15,139 matches
-
în Sociologie, 1976. Absolvă facultatea cu o lucrare despre receptarea presei scrise. Debutează în publicistică la revista "Viața studențească". Debutul literar este girat de scriitorul Mircea Sântimbreanu. Încă din studenție este un apropiat al revistelor "Amfiteatru", "Luceafărul" și "România literară". Preocupat de universul țărănesc, se consideră un continuator al tradițiilor literare românești în acest domeniu. Timp de mai mulți ani lucrează ca sociolog de întreprindere. S-a afirmat și ca un inspirat jurnalist de turism și a fost, mai mulți ani
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
de cultură românească, în zonă. În anul 1858, episcopul Ioan Alexi a înființat „Preparandia” de la Năsăud, cu un curs de 2 ani, iar în anul 1859, a deschis Seminariul Teologic de la Gherla, avându-l pe Macedon Pop protodirector. S-a preocupat, în mod permanent, de aprovizionarea cu cărți școlare a tuturor școlilor sătești din eparhia sa, care erau în număr de 592, cu circa 36.240 de elevi și eleve. („Sionul românesc”, Viena, 1863). Însuși episcopul distribuia premiile celor mai merituoși
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
Academiei Române (din 1963). A fost profesor la Universitatea din București și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Cariera universitară și-a început-o în 1935 ca asistent la Școala Politehnică din Timișoara. A adus contribuții în domeniile mecanicii fluidelor și analizei matematice, preocupându-se în special de mișcările plane ale fluidelor incompresibile, de mișcările la mari viteze subsonice și supersonice, de soluțiile aproximative în dinamica gazelor, precum și de problema de limită din teoria potențialului. În 1990 a fost ales senator din partea PNȚCD. A
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
pentru sfințirea Capelei Române din Paris, declarând că „nu poate merge corul domnului Wachmann”. Pe la 1885 la cârma corului Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei ajunge Ioan Bunescu, absolvent de Conservator, compozitor și specializat în organizarea corurilor bisericești. Este cel dintâi compozitor preocupat de asigurarea repertoriului necesar cântării corale concretizăndu-și strădaniile în tipărirea colecției „Repertoriul coral religios...” (1886). Ioan Bunescu s-a atașat mai mult de activitatea dirijorală la Biserica Sărindar, prezența la corul Mitropolitan fiind foarte scurtă (1884?-1885). Dintr-o cerere
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
de comandament asupra marilor unități din subordinele sale, între 18 și 26 noiembrie (Ordinul nr. 300770 din 4 decembrie, anexat în copie). Din raportul nr. 33 din 10 decembrie (anexat în extras), reiese că generalul Son n-a fost deloc preocupat de ideea de a merge în mijlocul trupelor sale, ci de aceea de a merge înapoi pentru a se pune în legătură cu Armata. Aceasta reiese și mai mult din faptul că, în ziua de 21 noiembrie, când subsemnatul a oferit generalului Son
Aurelian Son () [Corola-website/Science/307507_a_308836]
-
de valorificare a microelementelor în fitotehnie, viticultura și pomicultura. Au fost determinate cauzele apariției clorozei edafice și căile de tratare a viței-de-vie de această boală fiziologica, metode incluse în regulamentul tehnologic aplicat pe larg în agricultură. În ultimii ani, este preocupat și de stabilirea căilor de atenuare a consecințelor acțiunii factorilor climatici nefavorabili asupra plantelor cultivate. Activitatea științifică este reflectată în cele 680 de lucrări, între care se impun monografiile: Микроэлементы в полеводстве Молдавии (1973); Содержание микроэлементов в кормах и водоисточниках
Simion Toma () [Corola-website/Science/307525_a_308854]
-
de terenuri în Sussex. A fost cel mai în vârstă dintre frații săi, având cinci surori și un frate. Educația primară a primit-o acasă, avându-l profesor pe reverendul Evan Edwards din Warnham. A avut o copilărie fericită fiind preocupat de pescuit și vânătoare, conform spuselor vărului și prietenului său Thomas Medwin în cartea sa "Viața lui " ("The Life of Percy Bysshe Shelley"). În anul 1802 intră la Syon House Academy din Isleworth, o școală particulară condusă de un anume
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
nesupusă, ca și preocupările sale deosebite de cele ale colegilor i-au creat o reputație proastă, concretizată în porecle ca "Shelley nebunul" ("Shelley-baits") sau "Shelley ateul". La Eton, Shelley își dezăvârșește studiile clasice (latina era un obiect principal) și se preocupă intens de științele naturii, mai ales de chimie. Infuențat de "romanele gotice", la modă pe vremea aceea, scrie două povestiri fantastice: "Zastrozzi" și "St. Irvyne sau Cavalerul de Rozacruce". Revista "Fraser's Magazine" publică, în aceași perioadă, o altă producție
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
Witch of Atlas") și piesa satirică în versuri "Oedip tiranul" ("Oedipus Tyrannus, or Swellfoot the Tyrant"), inspirată de răsunătorul scandal izbucnit în Anglia în legătură cu procesul intentat de prințul regent soției lui legitime, prințesa Carolina. Evenimentele din viața politică europeană îl preocupă în egală măsură pe Shelley, care scrie printre altele, o "Odă libertății" ("Ode to Liberty") și o "Odă Neapolelui" ("Ode to Naples") - prima inspirată de revoluția izbucnită pe la începutul lui 1820 în Spania, iar cea de-a doua de răscoala
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
Don Giovanni stârnește din nou gelozia lui Masetto. În grădină au apărut trei oaspeți mascați: Donna Elvira, Donna Anna și Don Ottavio. Invitați de Leporello, ei pătrund în palat. Nepasător, surâzator și ceremonios, Don Giovanni nu dă multă atenție oaspeților, preocupat de izbânda să care, de această dată însă, va întârzia să vină. Sărind în ajutorul Zerlinei, dezvăluindu-și identitatea, Donna Elvira, Donna Anna și Don Ottavio îl acuză pe cavaler de crimele săvârșite. Descoperit, Don Giovanni își face loc cu
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
relațiilor financiare, funcțiile și importanța lor sunt câteva din problemele fundamentale ale științei dreptului financiar. Această concepție este legată de liberalismul politic, fiind specifică perioadei de dezvoltare economico-socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conform acestei concepții, statul liberal este preocupat mai puțin de activitățile private, limitându-și intervenția la funcțiile sale tradiționale, și anume: apărarea națională, diplomație, ordine publică și justiție. Au existat două motive pentru care statul nu a intervenit în activitatea agenților economici. În primul rând, activitatea economică
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
cu Viena sfârșitului de secol XIX. ACTUL I Primul ministru al principatului Reuss-Scheiz-Greiz, Vercingetorix - prinț de Gindelbach, sosește la Viena și-l caută pe ambasadorul principatului în capitala Austriei, pentru rezolvarea unor probleme de stat. Eduard-conte de Zedlau este mai preocupat însă de evaziunile extraconjugale decât de sosirea primului-ministru. Josef, valetul lui Eduard, este alarmat că nu-și găsește stăpânul nici la vila de refugiu unde îi spusese în taină că vine pentru a fi alături de Franzi Cagliari, fosta dansatoare, metresa
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
lungi perioade de timp fără a se teme de infidelitate. Elfii au puțini copii (Fëanor și Nerdanel au fost o excepție, ei având 7 fii), iar perioada între care elfii au copii este destul de mare. Elfii, în special Noldorii se preocupă cu variate meșteșuguri cum ar fi fierăria, sculptura și alte arte și desigur și procurarea mâncării. Bărbații și femeile pot face aproape tot la fel de bine, totuși femeile se specializează în vindecat și arte, pe când bărbații se duc la război. Acest
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
ce le înfațișează funcția pe cercul de convergență. De asemenea, tot înaintea lui N. Coculescu, Henri Poincaré adusese funcția perturbatoare de două variabile la o funcție (x) de o singură variabilă. N. Coculescu studiază în teza sa această funcție (x), preocupat fiind de determinarea singularităților. Dar aceste singularități erau date de ecuații de grad foarte ridicat, munca pentru aflarea lor fiind destul de grea. După ce studiază însă câteva cazuri particulare, N. Coculescu conchide că pentru perturbațiile din sistemul solar există doar un
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
școala din Reteag, două clase de gimnaziu la Năsăud (1864-1867), cursurile Preparandiei (Școlii Normale) din Gherla și Deva (1870-1871). Timp de douăzeci de ani a activat ca învățător în localități din mai multe districte și comitate ale Transilvaniei (1873-1892), fiind preocupat în același timp și de culegerea folclorului din aceste zone. În 1878 publica în revista lui Iosif Vulcan „Șezătoarea. Foaia poporului român” (Siedietórea. Fóia poporului românu), povestea ˝ Fata mulțumitoare˝, - o încercare de versificare a poveștii ˝Toarceți fete, c-a murit
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
sale îndelung elaborate și științific fundamentate - gândirea militară europeană din prima jumătate a sec. al XIX-lea, înrâurindul chiar și pe Napoleon I. Analizând campaniile lui Frederic cel Mare și războaiele dintre Franța și coalițiile europene adverse (1792-1815), s-a preocupat de descifrarea, sistematizarea și explicarea regulilor luptei armate. Astfel, desfășurarea războiului - subordonată "câtorva principii generale", - îi apare ca "o dramă în care atât spiritul și moralul maselor, cât și talentele și caracterul șefilor exercită o influență decisivă". În acest sens
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
într-un interviu pe colegul său de gimnaziu : Reciproc, Avram Steuerman-Rodion i-a dedicat un articol lui Octav Băncilă, încă de la primele manifestări artistice pe care pictorul le-a avut. Încă din primii ani de gimnaziu, Octav Băncilă a fost preocupat de desen, caietele sale fiind pline de schițe și desene care reprezentau oameni, unele dintre ele executate destul de stângaci. Mutându-se la Iași, Octav se juca împreună cu verii săi prin curtea casei unde s-a înființat revista "Contemporanul". De acolo
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a părinților recrutului, a babei și a moșneagului. Lucrarea este, în schimb, deficitară la amplasarea personajelor și în nerespectarea proporțiilor. Altfel, prin tehnici deosebit de simple, lucrarea este grăitoare și oglindește într-un anumit fel critica socială. Tematica militară l-a preocupat pe Octav Băncilă o lungă perioadă din cariera sa. A mai pictat tabloul "De planton" în 1900 cu multe variante ulterioare acestui an, "Santinela" și "Din Armată" în anul 1912, precum și "Orbul de la Frumoasa" și "Dezertorul" în câteva variante. Acestea
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de exemplu tabloul "", datat în anul 1915, unde culoarea dominantă a lucrării este liliachiul primăvăratic. Octav Băncilă a avut cu soția sa zece copii, din care unul a murit la o vârstă fragedă. În perioada 1901 - 1907, pictorul a fost preocupat mai mult cu grijile familiei și cu slujba sa de la gimnaziu. Din această cauză, el a expus puțin, mai mult prin vitrinele magazinelor sau a făcut portrete la comandă. Anton Coman, a afirmat că în acești ani, Octav Băncilă și-
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
altele au fost trimise peste hotare. Din analizele specialiștilor, din reproducerile fotografice și din orginalele care au rezistat vremurilor a reieșit că răscoalele din 1907 l-au determinat pe Băncilă să facă cel puțin douăsprezece lucrări. Tematica răscoalelor l-a preocupat mult timp pe Octav Băncilă, cele mai importante fiind realizate în perioada 1907 - 1909. Băncilă a mai făcut ulterior acestei perioade, picturi cu aceeași tematică, dar ele au avut o mai mică amploare și importanță în critica de specialitate. Octav
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
sale creative. Se poate constata studiind opera pe care a lăsat-o Octav Băncilă, o raritate în ceea ce privește lipsa personajelor umane în pictura sa. Mai rar de atât, oamenii pe care i-a pictat să nu fie la muncă sau foarte preocupați de către aceasta. Se poate concluziona că această abordare reprezintă înnoirea pe care Băncilă a adus-o față de înaintașii săi. El a ajuns să înfățișeze o critică socială mult mai incisivă decât ce au realizat Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
maturitate artistică, se situează pe o clasă superioară și de nestrămutat față de cea a înaintașilor săi. Ea denotă în final un avânt revoluționar care a dat o valoare deosebită realismului său critic. O dată cu venirea anului 1905, Băncilă a devenit foarte preocupat de viața și activitatea proletariatului, lucru care l-a determinat pe artist să execute numeroase lucrări cu această tematică. Primele tablouri cu tematică proletară au fost făcute în anul 1905 și ele au fost "Muncitorul" și "Muncitor în repaus". Artistul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
imagini după picturile lui Octav Băncilă. Naturile moarte, florile și nudurile au fost realizate de către Octav Băncilă într-un mod plastic inegal, asemenea perioadelor sale de creație și influențe. Tematica nudurilor este foarte puțin prezentă în opera artistului, acesta fiind preocupat mai mult de robustețea și sănătatea trupului femeiesc. De aceea modelele pe care le-a ales au fost de obicei planturoase, el fiind interesat de un studiu realist al lor fără o portretizare pe care la începuturile sale artistice o
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
remarcă "Crapul" sau "" pictați la Broșteni, precum și o mulțime de tablouri cu fructe ca pepeni, mere, cireșe, gutui sau portocale. În naturile moarte, artistul a adus și obiecte casnice pe care le-a tratat cu mare vioiciune fără să fie preocupat să caute o atmosferă prețioasă sau rafinată. De fapt, genul naturilor moarte nu prea l-a interesat pe Octav Băncilă. Florile au fost o tematică îndrăgită mai ales în ultima perioadă a vieții pictorului. Nu a pictat flori de seră
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
răscumpărate în atâtea rânduri prin sânge; axiomate ale românilor, ele nu mai sunt primitoare de dezbateri.”" În calitate de secretar al "biroului" de propagandă a intereselor românilor, în timpul Congresului de la Paris din 1856, Urechia era la curent cu tendințele țărilor participante, acționa preocupat de soarta Principatelor Române, făcea în acest scop, cum îi va scrie lui Gheorghe Sion, „antecameră pe la toate persoanele influente.” În gazeta "Opiniunea" își exprimă convingerea unității latinității occidentale și orientale europene, notând cu privire la condițiile prevăzute de "Convenția de la Paris
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]