14,917 matches
-
jalea imensă ce avea să-mi lase plecarea cu voință și prea de timpurie a unora; sau spectacolul melancolic al altora, neluate azi În seamă de nimeni, nici chiar de bărbații lor, și care, de aceea, când mă Întâlnesc, Îmi sărută mâinile plângând după un trecut ce nu vrea să dis pară din amintirea lor Îndărătnică; sau, În sfârșit, singurătatea mea de astăzi, hrănită doar cu amintiri, cu câteva cărți și cu regrete - toate astea ce sunt? [dacă nu] mai mult
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ele cumva, aceste deprinderi, viții și depravări, dintr-o pasiune nebunească, dintr-o adorație fără margini pentru obiectul pasiunilor lor? - Poate!... (Am văzut la noi la țară pe părintele fericit al unui copilaș abia Înțărcat ridicându-l În sus și sărutându-l, dragul de el, drept În poponeață.) Sau ca o expresie, dincolo de orice Închipuire, a supunerii lor oarbe În fața ascendentului de care se bucură totuși bărbatul, cu mărețele lui atribute virile? - Probabil!... Am văzut femei căzând În transe cataleptice doar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
puțintică la trup, dar plină de vioiciune, mama bunului meu prieten și camarad de la Ideea Europeană Mano lache Bucuța, pe care o aveam dumi nica la noi la masă, când o ridicam, mititica de ea, sus În brațe și o sărutam, ca pe mai că mea pierdută În anii copilăriei; Maia, căreia i am dăruit Încă cinci ani de viață, condamnată fiind de medici pentru o dublă pneumonie, dar salvată de mine În ultimul moment și numai cu vin negru și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urât amândurora. Însă „tăti cul“ lor, când Îl găsesc, nu este nici urât, nici detestat sau socotit de prisos, niciodată. Pe fata prietenului șerban, măritată de câțiva ani și Încă foarte tânără și azi, după doi copii, am văzut-o sărutând, aproa pe amoroasă, mâinile lui taică-său, cochet și frumușel la 58 de ani ai săi, ca unui amant. Mitzura Arghezi se gângurește toată ziua cu taică-său, cu diminutive mângâioase născocite de ei Înde ei, cum i-am auzit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de unde țipa și ocăra după muște riul prea susceptibil, fugit pe ușă afară și tămăduit pentru multă vreme În ardorile lui erotice. Coana Eliza, nevasta cofetarului Busuioc, era o aspidă, Înțe pată și furioasă pe mine că nu-i zic „sărut mâna“ ca ceilalți băieți, nepoții ei. Fiindcă, mai Înainte de a o ști cucoană, auzisem că fusese și ea clienta odăilor, cu ora sau cu randevuul, a actualului ei soț, care, văzând cât sunt de zadarnice toate silințele moașe lor și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iorga a ascultat dorințele exprimate de Maria Pop, aflată În fața lui, a ridicat telefonul și a dat ordinul necesar, satis făcându-le cererea. Entuziasmată, Maria Pop a zis: Vă mulțumesc domnule prim-ministru. Dacă aș fi mai Înaltă, v-aș săruta! Iorga, mângâindu-și barba cu mâna dreaptă și cu stânga Înfiptă În golul de sub braț al vestei, i-a replicat spontan: Sărută și dumneata până unde ajungi! Delegația femeilor din Craiova s-a pornit pe un râs cu hohote, fiecare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cererea. Entuziasmată, Maria Pop a zis: Vă mulțumesc domnule prim-ministru. Dacă aș fi mai Înaltă, v-aș săruta! Iorga, mângâindu-și barba cu mâna dreaptă și cu stânga Înfiptă În golul de sub braț al vestei, i-a replicat spontan: Sărută și dumneata până unde ajungi! Delegația femeilor din Craiova s-a pornit pe un râs cu hohote, fiecare ieșind din birou care pe unde a apucat.“ Marele plecat, povestitorul, avea umor! Să reținem faptul că În activitatea de administrație a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-a dat pe lângă Costică și acesta a invitat-o la dans. Toată noaptea i-a făcut curte soru-sii fără să știe că este ea! Lucreția n-a scos o vorbă. I-a dat prăjituri la bufet, coniac, i-a sărutat mâna, a mân gâiat-o; se Încălzise bine. Costică o chema mereu sub scară să o Îmbrățișeze, dar ea refuza. La ora 12 noaptea s-au dat jos măștile. Râsul a fost homeric, dar Costică turba de necaz: Ptiu, fir ai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de mușama albăstruie, văd chipul meu care s-a liniștit ca prin farmec și are acum întipărit pe el chiar o urmă de surâs împăcat, o văd pe mama cum mă plânge, îmi strânge mâinile în mâinile ei, mi le sărută și se roagă Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu..., o văd pe sora medicală tristă ținând o lumânare aprinsă și gândindu-se Ce nenorocire a dat peste oamenii ăștia, tocmai acum de sărbători, are și ea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pătruns într-o săliță destul de strâmtă și de aici într-o cameră de dormit. Irina s-a simțit obligată să repete ceea ce deja îl anunțase prima oară: -Stau cu chirie. Apoi el a luat-o în brațe și s-au sărutat aproape sufocându-se, încercând zăpăcitor să se contopească, să intre unul în altul parcă. Fără să se îndure să întrerupă acel îndelung sărut ce arăta ca un soi de caraghios exercițiu de sudare, au început gâfâit să-și lepede hainele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl anunțase prima oară: -Stau cu chirie. Apoi el a luat-o în brațe și s-au sărutat aproape sufocându-se, încercând zăpăcitor să se contopească, să intre unul în altul parcă. Fără să se îndure să întrerupă acel îndelung sărut ce arăta ca un soi de caraghios exercițiu de sudare, au început gâfâit să-și lepede hainele de pe ei. S-au așezat pe pat, tot așa nedezlipiți, dar au alunecat și au căzut pe covorul țărănesc, de lână, țesut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
eu? -Cum vrei, a răspuns tata. S-au dus amândoi. Ea pășea goală, tata a privit-o și trupul său tânăr i s-a părut de o frumusețe pe care el n-o merita. Au făcut duș împreună. Tata o săruta, o mângâia pe sâni, pe coapse, ca pentru a se convinge că nu este iluzie. S-a lăsat în genunchi și și-a îngropat fața între picioarele ei. Era dulce, era plină de viață, compensa toate nenorocirile pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
împlinit optsprezece ani. Și-a sărbătorit majoratul invitând câțiva prieteni acasă la mătușa sa. Printre ei, desigur, și Victor. I-a servit cu tort de ciocolată și sirop de vișine preparat în casă. Toți invitații au felicitat-o pe sărbătorită, sărutând-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acasă la mătușa sa. Printre ei, desigur, și Victor. I-a servit cu tort de ciocolată și sirop de vișine preparat în casă. Toți invitații au felicitat-o pe sărbătorită, sărutând-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe aleile și pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
doar mimat, nu trăit, se surprindeau chiar ei înciudați că, atunci când era vorba să se joace, nu mai aveau chef, avântul de odinioară le dispăruse; acum își fixau întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Dragomirna, Humor, Voroneț, Moldovița... La întoarcere, vama românească nu i-a permis să treacă o icoană dăruită de î.P.S. Pimen al Sucevei și Bucovinei ...iar la vama moldovenească un vameș, aflând că ea este mama lui Ilașcu, i-a sărutat mâna... (pe vameș îl cheamă Frunză). Care sunt visele ei ? Să-l vadă pe Ilie în libertate și să nu mai fie granițe pe cele două maluri de Prut, așa ca-n 1941...” anul când s-au împreunat românii”. într-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
C.F.R., așteptând cu mare emoție întâlnirea cu primii români ai Basarabiei. Am văzut scene de-a dreptul cutremurătoare, pe mulți dintre românii basarabeni i-am văzut pur și simplu căzând în genunchi, pe obrajii lor curgeau șiroae de lacrimi și sărutând pământul Țării. Pe câțiva români ai Basarabiei furate i-am văzut luând câte o mână de pământ și după ce o sărutau o puneau la piept în hohote de plâns. Alții aveau fotografii vechi prinse la piept. Alții, cu fotografiile puse
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
românii basarabeni i-am văzut pur și simplu căzând în genunchi, pe obrajii lor curgeau șiroae de lacrimi și sărutând pământul Țării. Pe câțiva români ai Basarabiei furate i-am văzut luând câte o mână de pământ și după ce o sărutau o puneau la piept în hohote de plâns. Alții aveau fotografii vechi prinse la piept. Alții, cu fotografiile puse în vârful unui băț și cu ochii plini de lacrimi, întrebau, strigau: “Cine, cine-i cunoaște? îi știe cineva unde sunt
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
na și d-l. Marin, (părinții Doinei), fiul regretaților artiști, Cristofor, scriitori, artiști, prieteni. Slujba de pomenire a fost oficiată de către regretatul preot Vasile Petrache. Pe mormânt am pus steagul tricolor adus de la Iași, punga cu pământul sfințit a fost sărutată de către părinții Doinei Teodorovici și de mulți alții, apoi pământul a fost împrăștiat pe mormântul regretaților artiști. A fost un moment deosebit de emoționant și de dureros. Acest drum de suflet făcut de noi, pe jos, de la Iași la Chișinău, a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Natalia măturând prin curte. Pe sârme și pe gărduțul din fața casei întinsese rufele ce cu puține minute în urmă le terminase de spălat, să se usuce la soarele mângâietor de primăvară. Am lăsat jos gențile și sacoșele, m-am apropiat, sărutându-i mâna și rugând-o să nu mai plângă. Plângea chiar înainte să ne vadă că venim. Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe masă o oală cu lapte adusă de fiica sa, Eugenia. I-am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să vă întărească, să vă dea sănătate, ca să ajungeți cu bine clipa aceea mare! Eu cred că o să vină. Sărbători cu bine, cu sănătate și tot ce vă doriți dumneavoastră și să vă spun de pe acuma, Hristos a înviat! Vă sărut! doamnă Ilașcu, vă sărut! Acuma prin domnul Chirilă, care vine la dv., vă trimit și eu câteva lucrușoare. Nu i cine știe ce, dar o să vă prindă bine. Numele meu este Rodica șcraba, un nume care nu-i obișnuit pe aicea. Sunt
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vă dea sănătate, ca să ajungeți cu bine clipa aceea mare! Eu cred că o să vină. Sărbători cu bine, cu sănătate și tot ce vă doriți dumneavoastră și să vă spun de pe acuma, Hristos a înviat! Vă sărut! doamnă Ilașcu, vă sărut! Acuma prin domnul Chirilă, care vine la dv., vă trimit și eu câteva lucrușoare. Nu i cine știe ce, dar o să vă prindă bine. Numele meu este Rodica șcraba, un nume care nu-i obișnuit pe aicea. Sunt din Bucovina de nord
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
semnătura donatorului. în partea stângă de Prut, în vama „moldovenească”, s-a petrecut un lucru demn de semnalat. Unul din vameși, auzind că în mașina noastră se află mama patriotului Ilie Ilașcu, deschide portiera mașinii și cu lacrimi în ochi sărută mâna măicuței Natalia, se recomandă spunându-i că se numește Petre Frunză și că este fost coleg cu fiul ei, Ilie. Moment emoționant. Experiența trecerii prin vămi a zdruncinat-o pe Natalia Ilașcu, toată bucuria acestui pelerinaj a dispărut de pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un tribunal al poporului. Cândva!” ULTIMUL SCHIMB DE CUVINTE La 25 septembrie 1999, plec către Chișinău. Duminică, 26 septembrie, am mers la Stăuceni. Cum ajung, primesc vestea că măicuța se află în comă de câteva zile. Părea că doarme, și sărutându-i mâna, rostesc cu glas șoptit: „Sunt eu, Chirilă de la Iași, măicuță, mă cunoașteți? „Da te cunosc!” încearcă să întoarcă capul. Se luminează puțin la chip, face forțări să deschidă, frumoșii și marii săi ochi, dar nu reușește decât foarte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Acolo, pentru prima oară, m-am îmbrățișat cu marele patriot român Ilie Ilașcu, căruia, pentru înalta sa jertfă de demnitate, patriotism, frumusețe sufletească, fiind o candelă a demnității și a dragostei față de neamul său românesc, pentru toate acestea, i am sărutat mâna. în acele momente ale întâlnirii, Iurie Ilașcu îmi spune să nu plec la Iași, căci familia a hotărât ca eu să fiu alături de ea, la mormintele celor care au fost, ștefan și Natalia Ilașcu. Invitația a însemnat pentru mine
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]