14,064 matches
-
În diferite localități ale lumii grecești unele culte antice restaurează sau introduc și ele structuri misterice, ca la Andania, Mantinea și În multe alte centre de cult ale zeiței Demetraxe "Demetra", dionisismul, cu tipica lui mobilitate și caracterul lui cuprinzător, răspândit În tot universul grec, se Înfățișează și el În haină misterică (Nilsson, 1957; Burkert, 1987; Turcan, 1989, pp. 288-324). Deși se discută despre o eventuală existență a unor structuri inițiatice În dionisismul de epocă clasică, este indubitabil faptul că erupția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cassius (LXXVII, 18, 4) relatează că Împăratul Caracala, ajuns la Tyana (217 d.Hr.) a pus să fie ridicat aici un heroon În cinstea lui, sancționând prin autoritatea imperială o tradiție locală. Vechiul obicei al eroizării ilustrului defunct, de acum răspândit și banalizat În extinderea lui la toți morții, fără deosebire (Cumont, 1949), capătă În această perioadă semnificații noi atunci când se referă la acele personaje excepționale nu prin virtuțile lor militare sau politice, ci prin Încărcătura lor carismatică de mijlocitori Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
n): cel „gathic” (g³h³nșg), adică nivelul cel mai profund și inițiatic; „ritualul” (h³dam³nsarșg), nivelul intermediar, cultual și devoțional; „legalul” (d³dșg), nivelul extern, la care se referă inscripțiile ahemenide sau informația lui Herodot. Această interpretare se bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie cu scopul unic de a pregăti venirea Împărăției lui Ohrmazd pe pământ. Dar și această idee este, la o privire mai atentă, rodul unor speculații relativ târzii, cel mult din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorice. Opozițiile așa-druj și așavan-dregvant au, după cum am arătat, un fond indo-iranian dar reflectă, În același timp, o dezvoltare tipic iraniană, care i se datorează lui Zoroastruxe "Zoroastru" Însuși și care a fost determinată de concepția dualistă marcată de ideea răspândită peste tot a conflictului dintre Bine și Rău. Opoziția iraniană așa-druj - noțiuni corelate cu cerul diurn și cerul nocturn (Kellens, 1989c, p. 77; 1991a, pp. 44 sqq.) - este, În orice caz, mai radicală și mai sistematică decât cea vedică •ta-druh
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înțeleagă, cu precădere, versiunea propriu-zisă și comentariul acesteia, amândouă În pahlavi, alături de alte lucrări considerate utile pentru o cunoaștere enciclopedică conformă doctrinei religioase: tratate de medicină, astronomie, despre mișcare, creștere etc., pe care o fraudă pioasă a dorit să le răspândească În India sau la „Roma”, după cum aflăm dintr-o mărturie din cartea a IV-a a D¶nkard (p. 412, rr. 17-21), care se referă la domnia lui Ș³buhr I (240-272), suveranul eclectic și interesat de cultura epocii, promotor al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-a a D¶nkard (p. 412, rr. 17-21), care se referă la domnia lui Ș³buhr I (240-272), suveranul eclectic și interesat de cultura epocii, promotor al culegerii și „recuperării” textelor indiene și grecești. După cum s-a clarificat datorită mărturiilor variate răspândite În literatura pahlavi, prin Zand se Înțelegea deci expunerea explicată și comentată a Avestei și a Întregii tradiții religioase, pe Înțelesul preoților și al credincioșilor. Etimologia termenului, probabil derivat de la rădăcina zan„a cunoaște”, nu servește la susținerea ipotezei hazardate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintr-o redactare scrisă În epoca sasanidă (cf. infra), dar tradiția orală transmisă de școlile sacerdotale este mult mai veche. Învățarea pe de rost a textului sacru și a Zand-ului era una din sarcinile preotului. Un număr important de mărturii, răspândite În textele pahlavi și obiect al unui important studiu Întreprins de H. W. Bailey (1943, pp. 149-194), scot În relief excelența tradiției orale, lăudând fidelitatea Învățăturii originare și preamărind rolul pe care l-a avut aceasta În continuitatea religiei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Bundahișn (III, 8), precum și Wizșdagșh³ ș Z³dspram (I, 20) adaugă celor șase creații pe cea a focului (³takhhș), a cărui srtălucire provine de la Lumina Infinită (asar r½șnșh), locuința lui Ohrmazdxe "Ohrmazd" (g³h ș Ohrmazd) și a cărui prezență este răspândită În toată creația, acesta fiind sămânța (t½hmag) tuturor creaturilor vii, oameni și animale, și forța care există atât În centrul pământului, cât și În corpurile celeste luminoase (cf. Boyce, 1975a, pp. 140 sq.). Atât pentru pământ, cât și pentru celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Curățirea de păcate se face prin mărturisire (petșt) și prin ispășirea aferentă. Confesiunea zoroastriană are câteva trăsături comune cu cea maniheistă (khw³stw³nșft: cf. Asmussen, 1965, pp. 26 sqq.), iar În ceea ce privește penitența este foarte puțin probabil ca aceasta să se fi răspândit la zoroastrieni sub influența creștinismului, așa cum consideră, În schimb, R. Pettazzoni (1930). Penitența face obiectul unor lungi și acurate dezbateri În riv³yat-ele persane (Dhabhar, 1932, pp. 211 sqq.). Mărturisirea este făcută În fața unui preot, preferabil de rang Înalt, Însă, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au reprezentat pe Zoroastru ca pe un astrolog sau mag caldeu (cf. mai ales Oracole Caldeene: Bidez și Cumont, 1938, I, pp. 158 sqq.). Astfel, au fost puse bazele unui sincretism cultural și religios de mari proporții, care s-a răspândit foarte mult prin aportul Greciei, mai ales după cucerirea Imperiului Ahemenid de către Alexandru Macedon. Iranismul a avut o contribuție esențială la cultura elenistică, la fel cum exercitase deja, chiar În privința religiei, o influență esențială asupra altor tradiții culturale, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timp ce zoroastrismul este monopolizat de aristocrația războinică și de clerul din Fars - o regiune și o economie aproape exclusiv agrară -, maniheismul, apărut În Mesopotamia, provincie puternic urbanizată a imperiului, compozită etnic și evoluată din punct de vedere cultural, s-a răspândit mai ales În orașe, În marele centre ale comerțului internațional și de-a lungul căilor de comunicație terestre și maritime. Pe cât de deschiși contactului intercultural trebuie să fi fost maniheii, dintre care foarte mulți erau comercianți sau făceau parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asiduă, În deplin respect față de legea divină benefică. Dezvoltarea structurilor economice și sociale ale comunității parsilor a avut loc În același ritm cu cea a structurilor religioase. La sfârșitul secolului al XIX-lea existau 120 de anjoman sau adunări comunitare răspândite În India - mai ales, dar nu numai, În Gujarat -, mai multe sau mai puține dakhma pentru Îndeplinirea practicilor liturgice funerare și 134 de mici temple ale focului, În timp ce Âtaș Bahr³mxe "Bahra>m" crescuseră de la unul singur - Sanj³na Âtaș Bahr³m „țr³nș³h
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nobiliare (cf. supra), ci și cu instrumentul persuasiv și concret al masoneriei: mulți parsi eminenți - printre care cercetători precum Kharshedji Rustomji Cama, Dosabhai Framji Karaka și Jivanji Jamshedji Modi - au fost masoni (cf. Cama, 1970, pp. 357-406). Masoneria s-a răspândit Între parsi Începând din secolul al XIX-lea, iar În 1844 a fost fondată, În sfârșit, o lojă separată la Bombay, „Rising Star of Western India”. Masonii, mult mai numeroși și mai influenți, au avut o funcție esențială În evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Akbar (Smith, 1919, pp. 116 sqq., și mai ales Bausani, 1971b, pp. 254-260). În ultimul timp Însă, spiritualitatea occidentală a fost cea care și-a pus cu precădere amprenta asupra culturii și mentalității religioase a parsilor, printre care s-a răspândit teozofia și spiritismul, importate mai ales din America și Anglia. Teozofia, prezentată În comunitățile din Bombay de către Henry S. Olcott, a avut mare succes (K.R Kama și J.J. Modi) și s-a amestecat cu o nouă mișcare ocultă parsă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noi, cei care avem un suflet bun, suntem bucuroși, veseli și optimiști, să putem Învinge ura zeilor și a oamenilor răi, a vrăjitorilor și a vrăjitoarelor, a păgânilor și a celor ce Îngaimă rugăciuni. Așadar, Mithraxe "Mithra" este zeul care răspândește ordinea universală răsplătindu-i și ocrotindu-i pe cei buni, la fel ca omonimul său indian; este zeul care „care, fără odihnă, veghează cu grijă creaturile lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>"” (ibidem, 133). Iar această funcție tipică de apărător
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
observate În termenul hitit sippanti, care Înseamnă „a face libații”, Însă poate fi folosit și cu sensul de jertfă sângeroasă; se pare, așadar, că aceasta a fost forma inițială și exclusivă a jertfei indo-europene. Libația a apărut și s-a răspândit, probabil, și datorită ușurinței cu care se realizează, dar și a caracterului său evident necostisitor; pe lângă aceasta, În unele zone au contribuit și orientări de tip umanitar, ostile vărsării de sânge, chiar și animal; dar nu trebuie supraevaluat, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferite sunt,În esență,unul singur, iar diferența există doar la nivelul numelor. În plus, având În vedere că aceeași metodă a fost aplicată, după cum vom vedea, și la popoarele germanice, putem considera că, În general, În cultura clasică era răspândită credința Într-o identitate substanțială a panteonurilor tuturor popoarelor. Un cadru - deși nu de primă mână - al religiei galilor ne este furnizat de Cezar În De bello galico,VI, unde sunt enumerate principaleleor divinități: Zeul pe care galii Îl cinstesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marsilia și care avea inconvenientul de a nu sugera nimic nepotrivit sau necivilizat. 8. LUMEA DE „DINCOLO”TC "8. LUMEA DE „DINCOLO”" După cum am văzut, Cezar amintește că druizii gali predau teoria metempsihozei; Însă, dacă această Învățătură ar fi fost răspândită peste tot, nu s-ar mai fi pus problema lumii de „dincolo”, pentru că secvența nedefinită a reîncarnării ar exclude pentru om orice relevanță a lumii de „dincolo”, chiar dacă ar vrea să-i accepte existența. Este clar Însă că această doctrină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elemente de credință populară de la care se mai păstrează doar urme palide și a căror structurare este greu de realizat; Între ele putem plasa acest cult al soarelui, al lunii și al focului, alături de un alt cult tipic popular foarte răspândit la vechii germani: cultul Mamelor. Este adevărat că soarele, luna și focul pot apărea și În formele Înalte ale religiei indo-europene, dar numai În cadrul unui discurs simbolic complex, care leagă obiecte de persoane, nu În sensul materialității lor de obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erau În număr de trei). Acestea nu au nici soți și nici fii, iar funcția lor este aceea de a proteja, de a salva și de a-și conduce credincioșii la izbândă. Este deci de Înțeles că acest cult - larg răspândit În lumea celtică și atestat și la germani Într-o serie de inscripții epigrafice latine provenite mai ales din Germania de Jos - s-a răspândit mai ales printre militari; de altfel, dedicațiile În cinstea lor provin de la trupele de jos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a-și conduce credincioșii la izbândă. Este deci de Înțeles că acest cult - larg răspândit În lumea celtică și atestat și la germani Într-o serie de inscripții epigrafice latine provenite mai ales din Germania de Jos - s-a răspândit mai ales printre militari; de altfel, dedicațiile În cinstea lor provin de la trupele de jos de origine germanică sau de la cele influențate În mod special de tradițiile locale; cu toate acestea, nu lipsesc nici câteva exemple de credincioși aparținând claselor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a bolilor psihice În teritoriile locuite În prezent din România. Știm de la Hipocrat că la Sciți predomina o patologie endocrină; este posibil să fi existat o corespondență și În domeniul psihopatologiei. Alcoolismul, la ei ca și la geto-daci, era foarte răspândit (se bea vin neamestecat cu apă; la romani circula expresia: „toarnă ca la Sciți”). Impotența sexuală era răspândită, erau mulți „inarei”, termen care ne este transmis de Herodot și Hipocrat, ca expresie lingvistică pentru această stare secuală complexă. (3, 4
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
patologie endocrină; este posibil să fi existat o corespondență și În domeniul psihopatologiei. Alcoolismul, la ei ca și la geto-daci, era foarte răspândit (se bea vin neamestecat cu apă; la romani circula expresia: „toarnă ca la Sciți”). Impotența sexuală era răspândită, erau mulți „inarei”, termen care ne este transmis de Herodot și Hipocrat, ca expresie lingvistică pentru această stare secuală complexă. (3, 4) Și la geți moravurile favorizau patologia psihiatrică. Geții erau consumatori permanenți de vin (zeul Dionisos Însuși locuia pe
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Berlin, 1932; Ausdrucksformen, Wort und Idee; Die Deutsche Volkskunde, 1934, sau ale etnografului Arnold van Gennep: Le Folklore, Paris, 1984. Cele mai multe producții folcloristice, de la descântece până la spectacole (unele cu aspect de psihodramă) conțin elemente de observație sau de practică psihologică răspândite pe teritoriul locuit de români sau de predecesorii lor. Neîndoielnic, etnopsihiatria ne-a transmis o imagine sintetică despre boala și bolnavul psihic, o considerație generală despre boala și bolnavul psihic, o considerație care nu trebuie ignorată de psihiatrul contemporan. Această
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
îi promite reîntoarcerea în pământul său, țara Canaanului. Ideea de „reîntoarcere” este unul dintre „firele roșii” din ciclul lui Iacob (31,3.13; 32,10; 33,18). Mare parte din aceste texte sunt recente. Aceste puține observații bazate pe elemente răspândite în povestirile despre Abraham (Gn 12-25) și Iacob (Gn 25-35) arată suficient că figurile acestor doi patriarhi sunt până la un anumit punct rodul reinterpretării și reactualizării textelor mai vechi pentru a răspunde preocupărilor comunității postexilice, întoarsă la Ierusalim după terminarea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]