14,579 matches
-
varsă în Golful Mexic printr-o deltă mlăștinoasă. Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca volum de apă ocupa locul al III-lea în lume. Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California, deșertică în Nevada, în pădurile tropicale și Hawaii. Clima este predominant temperată(ex. Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic, Temperat Continentală în centrul țării, subtropicală în Florida și California). În Alaska, clima
Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/296597_a_297926]
-
printr-o deltă mlăștinoasă. Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca volum de apă ocupa locul al III-lea în lume. Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California, deșertică în Nevada, în pădurile tropicale și Hawaii. Clima este predominant temperată(ex. Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic, Temperat Continentală în centrul țării, subtropicală în Florida și California). În Alaska, clima este rece subpolară, în
Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/296597_a_297926]
-
acestor particularități. Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă. Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă. Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul, somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar și fag): mistrețul
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul, somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar și fag): mistrețul, lupul, vulpea, mreana, ciocănitoarea, cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
de pământ ce trece prin nordul Africii, până la marginea sudică a deșertului Sahara. Această regiune de graniță reprezintă trecerea de la zona uscată din nord și zonele tropicale din sud. Nu are prea multe precipitații (12-16 cm pe an) și majoritatea vegetației este o savana cu iarba și arbuști rări. Este cel mai nordic dintre Marile Lacuri ale Africii de Est, toate fiind situate în Marele Rift Estic. Bazinul hidrografic este de origine tectonica. Lacul a fost botezat de exploratorul englez Samuel
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
Rata șomajului este destul de mică, de numai circa 2%. Terenul agricol din jurul orașului și condițiile naturale favorizează cultivarea cerealelor, legumelor, viței de vie, pomilor fructiferi și creșterea animalelor. În imediata apropiere a orașului se află o pădure frumoasă. Speciile de vegetație cele mai răspândite sunt stejarul, gorunul, cerul și unele rășinoase. Activitatea comercială are vechi tradiții, Marghita fiind cunoscută încă din secolul XV ca un târg important. De la primele prăvălii, apărute în urmă cu aproape două secole, s-a ajuns astăzi
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă "Craterul de la Betfia", precum și Pârâul Peța, cu o vegetație tropicală unică în Europa. De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru zonă, fiind cel mai important centru cultural și comercial. În Evul Mediu, în Cetatea Oradiei exista un observator astronomic, iar astronomii care lucrau acolo
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
municipiului nu diferă de cea a județului. În numeroase zone ale orașului cresc arbori de magnolii, iar în apropiere de Oradea există o pădure relativ întinsă de foioase. Râul Crișul Repede a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetația este tipică acestui relief. Animalele sălbatice lipsesc aproape în totalitate, existând totuși grupuri de rozătoare și mamifere mici, precum și căprioare, în pădurea Felix de lângă oraș. Dar sunt și unele reptile cum ar fi șopârla și șarpele de apă care se
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
rezervoare mari: Lacul Costești - Stânca pe râul Prut (cel mai mare; 678 mil. m), gestionat în comun de România, și Lacul Dubăsari (235 mil. m) pe râul Nistru. Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ componența vegetației. În ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate circa 5513 specii de plante, în ultimii 50 de ani, au dispărut 31 de specii. Factorul uman a fost și el un factor destul important în acest domeniu. În a doua ediție a Cărții
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
a doua ediție a Cărții Roșii a Republicii Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1 gimnospermă, 9 pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele specii subendemice - "Genista tetragona", "Centaurea thirei", "Centaurea anngelescui", "Euonymus nana". Există 2 zone vegetație în Republica Moldova, acestea fiind: "Zona stepei" și cea a "silvostepei". Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se deasemenea și la Nord, în stepa Bălțului
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se deasemenea și la Nord, în stepa Bălțului, aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține suprafețe unde încă se mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul ("Festuca"), colilia sau negara ("Stipa
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
este cea mai masivă unitate forestieră a Europei. Acestea ocupă o arie vastă, până spre latitudinea orașelor Oslo, Stockhlom și Sankt Petesburg, dincolo de care, spre sud, are o maximă extensiune în Câmpia Petesburg, până la latitudinea orașului Kiev. Stepa, alcătuită din vegetație ierboasă xerofilă, este specifică Europei de Est, teritoriile situate la nord de Marea Neagră și Marea Caspică și a unor porțiuni restrânse din estul Câmpiei Române, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei și Peninsula Iberică. A fost înlocuită în cea mai mare parte
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
de Marea Neagră și Marea Caspică și a unor porțiuni restrânse din estul Câmpiei Române, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei și Peninsula Iberică. A fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale și plante tehnice. Silvostepa - o fâșie îngustă, situată între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural. În afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră, vegetația alpină, se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră, vegetația alpină, se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră, vegetația alpină, se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul faunei de climă rece, din
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
ciocârlia, prepelița, cocorul. În stepele caspice foarte aride sunt întâlnite antilopa saiga. Fauna alpină proprice munților înalți, cuprinde relicte glaciare, antilopa de munte europeană, capra neagră, marmota, mai ales în Munții Alpi. Ca o consecință a varietății reliefului, climei și vegetației, în Europa, solurile sunt foarte variate, diferențiindu-se, astfel, clase și tipuri genetice. Cele trei regiuni principale ale continentului - atlantică, mediteraneană și continentală - sunt reprezentate prin soluri caracteristice: În Europa de Vest predomină argiluvisolurile și cambisolurile, acoperite cu păduri de foioase în
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
din Europa. În zona stepelor caspice, pe porțiuni restrânse, se formează soluri de semideșert, cu o concentrație mare de săruri. Lanțurile montane înalte prezintă o dispunere a tipurilor de soluri în strânsă corelație cu condițiile climatice și cu elemente de vegetație. Cel mai mare stat de pe continent este Federația Rusă, chiar dacă se ia în considerare doar partea sa europeană, Rusia fiind mai mare decât orice alt stat european. Douăzeci și opt din țările Europei compun Uniunea Europeană și sunt puternic integrate din punct de
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
este unul dintre cele mai mari orașe, ca suprafață, alături de Frankfurt, Londra, Paris, Moscova, Istanbul și Rotterdam. Din cei 21 zgârie-nori din Polonia, 18 se află în Varșovia. Spațiile verzi acoperă 25% din suprafața orașului, incluzând aici și structurile de vegetație cum ar fi parcurile din cartiere, spațiile verzi de-a lungul șoselei și din curți, parcuri istorice, arii pentru conservarea naturii și pădurile urbane de la marginea orașului. Există 82 de parcuri în oraș ce acoperă în total 8% din suprafața
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]