14,308 matches
-
și față de ce se simte. Aici și așa le conduce regizorul privirea spectatorilor și-i convinge să-l urmeze în explorarea nebănuitelor cărări ale minții și sufletului omenesc (care conțin bidimensionalitatea și-o fac să pălească). Lumina și muzicalitatea spectacolului, pauzele, accentele marcate prin obiecte aparent aleatorii, dar încarcate aici cu sensuri noi și variate, diversitatea nuanțelor jocului actoricesc, umbra candelabrului mereu nobil pe perete, sunetul ploii, alunecarea ușoară a zăpezii, pașii fetelor, treptele scării și gongul care sună a neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
punând întrebări câteva, cele mai importante regizorul nu așteaptă răspunsuri sau, mai bine, nu așteaptă să primească răspunsuri definitive, ci doar aproximări pe marginea lucrurilor și a întâmplărilor la care teatrul ne face martori. De altfel, pentru Alexa Visarion, tăcerile, pauzele, absențele, acalmia etc. pot să acopere semnificații greu de pus în lumină prin cuvinte, așa cum se poateobserva în piesele lui Cehov. Așadar, afirmă autorul, secretul teatrului cehovian ar sta în "tăcerea vorbitoare": În Cehov există substanță pură, mai multă substanță
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se poateobserva în piesele lui Cehov. Așadar, afirmă autorul, secretul teatrului cehovian ar sta în "tăcerea vorbitoare": În Cehov există substanță pură, mai multă substanță decât cuvinte. O calitate necunoscută, fără limite, se întinde pe sub text. [...] Un limbaj făcut din pauze, ticuri, fraze întrerupte, sugestii găsim adesea lipsuri care redau mult mai bine esențialul. Vorbirea există pentru ca oamenii să nu se poată înțelege.3 "Aventura" spectacolului, la care este chemat spectatorul să ia parte, nu ne va aduce în prim-plan
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
paginile lor reflecțiile și experiența intelectualului și artistului modern, implicat în tot ce întreprinde, și am o satisfacție deosebită că, în urmă cu peste patruzeci de ani, am fost cel care a publicat întâiul său eseu în revista Tribuna. În pauza unor spectacole, fără să aștepte terminarea lor, obișnuia să se oprească în hol lângă mine și să mă ațâțe la dialog, cu inteția vădită de a-mi cunoaște opiniile despre spectacolul în desfășurare. Atunci când acestea se întâmpla să fie excesiv de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lent, în cearceafuri albe; straniu și tulburător, din mijlocul său se înalță un stâlp, amintind țintuirea infamantă și, deopotrivă, crucificarea. Multele intrări și ieșiri ale scenei nu pot servi vreunei evadări: scăpare nu există. Cei doi actori vorbesc rar, cu pauze lungi, și puținele mișcări pe care le fac îi rotesc unul în jurul celuilalt, ca într-o cursă. Acest mod de interpretare tinde să producă supraîncordare, dilatând fiecare din intențiile explicite și din posibilele sugestii ale textului, astfel încât să acopere o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
interpretării tradiționale a "rolului". Meritul spectacolului este acela că nu ilustrează pur și simplu acest concept teatral, ci ne convinge permanent de viabilitatea și organicitatea lui scenică. Iar "starea" ca atare va fi resimțită în bună măsură și de public, pauza dintre cele două părți ale reprezentației părându-i-se astfel doar una din respirație, chiar dacă obligatorie. Într-un astfel de spectacol e greu de scris despre un actor sau altul, fără a-i nedreptăți pe toți ceilalți, căci succesul reprezentației
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a trăi măcar o clipă, o oră, trei ore. Nu poți înțelege acest lucru fără să te încerce teama. [...] În timpul spectacolului, un actor cade pe scenă, secerat de propria tensiune (accident cu urmări recuperabile(. Bufnitura trupului viu pe scândura scenei... Pauză... Și Alexa Visarion intră în scenă și, cu textul în mână, joacă trei roluri: al regizorului, al actorului și al personajului (Trigorin). Alexa Visarion, care în aceeași zi împlinea cincizeci de ani (fapt care nu era un secret pentru nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă vadă, interlocutorul meu a rostit, ca într-un dicteu al cărui ritm lăuntric exprima o spontană smulgere de sine, textul de mai jos, pe care n-ar fi cazul să-l deghizez în interviu. O singură dată, la prima pauză logică, înainte de a fi acceptat "regula jocului", am încercat să-l întrerup cu o întrebare: nu m-a auzit, sau în orice caz nu a înregistrat. Nu știu dacă lectura "la rece" a ceea ce am consemnat cu fidelitatea unei benzi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ne întâlni, de a ne cunoaște, de a fi împreună. Noi trebuie să oferim pe scenă magie. Cum vedeți lumea fără teatru? Tristă... stearpă... moartă... Spuneați că nu vă place să fiți regizor. Care e termenul care v-ar defini? (Pauză lungă, un zâmbet, o coborâre a capului) Eu aș îndrăzni să întreb altfel: Ați fi regizor și la o a doua opțiune? Aș spune Nu. E o experiență care, reluată, nu ar mai avea același impact asupra mea. M-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
curată din lume în mine (așa se spune și testele au dovedit-o), să trec dincolo... curat și limpede... viu. Să iau doar sufletul, călăuză spre acolo. Atât! A!... și să las toate gândurile aici pe pământ... să rodească amintiri. (pauză lungă, lungă...) Auzi?!... când Dante, exilat din Florența, trecea pe străzile Ravennei, cineva, zărindu-l, a spus: Uite-l pe cel care a fost în Infern. 2015 INDEX DE AUTORI ȘI PUBLICAȚII ÎN VOLUM LA DATA EDITĂRII MATERIALELOR "Der Bund
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui coleg sau a unui grup de colegi. Manifestările de victimizare prin hărțuire a unui coleg sau grup de colegi care se disting prin anumite caracteristici comune acelui grup, în școli, pot avea loc în spațiul școlii, mai ales în pauze: în clase, pe coridoare, în grupurile sanitare. Ele se pot petrece însă și în afara incintei școlii, în curte, pe stradă, în locurile de recreere. Efectele hărțuirii asupra victimei sunt întotdeauna evidente. Victima dezvoltă depresie, anxietate, o îngustare a câmpului de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prejudiciază armonia și stabilitatea familiei. Fluctuația de dispoziție, asimetrii frecvente de nervozitate, lipsă de concentrare etc., îi perturbă serios randamentul la serviciu, prilej de noi tensiuni și insatisfacții. Uneori, victima unei traume se refugiază în muncă, o muncă epuizantă, fără pauze, care îi dă iluzia pasageră că poate uita și care evident nu-i aduce singură vindecarea. Kulka și colaboratorii săi (1990) identificau la veteranii războiului din Vietnam, care au dezvoltat PTSD, că deprinderile nocive ale fumatului și alcoolismului sunt mult
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Bon (2007), meditația este conștiința la cub, sau conștiința conștiinței umane. Este vorba de o strategie care ne ajută să experimentăm nondualitatea, adică tulburătoarea interdependență a toate și a tuturor, în pofida nesfârșitei lor diversități. Tehnic și lapidar exprimat, ea este pauza dintre două gânduri, pauză care crește pe măsură ce se experimentează. Prin meditație omul are acces la adevărata lui esență, care nu defilează nici într-un caz la suprafața ființei sale, ci se dezvăluie doar la capătul unui temerar și disciplinat travaliu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
conștiința la cub, sau conștiința conștiinței umane. Este vorba de o strategie care ne ajută să experimentăm nondualitatea, adică tulburătoarea interdependență a toate și a tuturor, în pofida nesfârșitei lor diversități. Tehnic și lapidar exprimat, ea este pauza dintre două gânduri, pauză care crește pe măsură ce se experimentează. Prin meditație omul are acces la adevărata lui esență, care nu defilează nici într-un caz la suprafața ființei sale, ci se dezvăluie doar la capătul unui temerar și disciplinat travaliu interior. Meditând se poate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
oprit în momentul respingerii lui la referendum-urile din Franța (29 mai 2005) și Olanda (1 iunie 2005)2. A urmat o "perioadă de reflecție", care a durat, practic, până la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles din 21-23 iunie 2007. Această pauză, denumită metaforic "de reflecție", ascunde, de fapt, un eșec, chiar dacă nu a fost calificat ca atare la nivelul instituțiilor Uniunii Europene. Vorbind despre entuziasmul general în care a început și s-a desfășurat procesul de redactare a Tratatului constituțional, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
finlandezii în arhitectură, în design și în asigurarea funcționalității spațiilor construite. Alături de sala unde aveau loc ședințele, de fapt, aproape de jur-împrejurul ei se afla un imens foaier, care avea să devină locul preferat pentru contacte și convorbiri informale, în timpul nenumăratelor "pauze de cafea" unele succedate la intervale regulate și programate, altele (cele mai numeroase), anunțate ori de câte ori lucrările în plen sau pe grupuri restrânse se împotmoleau. Întrucât peretele către exterior al foaierului era din aluminiu și sticlă, se deschidea privirii perspectiva pădurii
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
state membre NATO, dar și ale mai multor state neutre și nealiniate. În aceste condiții, delegația sovietică, urmată de cele ale altor state est-europene, nu se opunea, proiectul românesc de document întrunind astfel consensul. Câteva momente mai târzu, într-o pauză de cafea, un diplomat de la ambasadă ne aducea o telegramă sosită chiar atunci de acasă, prin care primeam dezlegare să renunțăm la propunerea privind alianțele militare, dacă aceasta întâmpina opoziție. Era, pentru noi, un motiv în plus de satisfacție, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în documentul final al Conferinței. Conținutul coșurilor urma să fie analizat apoi în cadrul Consultărilor și utilizat cum avea să fie convenit de către statele participante. În rațiunea și logica lui Campiche intervenea un element pitoresc și de culoare: când delegații luau pauză de cafea, ei găseau pe o masă așezate 4 coșuri cu urări de succes, puse acolo de un ziarist cu spiritul umorului. Astfel, în terminologia privind CSCE erau introduse faimoasele "coșuri" care, la figurat vorbind, aveau să rămână deschise nu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de husă și strîmbă moral din nas: parfum de damă, phuah! Vitcu-mi dă pensonul, mă scuz și mă-ntorc la șevalet. Toți trei discută despre Coposu. Îi las. O muscă de argint face volute bezmetice de la unul la altul. Cioc, pauză lungă și iarăși cioc, cioc. Sar, îmi iau cămașa, nu mai ține, chestie de obraz, și deschid: Zilieru. Ghici, iubitule, de la cine ai dalbe salutări? De la cine? De la Vadim. Să cad, nu alta. Mă sprijin de Horică și m-așez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
protipendadei intelectual-artistice bahluiene. Semne bune. Iată însă că de cîteva meciuri încoace, tabloul se colorează tot mai altfel. Pe fotoliile din față, iau loc acum vîrfurile politic-administrative ale urbei, unele din ele cu mină total străină sportului, sănătății locului. În pauză, deranjînd pe oficialii de rînd, cum ar veni, își fac loc lelițe cu tăvi pline cu berici, cu plăcinte poale-n brîu, cu alune etc. etc. Destinate, evident, celor din rîndul întîi. Toată compoziția asta, cu dichisul ei apăsat balcanic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ce mai! Cam ăsta e cucurigul picturii lui Mărinică. Sinaia. Într-un cotlon al marii peluze a Peleșului, în calea cohortelor de vizitatori, un ghitarist și bascul lui pentru bani. Rămîn un timp lîngă băiatul delicat, care, într-o scurtă pauză, îmi mărturisește că tînjește după intrarea la Conservator și se și pregătește pentru asta. Motivațiile lui mai mult îngînate îl fac să încerce, alternativ, stări de jenă și de amuzament: ce să fac, acasă-i greu, sîntem mulți, trebuie să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legionarii... Pîn' aici, îmi zic, și-mi sare, vorba aia, muștarul, stimată doamnă, zic, pardon?, zice, stimată doamnă, oricum, fiți sigură că, așa cum arătați, fragedă, fragedă, nu veți apuca zilele cînd vor veni legionarii la putere, dar... și fac o pauză cu totul retorică, nici comuniștii dumneavoastră, pardon? zice dolofănica, s-o crezi dumneata, uite-acuș, acuș, mîine, poimîine, pardon? zic și eu, molipsit, și reiau vulgar, la paștele cailor! Bine că n-a trebuit să mă bărbierească: cine știe... cînd ajungea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-n stînga, renaște spectaculos sub ochii noștri, hipnotic măriți. Spectacol în sine e chiar defilarea acestor oameni tineri, fete și băieți fermecători, cu aer proaspăt, extrem de inspirat și de neuniform îmbrăcați, defilare fastuoasă la intrarea în săli sau în foaierele pauzelor. Ce tonică e această defilare a celor ce vor fi burghezia prosperă fără de care nu poate fi concepută România de mîine! Și mai e ceva. "Trupele" și-au schimbat fața. Maeștrilor care ne-au încîntat atîția ani cu prestația lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
normală și, iată, probabil, chiar necesară. Numai și pentru exterioara juxtapunere la celelalte segmente juvenile, unele marcate de superficialitate, insolență, violență. Meditația aceasta recunosc a fost iscată de o mică și, poate, insignifiantă recentă experiență. Cunoscusem, într-o seară, în pauza unui concert, la Filarmonică, doi adolescenți cu aer exotic (dacă America de Nord poate suporta calificativul), blonzi, înalți, bine făcuți, într-un fel de costumație aparte, foarte sobră, extrem de afabili, în "interesul" lor de a cunoaște lume. Îi observasem și pe stradă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi fac rondul de noapte, vorba lui Rembrandt. La Teatru, lume de pe lume. Intru. Comedie bulevardieră cu Horațiu Mălăele. Sală ticsită, rîs în cascade. Mălăele (în sfîrșit un actor care, sub mască nătîngă, e mereu sclipitor de inteligent) își face pauzele lui de haz enorm. Îi urmăresc, dincolo de textul bulevardier, oricum foarte amuzant, îi urmăresc aceste pauze de mare comic, aceste răbdări prelungite, ritos prelungite, între vorbele care, și ele, evident, în gîjîiala, în bolboroseala, în poticneala lor, te duc în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]