14,029 matches
-
Tuzluc. Destin regizat autoritar de autor, din perspectiva morală și moralizatoare proprie oricărei scrieri edifiante, ceea ce dictează și introducerea în acțiune a unui grup de personaje cu evoluție simetric antagonică, acestea fiind menite să recupereze și să încununeze ideea de virtute: banul C., Maria (fiica banului) și vătaful Gheorghe, „băiat cuminte, infam de cuminte, dezgustător de cuminte”, cum îl categorisea N. Iorga. În Ciocoii vechi și noi există astfel două realități literare extrem de inegale, denumite de Paul Cornea „romanul” lui Dinu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
pe portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân - Fidonisi - ceea ce înseamnă același lucru, iar în antichitate, pentru corăbierii din Milet, Achillea sau Leuke - Alba. Pentru greci era o insulă sfântă, adăpostind templul și mormântul eroului Ahile, un loc de pelerinaj cu virtuți tămăduitoare. De fapt este o stâncă fără vegetație, de câteva hectare, atingând deasupra nivelului mării înălțimea de 40 m în mijlocul ei. În pofida numelui antic, roca are o culoare cenușie. Este înconjurată de cununa de spumă albă a valurilor care se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
înseamnă "sărat", iar snad "dulce". Corespondentul pentru "cald" este guherm (gherm). Acești radicali originari se găsesc în numele apelor Spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, așa cum vom vedea mai departe. Este de observat că unii dintre aceștia au sonorități onomatopeice, caracteristice limbilor primare, păstrând din virtuțile lor native. În zona locuințelor rupestre din subcarpații Buzăului, cu vestigii lingvistice și arheologice geto-dace, se află pârâul Fisici, cu izvoare ce piștesc din malurile sale și cătunul Fâsâiți. Tot onomatopeice sunt denumiri din nordul Olteniei, veche vatră bine conservată
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
urmare a acestui fapt ele au fost protejate pentru a nu fi profanate. Actuala legislație a luat locul venerației, mai ales pentru perimetrele de protecție. Caracterul sacru și mistic al izvoarelor este în mod particular marcat pentru apele care au virtuți curative. În primul rând ele au fost consacrate unor divinități. Terapeutica hidrominerală este extrem de veche, ea fiind exploatată pentru prima dată în apropierea orașului Forli (Italia). În acest scop a fost amenajat un puț cu ape termale care datează din
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
care trebuie să le ducă mai departe gloria 3. Fără a intra mai adânc În temele pe care aceste Învățături le propun, le putem totuși sublinia caracterul social: ceea ce se cere este ca viața colectivității să se desfășoare În liniște. Virtutea constă În adaptarea la exigențele unei vieți sociale ordonate - acel „stat”, care În brahilogia limbajului mitic egiptean este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
movilă; și aceasta este, Într-adevăr, veșnicia. (Merikara, 51.57) Astfel, viața devine În Întregime o slujire divină Împlinită de fiecare, pentru că fiecare deține personalitatea sa morală, iar ritul - care este public - Își pierde sacralitatea mecanică: „Este mai bine primită virtutea celui drept decât boul celui nedrept” (Merikara, 128). Cred că aici este pentru prima oara când se vorbește astfel, spre jumătatea secolului al XXI-lea Î.Hr. Statul centralizat și autoritar se preschimbă Într-un complex mai flexibil de puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arheologică (elemente care confirmă „actualitatea” textului În cultul practicat la Ugarit). Mitul lui Aqhatxe "Aqhat" povestește tot despre un rege fără fii, Danilxe "Danil", care reușește să aibă cu ajutor divin un moștenitor de parte bărbătească, Aqhat, Înzestrat cu toate virtuțile. Tânărul crește și devine un vânător foarte abil, datorită unui arc special, dăruit de către zeul Kotharxe "Kothar" În schimbul ospitalității primite. Înzestrările sale și arma miraculoasă pe care o deține trezesc invidia lui Anatxe "Anat", care Încearcă să obțină arcul ademenindu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau mai puțin mitic), pe cultul comun pentru un vechi zeu tribal care devine zeu național, pe comunitatea de limbă, obiceiuri și cutume. Regele statului național este un vechi șef de trib care dovedește supușilor săi cu atașament patern, revendicând virtuți tipice celui care conduce o comunitate de persoane Înrudite Între ele. Între protagoniștii mai importanți ai acestor Înnoiri (alături de Israel) sunt arameenii, reuniți Într-o entitate politică de tip nou, centrată pe vechile valori tribale. Sub aspect istoric, arameii se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod cinstit, să lase mulți fii, să fie cel mai faimos din tot statul”. Toate aceste lucruri, spunea fiul, Îi izbutiseră lui, și nimănui altcuiva de la Întemeierea Romei 1. Pontificatul tatălui nu apare printre cele mai bune zece lucruri. Averea, virtutea și desăvârșirea pot fi atinse fără religie, rămânând În cadrul tradiției sociale sau al formării filozofice (Lucilius, 1326-1338). Aceste indicații despre situarea religiei În contextul civilizației romane și oscilația funcțiilor (morală, critică a societății, caritas În sensul de binefacere) Între religie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Metapont, Cicero vizitează mormântul și locuința lui Pitagora (Cicero, De finibus, 5, 2, 4). O religiozitate specifică, ce nu rareori este formulată cu expresiile limbajului misteric, ca, de pildă, sacramentum philosophiae, poate colora speculațiile filozofice despre adevăr, iluminare, inspirație sau virtute, desăvârșire, scop ultim sau noroc și mântuire, moarte și suflet. În unele cazuri, filozofia devine forma „Întregii vieți” (tota vita), iar Înțeleptul devine aproape o figură sacră: omul desăvârșit (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1991). Filozoful este considerat un medic al sufletelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puncte individuale și a rămas mai degrabă particular și secundar, mai mult o construcție a filozofilor decât o concepție religioasă stabilă și răspândită. Însuși Cicero, care susține cu convingere imposibilitatea de a separa religia, morala și ordinea socială, afirmă autonomia virtuții (Cicero, De natura deorum, 3, 36, 86 sq.): nimeni nu a primit niciodată virtutea de la divinitate, nici nu i-a mulțumit cineva fiindcă este un om bun din punct de vedere moral, drept, Înțelept. Rămâne de subliniat că temele căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a filozofilor decât o concepție religioasă stabilă și răspândită. Însuși Cicero, care susține cu convingere imposibilitatea de a separa religia, morala și ordinea socială, afirmă autonomia virtuții (Cicero, De natura deorum, 3, 36, 86 sq.): nimeni nu a primit niciodată virtutea de la divinitate, nici nu i-a mulțumit cineva fiindcă este un om bun din punct de vedere moral, drept, Înțelept. Rămâne de subliniat că temele căsătoriei și ale erosului („morala sexuală”) ocupă un loc fix, dar nu dominant, atât În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realității, la fel, astăzi, faptele sale pot da naștere unei lumi noi, pot crea noi orânduiri sociale și religioase. O premisă importantă a fenomenului În cauză a fost identificată adecvat În transpunerea tematicii eroice În figura omului Înțelept, Înzestrat cu virtuți mai ales etice și civile, care În Pitagora Își găsește modelul cel mai complet și hotărâtor pentru următoarele dezvoltări a ceea ce se va defini ca tipologia „bărbatului divin” (thèios anèr). Cu toate acestea, În timp ce adjectivul thèios exprimă o asemănare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imperială o tradiție locală. Vechiul obicei al eroizării ilustrului defunct, de acum răspândit și banalizat În extinderea lui la toți morții, fără deosebire (Cumont, 1949), capătă În această perioadă semnificații noi atunci când se referă la acele personaje excepționale nu prin virtuțile lor militare sau politice, ci prin Încărcătura lor carismatică de mijlocitori Între uman și divin, care integrează tipologia lui thèios anèr. În biografia scrisă de Filostrat, este dificil, dacă nu chiar imposibil, să discernem Între realitatea istorică și sedimentările imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
important, fiindu-i recunoscută facultatea de a „presimți și prevesti evenimentele” (I, 2), toate acestea fiind aspecte care i-au adus acuza de magie, accentul cade mai ales pe calitatea lui de „filozof”, bogat În Înțelepciune adevărată și plin de virtute, depozitar al unor extraordinare și numeroase cunoștințe despre divin, În virtutea cărora el Însuși atinge un asemenea nivel și cu mult superior față de omenirea obișnuită, daimon mijlocitor și salvator. „Teologia” și spiritualitatea din care se inspiră acțiunea reformatoare a Înțeleptului din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și se reflectă În cea materială nu putea să nu considere lumea de dincolo ca o parte integrantă a dramei vieții pământene, concepută ca o luptă continuă Împotriva puterilor malefice: existența trupească, În care adesea fericirea nu este pe măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă existența gândirii, a spiritului, a sufletului va supraviețui și va continua În așa fel Încât să permită dreptății să triumfe, Împărțind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noroadele-s mândre sub dânsul 1. Trebuie observat că Homer Încearcă să raționalizeze vechea credință vorbind despre dreptate și bună guvernare, dar faptul că de rege depinde chiar și abundența peștelui În mare demonstrează că bunăstarea poporului nu depinde de virtuțile umane, ci este rodul magico-religios al „autenticității” suveranului. Acesta se configurează ca preot prin excelență, nu pentru că Împlinește personal rituri și jertfe - aceasta fiind, dimpotrivă, misiunea acelui „intelectual” despre care vorbeam mai sus -, ci pentru că regele este legătura necesară Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Raiului, punctul de pornire se află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se la” etc.), în care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul general al literaturii române a elaborat numeroase articole. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
rigoare, căldură și exactitate, patos și luciditate, angajare confesivă și obiectivitate tehnicistă. Semnificativă e revenirea obsesivă a unor termeni-cheie ca „responsabilitate”, „răscumpărare”, „adevăr”, „demnitate”. Fiecare pagină este un exercițiu în primul rând de demnitate, dobândind în tot scrisul lui I. virtuți de ergo sum. SCRIERI: L’Amérique n’a pas encore parlé (în colaborare cu Monica Lovinescu), Paris, [1949]; Loi, terreur et résistence en Roumanie, Paris, 1960; Românește, Paris, 1964; ed. București, 1991; Pitești, Madrid, 1981; ed. (Fenomenul Pitești), București, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
României, izvorînd din pămîntul natal ca să influențeze generațiile prezente și viitoare 28. Iorga spera că idealul național român de solidaritate națională va deveni o "religie comună", deoarece solidaritate națională înseamnă cultură națională. Această cultură națională trebuie să aibă la bază virtuți întruchipate de Nicolae Iorga: muncă, studiu și sacrificii. Iorga era în cel mai bun caz agnostic și respecta ortodoxia numai în măsura în care aceasta aducea servicii națiunii române; el avea mai mult respect pentru Biserica Unită din Transilvania decît pentru Ortodoxie; spera
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
duh nerostite. Ego-ul său formidabil dădea impresia că se simțea aproape infailibil și că era singurul care deținea adevărul în probleme istorice, politice și literare. Iorga părea să se identifice cu națiunea română prin numele ziarelor și a editurii sale. Virtuțile intelectuale pe care le revendica sînt ilustrate de numele altor publicații ale sale: și-a intitulat ziarul literar "Drum drept" iar forumul naționalismului său cultural "Cuget clar". Culegerea de articole scrise pentru ziarul "Epoca" publicate sub formă de carte a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ființă umană mai bună și mai morală (atît în viața privată, cît și în cea publică). Mai mult decît incoruptibil: un bun familist, soț, tată, și un bun fiu, un om bun la suflet și milos. Asemenea calități nu constituiau virtuțile de bază ale lui Ionel Brătianu. Iorga era patriot, a reușit întotdeauna să se plaseze pe planul doi față de România și-i iubea sincer pe țărani. În ceea ce-l privește pe intelectualul Iorga, nu încape loc de comparație. Brătianu era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Așa a fost România în cea mai mare parte a anilor '20, în ciuda constituției democrate, a votului universal și a Codului lui Napoleon 63. Jean-Jacques Rousseau a fost cel care s-a ocupat în al său Contract social de importanța "virtuții" guvernării: "Instituțiile nu sînt niciodată mai bune decît oamenii care se ocupă de aceste instituții și le fac să funcționeze și să fie eficiente". Cu toate acestea, sistemul liberal nu era lipsit de principii. Ideea generală de "prin noi înșine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ei dădeau greș. Mărturisirea, pe lângă uzul ei simbolic ca exercițiu de transfer al vinei, avea avantajul că Întărea doctrina comunistă. Nu existau dezacorduri În universul lui Stalin, numai erezii; nici critici, doar inamici; nici erori, ci crime. Procesele ilustrau simultan virtuțile lui Stalin și infamiile dușmanilor. Ele scot În evidență și paranoia dictatorului, cultura suspiciunii În care se scălda. Una dintre explicații e profunda anxietate izvorâtă din sentimentul inferiorității ruse și „estice” În general, din frica de influența Vestului și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]