14,766 matches
-
Scurta sa domnie a fost marcată de o perioadă neîntreruptă de război. Succesorul său, Gustav al II-lea Adolf, urcă pe tron într-o vreme în care Suedia era implicată în trei războaie. La moartea lui Gustav Adolf în 1632, regina Maria Eleonora de Brandenburg, împreună cu Consiliul regal, a preluat controlul asupra guvernării statului în numele fiicei minore a regelui, Cristina, până când aceasta a devenit majoră. În urma abdicării reginei Cristina, Carol al X-lea Gustav este încoronat rege, iar scurta sa domnie
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Suedia era implicată în trei războaie. La moartea lui Gustav Adolf în 1632, regina Maria Eleonora de Brandenburg, împreună cu Consiliul regal, a preluat controlul asupra guvernării statului în numele fiicei minore a regelui, Cristina, până când aceasta a devenit majoră. În urma abdicării reginei Cristina, Carol al X-lea Gustav este încoronat rege, iar scurta sa domnie este marcată de conflicte externe: mai întâi o campanie îndelungată în Polonia, apoi o dispută cu Danemarca. Conflictul cu Danemarca a rezultat în cea mai considerabilă expansiune
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
mod simbolic și reprezentativ. Acesta, deși este menționat ca Șef al statului ("Statschefen" în suedeză) în Actul de Guvernare din 1974, nu este nici măcar șef executiv nominal. Actul de Guvernare din 1974 garantează persoanei care deține funcția de rege sau regină imunitate absolută împotriva acuzațiilor penale (nu și civile) atâta timp cât aceasta rămâne în funcție. În consecință, monarhul nu poate fi urmărit penal și nu trebuie să ofere explicații pentru acțiunile sale, fie ele oficiale sau private, pe parcursul procedurilor judiciare. Niciunul dintre
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
vizitele de stat, iar alți membri ai familiei regale pot de asemenea reprezenta țara în străinătate. Multe dintre zilele drapelului național suedez au legături directe cu familia regală; printre acestea regăsindu-se ziua de nume a regelui (28 ianuarie), a reginei (8 August) și a prințesei moștenitoare (12 Martie), ziua de naștere a regelui (30 Aprilie), a reginei (23 Decembrie) și a prințesei moștenitoare (14 Iulie). Niciuna dintre aceste zile ale drapelului nu sunt zile libere. Premiul Nobel este probabil ceremonia
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
dintre zilele drapelului național suedez au legături directe cu familia regală; printre acestea regăsindu-se ziua de nume a regelui (28 ianuarie), a reginei (8 August) și a prințesei moștenitoare (12 Martie), ziua de naștere a regelui (30 Aprilie), a reginei (23 Decembrie) și a prințesei moștenitoare (14 Iulie). Niciuna dintre aceste zile ale drapelului nu sunt zile libere. Premiul Nobel este probabil ceremonia cea mai cunoscută pe plan internațional la care participă familia regală suedeză. Monarhul este cel care înmânează
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
construit la sfârșitul secolului al 16-lea și a fost folosit ca reședință a familiei regale în cea mai mare parte a secolelor al 18-lea și al 19-lea. Palatul Drottningholm este actuala reședință privată a regelui și a reginei, dar și o atracție turistică populară. Grădinile și parcurile care înconjoară Palatul Drottningholm reprezintă una dintre atracțiile principale pentru turiștii care vizitează Palatul în fiecare an. Domeniul regal Drottningholm este un mediu bine conservat, inspirat de clădiri franceze precum Palatul
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
se afla la bordul navei "Ile de France", cu care naviga către New York, s-a căsătorit cu Carmen Bernaldo de Quirós, fiica lui Don Antonio și Yvonne Cabarrus, și nepoata generalului marchiz de Santiago, Grande al Spaniei, Șef al Casei Militare a reginei Isabela a II-a. A murit pe 6 decembrie 1957 în Geneva. Primele sale experimente în domeniul aviației s-au bazat pe planorul fraților Wright din 1902. Primul său planor a fost testat pe o plajă din apropiere de Calais
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
Doilea Război Mondial și fuseseră vândute, după ce fuseseră împărțite în apartamente separate. Noii proprietari au început să-l decoreze cu numeroase opere de artă, precum cele realizate de Niki de Saint Phalle, portrete de monarhi, multe busturi, inclusiv cel al reginei Maria Antoaneta, si au transformat, astfel, Negresco într-un hotel-muzeu, care găzduia în cele din urmă 6.000 de obiecte de artă franceză.. Jeanne Augier a tapițat liftul principal cu catifea roșie ce conținea imaginea în leagăn a regelui Romei
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
mare pasiune a scriitorului. Fiică a lui Philippe Joseph Hinner, „musicien ordinaire du Roy et de la chambre de la Reine”, harpist german venit din Wetzlar la cererea Curții Regale a Franței, și a Margueritei Louise Amélie Guelpee de la Borde, cameristă a reginei Maria Antoaneta, ea a fost fina regelui și a reginei. Nașii săi regali au fost reprezentați cu prilejul botezului ei, ce a avut loc în ziua următoare nașterii sale, de Louis-Antoine-Sophie de Vignerot du Plessis, al patrulea duce de Richelieu
Laure de Berny () [Corola-website/Science/336536_a_337865]
-
musicien ordinaire du Roy et de la chambre de la Reine”, harpist german venit din Wetzlar la cererea Curții Regale a Franței, și a Margueritei Louise Amélie Guelpee de la Borde, cameristă a reginei Maria Antoaneta, ea a fost fina regelui și a reginei. Nașii săi regali au fost reprezentați cu prilejul botezului ei, ce a avut loc în ziua următoare nașterii sale, de Louis-Antoine-Sophie de Vignerot du Plessis, al patrulea duce de Richelieu, și de Laure-Auguste de Fitz-James, prințesă de Chimay, doamnă de
Laure de Berny () [Corola-website/Science/336536_a_337865]
-
regali au fost reprezentați cu prilejul botezului ei, ce a avut loc în ziua următoare nașterii sale, de Louis-Antoine-Sophie de Vignerot du Plessis, al patrulea duce de Richelieu, și de Laure-Auguste de Fitz-James, prințesă de Chimay, doamnă de onoare a reginei. Ea a cunoscut fastul și frivolitatea de la curtea regală, iar mai apoi furtunile și conspirațiile din perioada Revoluției franceze. În 1793 s-a căsătorit la vârsta de 15 ani și zece luni cu contele Gabriel de Berny, un tânăr rece
Laure de Berny () [Corola-website/Science/336536_a_337865]
-
Beatrice a Castiliei sau Beatriz (8 martie 1293 - 25 octombrie 1359), a fost Infanta a Castiliei, fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina. Ea a fost regina consort a Portugaliei din 1325, cănd soțul ei, Infantele Afonso și-a succedat tatăl, regele Denis al Portugaliei, până la moartea lui, la 28 mai 1357. Fiica regelui Sancho al IV-lea și a
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
Beatrice a Castiliei sau Beatriz (8 martie 1293 - 25 octombrie 1359), a fost Infanta a Castiliei, fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina. Ea a fost regina consort a Portugaliei din 1325, cănd soțul ei, Infantele Afonso și-a succedat tatăl, regele Denis al Portugaliei, până la moartea lui, la 28 mai 1357. Fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina, Infanta Beatrice a
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
María de Molina. Ea a fost regina consort a Portugaliei din 1325, cănd soțul ei, Infantele Afonso și-a succedat tatăl, regele Denis al Portugaliei, până la moartea lui, la 28 mai 1357. Fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina, Infanta Beatrice a avut șase frați, inclusiv pe viitorul rege Ferdinand al IV-lea al Castiliei și pe viitoarea regina Isabella, soția regelui Iacob al II-lea de Aragon. La 13 septembrie 1297, cănd Beatrice avea numai
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
al Portugaliei, până la moartea lui, la 28 mai 1357. Fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina, Infanta Beatrice a avut șase frați, inclusiv pe viitorul rege Ferdinand al IV-lea al Castiliei și pe viitoarea regina Isabella, soția regelui Iacob al II-lea de Aragon. La 13 septembrie 1297, cănd Beatrice avea numai patru ani, s-a semnat tratatul bilateral, cunoscut că Tratatul de la Alcañices, între Castilia și Portugalia, care a pus capăt ostilităților dintre cele
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
cănd Beatrice avea numai patru ani, s-a semnat tratatul bilateral, cunoscut că Tratatul de la Alcañices, între Castilia și Portugalia, care a pus capăt ostilităților dintre cele două regate și care a stabilit granițele definitive. Tratatul a fost semnat de regina María de Molina că regenta a Castiliei în numele fiului ei minor Ferdinand al IV-lea, si regele Denis al Portugaliei. Pentru a reintroduce pacea, tratatul includea cauze de căsătorie între regele Ferdinand și Constance a Portugaliei și între Beatrice și
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
Patru dintre cei șapte copii au murit în copilărie. La fel ca soacra ei, Elisabeta de Aragon, care a crescut-o când era copil, în timpul căsătoriei sale Beatrice a jucat un rol important în afacerile regatului. Ea a fost "prima regina născută în străinătate, care s-a adaptat perfect la limba și obiceiurile din Portugalia, si care i-au facilitat rolul de mediator al conflictelor". Și-a susținut discret soțul când acesta s-a confruntat cu tatăl său pe seama fratelui vitreg
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
Aragon pentru a consolida alianța dintre cele două regate, alianța slăbită atunci când fiul său, viitorul rege Petru I a refuzat să se căsătorească cu Blanche, nepoata regelui aragonez din cauza doveditei ei "slăbiciuni mentală (...) și a incapacitîții de a se căsători". Regina Beatrice și arhiepiscopul de Braga au acționat că mediatori în această ceartă, care a durat aproape un an și reprezintă amenințarea unui alt război civil în Regatul Portugaliei după asasinarea lui Inés de Castro. În 1355 s-a ajuns la
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
al XII-lea sau al XIII-lea, cunoscută ca "Panagia Mesopantitissa" în greacă ("Madonna mediatoare" sau "Madonna negociatoare"), si a fost adusă din Candia în 1669, după căderea orașului în mâinile otomanilor. Grupul statuar din altarul principal, prezentând-o pe "regina cerului alungând Ciumă" (1670) a fost o capodoperă teatrală în stil baroc realizată de sculptorul flamand Josse de Corte. Acolo se află inițial pictură lui Alessandro Varotari cu Maica Domnului ținând o biserică pe care pictorul a trimis-o împreună cu
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
asemenea, nepoată a regelui Carol al IV-lea al Spaniei). Tatăl lui, care a murit înainte ca Sebastian să se nască, era nepot pe linie masculină a regelui Carol al III-lea al Spaniei și nepot pe linie feminină a reginei Maria I a Portugaliei și a Braziliei. Sebastian a primit titlul de "Infante al Portugaliei și Braziliei". Pentru că era un descendent îndepărtat (strănepot) pe linie masculină a unui monarh spaniol, el nu a primit la naștere titlul de "Infante al
Infantele Sebastian al Portugaliei și Spaniei () [Corola-website/Science/333459_a_334788]
-
realizat în 1575. Biserică este notabilă mai ales pentru Capelă Cornaro, un exemplu important de arhitectură renascentista timpurie, adăugată de Mauro Codussi pe la 1490. Capelă este locul de înmormântare al mai multor membri ai influenței familii Cornaro, inclusiv Caterina Cornaro, regina Ciprului. Biserică adăpostește mai multe opere de artă, inclusiv picturi de Giambattista Tiepolo și Paolo Veronese. În secolul al VII-lea Veneția nu era încă un oraș, ci un grup de comunități mici împrăștiate de-a lungul lagunei. Sfanțul Magnus
Biserica Sfinții Apostoli din Veneția () [Corola-website/Science/333448_a_334777]
-
de Luigi Trezza cu un bust de Angelo Pizzi. Principala piesă din altar este pictură "Îngerul păzitor" de Bernardo Strozzi. Capelă este locul de înmormântare al mai multor membri ai familiei Cornaro, inclusiv Giorgio Cornaro și sora lui Caterina Cornaro, regina Ciprului. Organizația caritabilă Save Venice a finanțat restaurarea capelei, inclusiv sculpturile în relief. Altarul principal al acestei capele conținea pictură "Ultima împărtășanie a Sf. Lucia" (1747-1748) de Tiepolo. Biserică conține o serie de picturi, printre care: În italiană
Biserica Sfinții Apostoli din Veneția () [Corola-website/Science/333448_a_334777]
-
stilul lui Rafael. La Salonul din 1838 a expus un portret al prințului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa ca pictor portretist a fost curând asigurată atunci când, în același an, el a pictat portretul Louisei Marie de Orleans, regina Belgiei, și al fiului ei, Ducele de Brabant.
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
grele. La Beachy Head aveau 10 nave cu 3 punți de tunuri. La Barfleur vor fi 25 nave cu 3 punți (9 olandeze și 16 engleze). La fel cum Ludovic XIV spera la trădare, și anglo-olandezii se temeau de ea. Regina Maria a II-a a arestat într-adevăr o mulțime de persoane și 8 ofițeri din flota engleză. La 25 mai 1692 o mulțime de ofițeri superiori din flota engleză au făcut dovada loialității lor semnând o declarație la bordul
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
a fost pictată în 1732-1733. Papa Pius al V-lea (care a fost canonizat în 1712) a fost un adversar dedicat al protestantismului. El a fost cel care, în 1570, i-a eliberat de loialitatea lor pe supusșii englezi ai reginei Elisabeta I. Ricci îi dă un aer de bunăvoință, deși el a fost, de fapt, un dușman fără compromisuri al celor care se opuneau bisericii sale. El l-a respectat foarte mult pe Toma d'Aquino (1226-1274), care este figura
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]