14,128 matches
-
sau/și prin anumite construcții la care participă cuvinte suplimentare față de propoziția canonică. În plus, tematizarea/rematizarea poate fi combinată cu scoaterea în evidență a temei sau a remei, ori a unei părți din acestea. În limbile în care, în propoziția canonică tema (reprezentată de subiect) este plasată pe primul loc în propoziție, tematizarea altor părți de propoziție în sensul gramaticii tradiționale, eventual cu toată sintagma lor, se face prin același procedeu. Exemple: Tematizarea se poate realiza și prin transformarea de la
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
canonică. În plus, tematizarea/rematizarea poate fi combinată cu scoaterea în evidență a temei sau a remei, ori a unei părți din acestea. În limbile în care, în propoziția canonică tema (reprezentată de subiect) este plasată pe primul loc în propoziție, tematizarea altor părți de propoziție în sensul gramaticii tradiționale, eventual cu toată sintagma lor, se face prin același procedeu. Exemple: Tematizarea se poate realiza și prin transformarea de la diateza activă la cea pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
poate fi combinată cu scoaterea în evidență a temei sau a remei, ori a unei părți din acestea. În limbile în care, în propoziția canonică tema (reprezentată de subiect) este plasată pe primul loc în propoziție, tematizarea altor părți de propoziție în sensul gramaticii tradiționale, eventual cu toată sintagma lor, se face prin același procedeu. Exemple: Tematizarea se poate realiza și prin transformarea de la diateza activă la cea pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe Paul” → "Paul est accusé par
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
de la diateza activă la cea pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe Paul” → "Paul est accusé par Pierre" „Paul este acuzat de Pierre”. În franceză, de exemplu, rematizarea fără scoatere în evidență se face prin plasarea părții respective a propoziției la sfârșitul acesteia ("Je vais à la poste demain" „Merg la poștă mâine” dacă propoziția este un răspuns la întrebarea „Când mergi la poștă?”). În schimb, dacă se dorește scoaterea în evidență a complementului, acesta se plasează la începutul propoziției
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
est accusé par Pierre" „Paul este acuzat de Pierre”. În franceză, de exemplu, rematizarea fără scoatere în evidență se face prin plasarea părții respective a propoziției la sfârșitul acesteia ("Je vais à la poste demain" „Merg la poștă mâine” dacă propoziția este un răspuns la întrebarea „Când mergi la poștă?”). În schimb, dacă se dorește scoaterea în evidență a complementului, acesta se plasează la începutul propoziției printr-o construcție specifică: "C’est demain que je vais à la poste" „Mâine merg
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
propoziției la sfârșitul acesteia ("Je vais à la poste demain" „Merg la poștă mâine” dacă propoziția este un răspuns la întrebarea „Când mergi la poștă?”). În schimb, dacă se dorește scoaterea în evidență a complementului, acesta se plasează la începutul propoziției printr-o construcție specifică: "C’est demain que je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”. Astfel se poate rematiza și scoate în evidență orice parte de propoziție în sensul gramaticii tradiționale, eventual împreună cu sintagma ei, în afară de predicat. Răspunsul
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
dorește scoaterea în evidență a complementului, acesta se plasează la începutul propoziției printr-o construcție specifică: "C’est demain que je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”. Astfel se poate rematiza și scoate în evidență orice parte de propoziție în sensul gramaticii tradiționale, eventual împreună cu sintagma ei, în afară de predicat. Răspunsul la o întrebare care vizează subiectul unui predicat verbal nici nu se poate construi decât scoțându-l în evidență prin acest procedeu sau prin altă construcție. Astfel, la o
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
gravă cu sine însuși. Ciclul începe cu versul fatalist, „Deja nu mai are nici un sens”, pentru ca în poemul următor, Amintiri letale să observăm cum ironia duioasă face casă bună cu gândul morții. În aceste condiții viața e trăită „de la o propoziție la alta”, iar morții săi, ai poetului, „cântă în continuare unplugged și în pauze spun glumițe”. Reacția asistenței, „noi aplaudăm și râdem” stârnește fiorul nebuniei pe care acest ciclu îl provoacă și îl ilustrează. Poate că nici un poet al generației
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
același registru. Este influențat de un registru de limbă secundar, cel popular. Lexicul registrului familiar este format din cuvinte curente, putând să includă și cuvinte argotice sau vulgare. Din punct de vedere morfologic și sintactic, registrul familiar folosește mai mult propoziții scurte, uneori eliptice, și mai puțin fraze. De asemenea, își permite abateri de la standardul limbii. Vorbitorul caută să fie expresiv, folosind și perifraze, uneori hiperbole. Modelul acestui registru este unul scris. Acesta se situează la opusul registrului familiar, nu este
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
un pseudonim. Numele în sine este o alegere interesantă: fiul voinței („son” of „will”). Cu alte cuvinte, William Wilson a fost ales intenționat pentru a fi purtat și de dublura sa. Poe a scris povestea foarte atent și cu subtilitate. Propozițiile sunt echilibrate, cu foarte puține adjective, și nu există puține imagini concrete în afară de descrierea școlii lui Wilson. Ritmul este stabilit intenționat ca domol și măsurat cu ajutorul unui stil formal și al unor fraze mai lungi. Mai degrabă decât să creeze
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
formală dintre laticea Hilbert LH și laticea booleană LC a logicii clasice.Mai mult elementele laticei LH, subspațiile spațiului Hilbert corespund operatorilor de proiectare, i.e. proprietăților observabile cu două valori (proprii) 0 și 1.Din această cauză le sunt asociate propoziții cu valoare de adevăr.Dacă proprietatea în cauză aparține sistemului cuantic atunci propoziției asociate îi corespunde valoarea de adevăr 1, iar dacă proprietatea contrară aparține atunci propoziției îi corespunde 0. În mecanică cuanta,logica cuantică este un set de reguli
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
mult elementele laticei LH, subspațiile spațiului Hilbert corespund operatorilor de proiectare, i.e. proprietăților observabile cu două valori (proprii) 0 și 1.Din această cauză le sunt asociate propoziții cu valoare de adevăr.Dacă proprietatea în cauză aparține sistemului cuantic atunci propoziției asociate îi corespunde valoarea de adevăr 1, iar dacă proprietatea contrară aparține atunci propoziției îi corespunde 0. În mecanică cuanta,logica cuantică este un set de reguli pentru a da sens propozițiilor care exprimă principiile teoriei cuantice. Această zonă de
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
cu două valori (proprii) 0 și 1.Din această cauză le sunt asociate propoziții cu valoare de adevăr.Dacă proprietatea în cauză aparține sistemului cuantic atunci propoziției asociate îi corespunde valoarea de adevăr 1, iar dacă proprietatea contrară aparține atunci propoziției îi corespunde 0. În mecanică cuanta,logica cuantică este un set de reguli pentru a da sens propozițiilor care exprimă principiile teoriei cuantice. Această zonă de cautaresi numele ei au apărut pentru prima data in 1936 într-un ziar,articolul
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
Dacă proprietatea în cauză aparține sistemului cuantic atunci propoziției asociate îi corespunde valoarea de adevăr 1, iar dacă proprietatea contrară aparține atunci propoziției îi corespunde 0. În mecanică cuanta,logica cuantică este un set de reguli pentru a da sens propozițiilor care exprimă principiile teoriei cuantice. Această zonă de cautaresi numele ei au apărut pentru prima data in 1936 într-un ziar,articolul fiind scris de Garrett Birkhoff și John von Neumann,care intenționau să scoată la suprafață inconsecventa logicii cu privire la
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
ziar,articolul fiind scris de Garrett Birkhoff și John von Neumann,care intenționau să scoată la suprafață inconsecventa logicii cu privire la măsurarea variabilelor complementare în mecanica cuantică,cum ar fi poziția și impulsul. Logică cuantică poate fi interpretată după modificarea versiunii propoziției logice,dar,deasemenea, aceasta poate fi necomutativa și non-asociativa cu mai multe valori logice. Logică cuantică are proprietăți distincte față de logică obișnuită,mai ales eșecul legii distributive a unei propoziții logice. p și(q sau r)=(p și q) sau
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
și impulsul. Logică cuantică poate fi interpretată după modificarea versiunii propoziției logice,dar,deasemenea, aceasta poate fi necomutativa și non-asociativa cu mai multe valori logice. Logică cuantică are proprietăți distincte față de logică obișnuită,mai ales eșecul legii distributive a unei propoziții logice. p și(q sau r)=(p și q) sau (p și r),unde simbolurile p,q și r sunt variabile ale propozitiei.Pentru a demonstra dece legea distributatii a eșuat,să considerăm o particulă pe o linie: p=particulă
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
V elementul unitate. Dacă într-o latice cu un element zero Λ și un element unitate V este definit un automorfism A → ¬A care satisface LQ(4) atunci laticea se numește ortocomplementată.O latice ortocomplementată va fi denotata de LO.Propozițiile Λ și V definite aici sunt cea mai mica respectiv cea mai mare propoziție a lui LO relativ la implicație.De aici Λ (falsum) reprezintă propoziția falsă, iar V (verum) propoziția adevărată.Prin intermediul acestor propoziții speciale adevărul sau falsitatea unei propoziții
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
element unitate V este definit un automorfism A → ¬A care satisface LQ(4) atunci laticea se numește ortocomplementată.O latice ortocomplementată va fi denotata de LO.Propozițiile Λ și V definite aici sunt cea mai mica respectiv cea mai mare propoziție a lui LO relativ la implicație.De aici Λ (falsum) reprezintă propoziția falsă, iar V (verum) propoziția adevărată.Prin intermediul acestor propoziții speciale adevărul sau falsitatea unei propoziții pot fi exprimate prin : V ≤ A (A este adevărata) A≤ Λ (A este falsă
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
LQ(4) atunci laticea se numește ortocomplementată.O latice ortocomplementată va fi denotata de LO.Propozițiile Λ și V definite aici sunt cea mai mica respectiv cea mai mare propoziție a lui LO relativ la implicație.De aici Λ (falsum) reprezintă propoziția falsă, iar V (verum) propoziția adevărată.Prin intermediul acestor propoziții speciale adevărul sau falsitatea unei propoziții pot fi exprimate prin : V ≤ A (A este adevărata) A≤ Λ (A este falsă). LQ(5) B ≤ A, C ≤ ¬A ⇒ A ∧ (B ∨ C) ≤ B (Ortomodularitate
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
numește ortocomplementată.O latice ortocomplementată va fi denotata de LO.Propozițiile Λ și V definite aici sunt cea mai mica respectiv cea mai mare propoziție a lui LO relativ la implicație.De aici Λ (falsum) reprezintă propoziția falsă, iar V (verum) propoziția adevărată.Prin intermediul acestor propoziții speciale adevărul sau falsitatea unei propoziții pot fi exprimate prin : V ≤ A (A este adevărata) A≤ Λ (A este falsă). LQ(5) B ≤ A, C ≤ ¬A ⇒ A ∧ (B ∨ C) ≤ B (Ortomodularitate) O latice ortocomplementată care îndeplinește
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
ortocomplementată va fi denotata de LO.Propozițiile Λ și V definite aici sunt cea mai mica respectiv cea mai mare propoziție a lui LO relativ la implicație.De aici Λ (falsum) reprezintă propoziția falsă, iar V (verum) propoziția adevărată.Prin intermediul acestor propoziții speciale adevărul sau falsitatea unei propoziții pot fi exprimate prin : V ≤ A (A este adevărata) A≤ Λ (A este falsă). LQ(5) B ≤ A, C ≤ ¬A ⇒ A ∧ (B ∨ C) ≤ B (Ortomodularitate) O latice ortocomplementată care îndeplinește legea LQ(5) este
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
Propozițiile Λ și V definite aici sunt cea mai mica respectiv cea mai mare propoziție a lui LO relativ la implicație.De aici Λ (falsum) reprezintă propoziția falsă, iar V (verum) propoziția adevărată.Prin intermediul acestor propoziții speciale adevărul sau falsitatea unei propoziții pot fi exprimate prin : V ≤ A (A este adevărata) A≤ Λ (A este falsă). LQ(5) B ≤ A, C ≤ ¬A ⇒ A ∧ (B ∨ C) ≤ B (Ortomodularitate) O latice ortocomplementată care îndeplinește legea LQ(5) este denumită ortomodulară și este denotata prin
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
satisface relația modus ponens A ∧ X ≤ B și este definit în mod unic (1) și (2) în LC.Elementul A → B poate fi exprimat și prin A → B = ¬ A ∨ B (3).Denumirea de "implicație materială" este justificată de faptul că propoziția A → B este adevărata dacă și numai dacă A ≤ B, V ≤ A → B ⇔ A ≤ B. Existența implicației materiale este deseori considerată că o proprietate inevitabilă a unei latici care permite o interpretare logică din moment ce orice inferența logică utilizează legea "modus
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
implicația materială ¬ A ∨ B și implicația cvasi-materială ¬ A ∨( A ∧ B ) sunt legate de relația ¬ A ∨( A ∧ B )≤¬ A ∨ B iar pe o latice booleană LC distributivitatea implică ¬ A ∨( A ∧ B )≤ A ∨ B. Mai importante pentru caracterizarea logicii cuantice sunt acele propoziții care sunt formal adevărate în logica clasică dar nu și în cea cuantică.Cea mai scurtă dintre ele și poate cea mai importantă este A → ( B → A ). Se poate demonstra că orice tautologie din logică cuantică este tautologie și în
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
cuantică.Cea mai scurtă dintre ele și poate cea mai importantă este A → ( B → A ). Se poate demonstra că orice tautologie din logică cuantică este tautologie și în logica booleană, în schimb reciprocă nu este adevărată.Există o infinitate de propoziții formal adevărate în logica clasică care nu sunt în logica cuantică. Un calculator cuantic constă, la fel ca în cazul unui calculator clasic, din trei componente esențiale: o memorie care reține starea curentă a mașinii un procesor care efectuează operații
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]