor făcând ziua să pară și mai Întunecată. Insch avea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Reporterul - Colin Miller - stătea pe trepte, cu un telefon mobil Într-o mână și o pungă albă de plastic În cealaltă. Era Îmbrăcat impecabil, Într-un costum gri-Închis și o haină neagră. — Isuse, e un ger! Vorbele ieșiră Într-un nor de abur. — Mă lași să intru sau ce faci? Ridică punga de plastic până la nivelul ochilor. — Am adus micul dejun. Logan se chiorî În Întuneric. — Ai idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În drum spre duș și apoi spre sediul general al poliției. Strada era sticlă, Întrucât cei de la consiliu făcuseră ceea ce făceau de obicei, adică nu dăduseră cu nimic pe străzi și trotuare. Dar măcar nu mai ploua. Deasupra capului său, norii erau purpurii și cenușiu-Închis, iar până la răsărit mai erau vreo două ore. Sediul era ca un mormânt când deschise ușa. Nu era nici urmă de armata media care campase acolo cu o seară Înainte. Mai rămăsese doar un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca ăsta, e un mesaj. Nu-i un mesaj foarte bun dacă nu pricepe toată lumea. Orice nemernic din oraș știe că nu se face ce-a făcut el. Acum valea! Stătură afară, În capul scărilor de la Turf ’n Track, privind norii Întinzându-se pe cer. Soarele palid reușea să Înmoaie frigul obișnuit, iar Logan privi o pereche de pungi de plastic care se fugăreau pe trotuar În fața magazinelor. Agenta Watson se rezema de balustrada de oțel care trecea prin fața clădirilor fortificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o combinație de chioșc de ziare, aprozar și magazin de băuturi. Proprietarul aruncă o privire spre uniforma agentei Watson și avu un acces subit de laringită. Dar Îi vându lui Logan un pachet de bomboane extra mentolate. Din nou afară, norii Întunecaseră cerul, iar lumina zilei cedă În fața primelor picături mari de ploaie ce Începuseră. Loveau betonul cu un sunet slab, una câte una, lăsând În urmă cercuri gri-Închis care se uniră când zăgazurile cerului se rupseră. Cu haina pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îți zic eu: cinci minute singur cu ticălosul ăla bolnav. Mi-ar ajunge. Am nepoți de vârsta aia. Logan plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din cerul Întunecat, iar norii erau luminați În portocaliu murdar, reflectând luminile de pe stradă. Pe tot Union Street, cele douăsprezece zile de Crăciun sclipeau și străluceau, dar Logan nu vedea nimic din toate astea. Stătea În fața chioșcului de ziare, citind la lumina ce venea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sune imediat ce avea vreo veste. N-avea ce altceva să mai facă. Noaptea se făcuse din răcoroasă mușcător de rece, iar o pojghiță subțire sclipea pe asfalt. Când Logan păși pe Union Street, răsuflarea Îi plutea În jur ca un nor. Era baltic. Străzile erau neobișnuit de liniștite pentru o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să se-ntoarcă În apartamentul gol. Nu chiar atunci. Așa că se duse la Archibald Simpson. Barul era plin de grupuri zgomotoase de tineri grupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i fără uniforme. În colțul Îndepărtat observă o figură cunoscută, Învăluită În fum de țigară, Înconjurată de sergenți detectivi și agenți cu aere deprimate. Își dădu capul pe spate și mai scoase din plămâni un jet de fum, Îndreptat spre norul de deasupră-i. Revenind, ochii i se ațintiră asupra lui Logan și-i zâmbi strâmb. Logan mormăi; Îl observase. Acum era nevoit să se ducă acolo. Un detectiv se dădu la o parte, făcând la masa lor cea mică loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]