14,044 matches
-
împlinirea lor ca adevăruri pe calea gândirii emoționale. Sectorizarea inconsistenței Experiența agregării pe niveluri de conceptualizare a Economiei, ca Microeconomie, Macroeconomie și Socioeconomie nu a dus la soluția așteptată a legitimării consistenței urmând traseul de la parte, relativ omogenă substanțial și procesual, la întregul complex și, deci, neomogen. Perspectiva microeconomică, inspirată direct din viziunea primară a mecanicii carteziene, a dus la o conceptualizare marcată de starea de echilibru a sistemului, uneori la limita de jos a acceptanței principiale ca egalitate, similitudine, consistență
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
întâmplă în legătură cu omul ca ființă socială. Omul redevine măsura tuturor lucrurilor Economiei. Semnificațiile conceptelor și ale finalității acțiunii definesc universul conștient al omului, și reflexiv și acțional, mai precis acea componentă ce susține procedurile raționale și de raționalitate ale interactivării procesuale prin care nevoile existenței implică transformarea resurselor, în condiții de presiuni și constrângeri specifice complexității subîntinse de intersubiectivitate. Funcția randamentală a Economiei, în ambele ipostaze înfășurate, de știință și acțiune, răspunde diversității mediate social a conținuturilor dinamice nevoi-resurse. Dacă este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în timp ce operatorii abstracți se configurează situațional, creează contexte. Această mișcare subtilă, din clasa inversiunilor în căile cognitive, ține în egală măsură de experiența teoretică și de experiența practică, își lărgește orizontul de semnificații cu aliniamentele metateoriei și relaționează în formulă procesuală interactivă cu crearea contextelor. Pare să fie vorba despre o transformare recursivă idee-concret, cele două funcții, până în acest moment despărțite, ale cogniției și producției, devenind una singură, în mod simbolic Logica și Poietica sunt totuna. Panorama conceptelor de economie are
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Această perspectivă invită la o viziune diferită de organizare a conceptualizării, a cogniției înainte de toate, ca fiind reflexul unui mecanism. La aceeași schimbare de perspectivă invită și istoria, atât ca evoluție a ideilor economice, cât și ca decelare a resorturilor procesuale. Faptul că Economia este obsedată de creștere (calitativă) este un reflex condiționat al viziunii primare din care a derivat cunoașterea economică, și anume teoria progresului. Pe acest aliniament conceptual Economia s-a preocupat de cicluri, de evoluție, de cauza finală
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
istoria este ea însăși recursivă și că nu are legătură cu fluxul conștienței umane. Explicarea a orice prin orice, indistinct și haotic, fără gradare în fapte, sensuri și semnificații, amorfe și virtuale, fără distincția dintre discret și continuu, numeral și procesual, parte și întreg, dar mai ales fără dezacordul dintre natură (care este egală cu sine și suficientă sieși) și natura umană (care este reproductivă conștient și progresivă rațional, cuprinzând la un loc cele trei lumi popperiene, de niveluri și consistențe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
antropomorfă, singurul ingredient posibil de a exercita funcțiunea autoînvățării. Restul e mecanică. S-ar putea să se admită, eliminând rigoarea, că există sisteme cu grade diferite de reproducere a întregului funcțional, botezând după chipul și asemănarea omului structuri fizice sau procesuale ca fiind sisteme. Automatele industriale pot să beneficieze de puterea sugestivă și explicativă a conceptului de sistem, funcția lor de autoreglare, ca și a pieței de autoreglementare, fiind, până la urmă, consecințe tehnice și procesuale ale „învățării” programate, algoritmizate, mecanizate. Este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și asemănarea omului structuri fizice sau procesuale ca fiind sisteme. Automatele industriale pot să beneficieze de puterea sugestivă și explicativă a conceptului de sistem, funcția lor de autoreglare, ca și a pieței de autoreglementare, fiind, până la urmă, consecințe tehnice și procesuale ale „învățării” programate, algoritmizate, mecanizate. Este vorba despre funcțiuni similare, dar nicidecum identice, primele fiind obiectual repetitive, celelalte fiind conștient îndeplinite. Autoreglarea este infinit discretă, pe când autoînvățatrea este progresiv continuă. Una este numerică, cealaltă este procesuală. Autoreglarea este tehnică, autoînvățarea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
urmă, consecințe tehnice și procesuale ale „învățării” programate, algoritmizate, mecanizate. Este vorba despre funcțiuni similare, dar nicidecum identice, primele fiind obiectual repetitive, celelalte fiind conștient îndeplinite. Autoreglarea este infinit discretă, pe când autoînvățatrea este progresiv continuă. Una este numerică, cealaltă este procesuală. Autoreglarea este tehnică, autoînvățarea este antropică. Sistemele tehnice sunt închise și au ca limită perpetuum mobile, sistemele antropice sunt deschise și au ca finitudine discernământul uman. Un sistem antropic poate să cuprindă un sistem tehnic (ca infrastructură). Un sistem tehnic
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
într-o perpetuă mișcare. Mașina deleuzo-guattariană este, în cele din urmă, un flux al dorinței productive, conective și multiplicative și nu este un simplu organism biologic, un simplu mecanism tehnologic sau un simplu construct social. Dorința caracteristică mașinilor dezirante este procesuală, aleatorie, contingentă și materială, producând combinarea mașinilor ca trupuri dezirante: o mașină care mănâncă, o mașină care vorbește, o mașină care respiră etc. Corpurile dorinței sunt permanent supuse recombinării interne și contestării externe: întotdeauna corpul dezirant este în proces sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corporale a ființei. Astfel, în cadrul acestui discurs, identitatea tehnologică preia trăsăturile fragmentării, instabilității și deschiderii, în timp ce caracteristici, anterior formulate în legătură cu identitatea umană, precum integritatea ori originalitatea sunt defundamentate și devaluate. O identitate situată temporal și spațial, în mod contingent și procesual, este construită și negociată la limita dintre ficțiune și fapt. De pildă, în viața online, identitatea, fracturată și plurală, este surprinsă în conjuncturi ale antagonismului și ale schimbării. Metamorfozele și hibridările devin de data aceasta corporealitățile identității online în contextele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se prezintă în relație deopotrivă cu cadrul înconjurător natural și cu cel computațional, care tind să coincidă și să se infinitizeze în procesualizarea realității virtuale. Mutațiile subiective „procesate” de computere în mod autosuficient creează singularități care-și poartă propriul referent procesual ca pe o marcă a emancipării. În terminologia lui Deleuze și Guattari, pretențiile inteligenței artificiale presupun „dorința” mașinilor de a se insera în uman, „inconștientul” lor fiind cuplat binar, însă „tânjind” după deteritorializare mașinistă. În congruență cu această a treia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
abundă în acronii. ¶Bal 1985; Genette 1980. Vezi și STRUCTURĂ ACRONICĂ, ORDINE. act [act]. 1. Împreună cu ÎNTÎMPLAREA, unul din cele două tipuri de EVENIMENTE narate; o schimbare de stare produsă de un AGENT și manifestată în discurs de o ASERȚIUNE PROCESUALĂ în modul lui a face; o ACȚIUNE. "Maria a rezolvat problema" reprezintă un act, în timp ce "a plouat ieri" nu reprezintă un act. 2. Un constituent sintagmatic al unei acțiuni, o acțiune fiind formată din mai multe acte. ¶Chatman 1978; Greimas
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
aserțiune narativă [narrative statement]. Un constituent elementar al DISCURSULUI, independent de mediul particular de MANIFESTARE a narațiunii: se poate spune că discursul promovează povestirea printr-un set legat de aserțiuni narative. Există două feluri de bază ale aserțiunii narative: ASERȚIUNILE PROCESUALE (în modul lui a face sau a se întîmpla) și ASERȚIUNILE STATICE (în modul lui a fi). ¶Chatman 1978. Vezi și ACT, EVENIMENT, ÎNTÎMPLARE, STARE. aserțiune procesuală [process statement]. O ASERȚIUNE NARATIVĂ în modul lui a face sau a se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
legat de aserțiuni narative. Există două feluri de bază ale aserțiunii narative: ASERȚIUNILE PROCESUALE (în modul lui a face sau a se întîmpla) și ASERȚIUNILE STATICE (în modul lui a fi). ¶Chatman 1978. Vezi și ACT, EVENIMENT, ÎNTÎMPLARE, STARE. aserțiune procesuală [process statement]. O ASERȚIUNE NARATIVĂ în modul lui a face sau a se întîmpla; o aserțiune care prezintă un EVENIMENT și, mai exact, un ACT sau o ÎNTÎMPLARE. Împreună cu ASERȚIUNEA STATICĂ, este unul din cele două feluri de aserțiuni cu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
promovează ISTORIA. ¶Chatman 1978. aserțiune statică [stasis statement]. O ASERȚIUNE NARATIVĂ în modul lui este, una prezentînd o STARE și, mai exact, stabilind existența entităților prin identificarea și calificarea lor (cf. "Maria era ingineră" și "Maria era fericită"). Împreună cu ASERȚIUNEA PROCESUALĂ, este unul din cele două genuri de aserțiuni cu care DISCURSUL promovează ISTORIA. ¶Chatman 1978. aspect [aspect]. VIZIUNEA în linia căreia se prezintă povestirea; FOCALIZARE; PUNCT DE VEDERE. ¶Todorov 1966 [1972a]. atribut [attribute]. 1. O TRĂSĂTURĂ de caracter. 2. În
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ar fi obținut) și afirmarea explicită a ideii toate funcționează ca trăsături evaluative și fac parte din evaluare. ¶Culler 1981; Labov 1972; Pratt 1977. Vezi și COMENTARIU, NARABILITATE. eveniment [event]. O schimbare de STARE manifestată în DISCURS printr-o ASERȚIUNE PROCESUALĂ în modul lui "a face" sau "a se întîmpla". Un eveniment poate fi o ACȚIUNE sau un ACT (cînd schimbarea este produsă de un agent: "Maria a deschis fereastra"), sau o ÎNTÎMPLARE (cînd schimbarea nu-i produsă de un agent
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau AMPLITUDINEA unei ANACRONII; TIMPUL ISTORIEI acoperit de ea. ¶Genette 1980. întîmplare [happening]. Împreună cu ACTUL sau ACȚIUNEA, unul din cele două feluri de EVENIMENTE narate, o schimbare de stare necauzată de un AGENT și manifestată în discurs printr-o ASERȚIUNE PROCESUALĂ de felul lui a se întîmpla. "A început să plouă" și "Maria a fost lovită de o piatră" reprezintă întîmplări. ¶Chatman 1978. Vezi și ASERȚIUNE NARATIVĂ. întoarcere în trecut [flashback]. O ANALEPSĂ; o RETROSPECȚIE, o TRANSLAȚIE ÎN TRECUT, o BUCLĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a scenei electorale prin interacțiunile protagoniștilor. Caracterul interactiv conduce la construcția unei realități politice asupra căreia nimeni nu poate pretinde un control total, pentru că ia naștere în urma schimburilor dintre actori, asociindu-se cu efectul de compoziție simbolică. E o realitate procesuală non-sumativă, adică întregul este mai mult decît suma componentelor sale. Noile analize asupra comunicării politice sînt încurajate de actuala evoluție a vieții politice către o campanie permanentă, în care actorii politici recurg tot mai mult la serviciile acestui tip de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
totale - instantanee, atotcuprinzătoare, programată de sus-în-joc de autoritățile statale și executată cu brutalitate simbolică la adresa tradiției instituite de aducere aminte. În schimb, revoluția mnemonică națională, derulată în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, întruchipează modelul revoluției procesuale - cu dezvoltare graduală, dar cu efecte la fel de radicale ca și cele produse de revoluția instantanee. Mutațiile operate în cursul regimului național-comunist prezintă caracteristicile unei astfel de revoluții procesuale, începută ca o reformare timidă, dobândind un impuls progresiv pe parcurs, și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, întruchipează modelul revoluției procesuale - cu dezvoltare graduală, dar cu efecte la fel de radicale ca și cele produse de revoluția instantanee. Mutațiile operate în cursul regimului național-comunist prezintă caracteristicile unei astfel de revoluții procesuale, începută ca o reformare timidă, dobândind un impuls progresiv pe parcurs, și sfârșind prin crearea unei rupturi decisive între punctul de plecare și cel de sosire. Revoluția mnemonică național-comunistă s-a produs în două reprize: i) printr-o reformă mnemonică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mureș a făcut subiectul analizei întreprinse de C. Goina (2000), care a urmărit suita "punctelor de inflexiune" care au marcat procesul de etnicizare a politicii postdecembriste a cărui climax s-a exprimat prin luptele stradale dintre români și maghiari. Analiza procesuală a etnicizării relevă celeritatea cu care etnia s-a impus în mentalul colectiv și în discursul public ca schemă identitară supremă (identity frame). Dacă în toiul evenimentelor contestatare anticomuniste din decembrie 1989 populația mureșană a manifestat o solidaritate trans-etnică, trei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de-a lungul anilor '80. Fără să aibă caracterul abrupt și radical al rupturii produse de revoluția antinațională declanșată imediat în epoca postbelică, prefacerea național-comunistă a memoriei istorice românești poate fi descrisă mai degrabă prin termenul, aparent contradictoriu, de "revoluție procesuală". Recentrarea ideii naționale în miezul conștiinței istorice românești nu s-a produs printr-o rupere totală sau printr-o desprindere subită de formula rolleriană a trecutului. În schimb, îndepărtarea s-a produs printr-o secvență de dislocări, al căror efect
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
calea înspre cunoașterea ființei din lucruri. "Adevărat ochi al pământului" 126, apa rescrie codul viețuirii celor două lumi, lumea increatului, a informalului, a elementarului, și lumea creației. Această repunere în ordine a profanului, prin intermediul unui element generator de alte forme procesuale ale creatului, construiește matricea semantică a structurilor mitice. De la formele primare ca " origine a vieții", "mijloc de purificare", "centru de regenerescență"127 apa devine "instrument al ordaliei"128 care cântărește axiologic primordialitatea. Primenind lucrurile create, apa se înfățișează ca hierofanie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al familiei îl uda, îi dădea un nume și se pronunța o invocație pentru ca el să fie sănătos, să crească, să aibă mulți copii și multe bogății. 198 În Bucovina, ritualul nașterii, al nunții și al înmormântării prezintă elementul acvatic procesual, ca structură de semnificații arhaice, prezentificate prin "gest", "muzică" și "dans", aflat într-o continuă interferență cu celelalte universalii ontologice focul, aerul, pământul. a. Nașterea La naștere, apa apare sub forma unor "praguri" existențiale care, o dată oficiate, deschid drumul pământesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
capul celui petrecut din lumea aceasta, un pom roditor, pentru a-i ușura "traiul" pe lumea cealaltă 353. Trecerea într-o altă dimensiune existențială, a temporalului scăpat de traumele profanului, se realizează printr-un pact organic dintre universaliile ontologice. Relaționarea procesuală dintre arhetipuri stabilește rețeaua de semnificații mitice, valorificând semantic dihotomia creat / increat. B. OBICEIURI CALENDARISTICE I. APA Timpul sacralizat, ca ieșire din timpul percepției cotidiene, exprimă pactul ontologic cu universul, determinând manifestarea ritualică a trăirilor, în deplină concordanță cu ritmul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]