14,079 matches
-
recenzie negativă. Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă. Următoarea zi, el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre, care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman, si se imaginează zburând prind New York până la teatru. În noaptea premierei, în ultimul act al piesei, în care personajul principal se sinucide, Riggan folosește un pistol adevărat și se împușca în nas, gest care ridică întreaga sală în picioare. La spital, Jake îi arăta
Birdman (film) () [Corola-website/Science/333725_a_335054]
-
Hitler, care a fost extrem de interesat de această operațiune, a ordonat ca să fie folosite planoarele pentru primul val de debarcare după ce a primit această sugestie de la pilotul său personal, Hanna Reitsch. Principalul argument al lui Reitsch era faptul că planoarele zburau fără să facă zgomot. Se credea că, de vreme ce apărarea antiaeriană belgiană folosea locatoarele de sunet pentru detectarea țintelor, nu instalațiile radar, germanii puteau să beneficieze de efectul surpriză dacă ar fi remorcat planoarele până în apropierea graniței cu Olanda, de unde acestea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
credea că, de vreme ce apărarea antiaeriană belgiană folosea locatoarele de sunet pentru detectarea țintelor, nu instalațiile radar, germanii puteau să beneficieze de efectul surpriză dacă ar fi remorcat planoarele până în apropierea graniței cu Olanda, de unde acestea să fie eliberate, urmând să zboare până la țintă fără să fie detectate. Pentru organizarea acestei operațiuni au fost repartizate 50 de planoare de transport DFS 230, iar militarii au fost supuși unui program intensiv de antrenamente. Planficatorii germani au efectuat studii detaliate ale fortului, podurilor și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
mult. Aceste tactici folosite de-a lungul a mai multor ani, s-au dovedit total ineficiente în condițiile luptelor aeriene din anul 1940 de pe cerul insulelor britanice. Aceste tactici nu erau potrivite pentru lupta dintre avioanele de vânătoare. Constrânși să zboare în formații strânse, piloții RAF erau mai preocupați să își păstreze pozițiile fără să intre în coliziune cu colegii săi decât să fie atenți la manevrele inamicului. Aceste tactici îi făcea vulnerabili la atacurile surpriză ale avioanelor de vânătoare germane
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
informații și le livra în mod eficient „dinților” (aviația de vânătoare). În vara anului 1940, rețeaua de radare locale de-a lungul țărmului Angliei și Scoției era capabilă să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
țărmului Angliei și Scoției era capabilă să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a acelor vremuri
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a acelor vremuri nu asigura o identificare fără greșeală. Sistemul radar britanic avea dificultăți în detectarea formațiilor care zburau la mai mult de 25.000 de picioare (7,6 km) și nu putea oferi informații despre numărul aparatelor aflate în zbor. De asemenea, doar operatorii cu experiență puteau să identifice corect după câteva minute direcția de deplasare a formațiilor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mai mult de 25.000 de picioare (7,6 km) și nu putea oferi informații despre numărul aparatelor aflate în zbor. De asemenea, doar operatorii cu experiență puteau să identifice corect după câteva minute direcția de deplasare a formațiilor care zburau în zigzag. Stațiile radar urmăreau în majoritatea cazurilor spațiul aerian de deasupra mării, doar câteva fiind destinate și detectării avioanelor care se deplasau deasupra insulelor britanice. identificare și urmărirea avioanelor care intraseră deja în spațiul aerian britanic intrau în sarcina
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avioanelor care se deplasau deasupra insulelor britanice. identificare și urmărirea avioanelor care intraseră deja în spațiul aerian britanic intrau în sarcina Royal Observer Corps. Zeci de mii de voluntari de-a lungul și latul Regatului Unit urmăreau formațiunile germane care zburau deasupra insulelor. Observatorii erau în legătură continuă cu aeroporturile de sector prin linii telefonice și transmiteau informațiile în timp real. Procesul de detectare și interceptare a raidurilor germane în desfășurarea era următorul: Bazele RAF foloseau diferite mijloace de apărare antiaeriană
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
7 și 3 inch. Primele două erau tipuri moderne și care puteau atinge ținte la peste 26.000 de picioare (8 km) altitudine. Ultimul tip data din timpul primei conflagrații mondiale și putea fi folosit doar împotriva țintelor aeriene care zburau la maxim 14.000 ft (4,2 km). Bateriile antiaeriene erau organizate de obicei în grupuri de câte patru, tirul fiind coordonat cu ajutorul unui telemetru și al unui dispozitiv de predicție (de extrapolare) a traiectoriei. Telemetrele erau folosite la măsurarea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
unul la 15.000 de picioare era de patru ori mai puțin precis decât unul care ar fi vizat o țintă la 5.000 de picioare. De aceea, bombardierele germane foloseau rute de apropiere care să evite bateriile antiaeriene și zburau la înălțimi în jur de 15.000 picioare.. Cea mai mare concentrare a bateriilor de artilerie AA era în jurul Londrei și a estuarului Tamisei. Alte concentrări de artilerie AA se aflau în jurul orașelor-port Dover, Folkestone, Harwich, Ipswich, Portsmouth și Southampton
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de 15.000 picioare.. Cea mai mare concentrare a bateriilor de artilerie AA era în jurul Londrei și a estuarului Tamisei. Alte concentrări de artilerie AA se aflau în jurul orașelor-port Dover, Folkestone, Harwich, Ipswich, Portsmouth și Southampton. Împotriva țintelor aeriene care zburau la joasă altitudine, britanicii foloseau tunul automat Bofors 40 mm, care avea o cadență de 120 de poiectile 1 kg pe minut. Totuși, britanicii nu dispuneau de suficiente astfel de arme. De exemplu, pentru apărarea aeroporturilor RAF Kenley și Biggin
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și încercau să se strecoare sub altitudinea de intercepție a radarelor britanice. În total, la raidul german participau 108 bombardiere și 150 de avioane de vânătoare. Britanicii țineau sub observație avioanele inamice care se îndeptau spre obiective, cu excepția bombardierelor care zburau la joasă altitudine din "9 Staffel". Radarele din regiunea Dover au identificat și raportat formarea valurilor de atac a bombardierelor din zona Pas-de-Calais. Această activitate a crescut în intensitate până la 12:45, când operatorii radar au identificat șase concentrări separate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
respingerea unui eventual atac dinspre sud, plus încă șase, care urmau să fie folosite acole unde ar fi fost urgentă nevoie. În momentul intrării grupului lui Gerhard Schöpfel în spațiul aerian britanic, germanii au localizat avioanele de vânătoare RAF care zburau în formație „V”. Avioanele Hurricane ale escadrilei 501 zburau în spirale largi, piloții străduindu-se să ajungă la înălțimea de zbor ordonată. Avioanele RAF au fost atacate de Schöpfel, patru dintre ele fiind doborâte în numai două minute. Trei piloți
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
care urmau să fie folosite acole unde ar fi fost urgentă nevoie. În momentul intrării grupului lui Gerhard Schöpfel în spațiul aerian britanic, germanii au localizat avioanele de vânătoare RAF care zburau în formație „V”. Avioanele Hurricane ale escadrilei 501 zburau în spirale largi, piloții străduindu-se să ajungă la înălțimea de zbor ordonată. Avioanele RAF au fost atacate de Schöpfel, patru dintre ele fiind doborâte în numai două minute. Trei piloți britanici au fost răniți (Donald McKay, Kenneth Lee și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au fost localizate și atacate de artileria antiaeriană în timpul zborului pe deasupra Doverului. Grupul s-a deplasat la mare distanță de Canterbury, evitând astfel interceptarea de către avioanele de vânătoare care patrulau pe linia Canterbury-Margate line. La ora 13:01, bombardierele au zburat prin dreptul orașului Ashford, inaintând nestânjeniți următoarele 40 de mile până Biggin Hill, unde erau așteptate de patru escadrile de vânătoare din defensiva aeroportului. Când "9 Staffel" a zburat în dreptul litoralului britanic, avioanele germane au fost atacate cu mitralierele antiaeriene
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
patrulau pe linia Canterbury-Margate line. La ora 13:01, bombardierele au zburat prin dreptul orașului Ashford, inaintând nestânjeniți următoarele 40 de mile până Biggin Hill, unde erau așteptate de patru escadrile de vânătoare din defensiva aeroportului. Când "9 Staffel" a zburat în dreptul litoralului britanic, avioanele germane au fost atacate cu mitralierele antiaeriene aflate la bordul vaselor de patrulare ale Royal Navy, dar fără vreun rezultat. Observatorii aerieni ai postului K3 situat pe vârful Beach Head a descoperit bombardierele Dornier. Ei au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
De aici, ele au schimbat direcția spre nord-vest. Controlorii de zbor britanici au beneficiat de rapoartele rapide și corecte ale observatorilor aerieni și și-au dat seama că formațiile germane urmează să declanșeze un atac coordonat. Cele două escadrile care zburau la mare altitudine nu au putut fi dirijate la o înălțime de atac mai mică, iar alte avioane de vânătoare RAF nu au primit ordinul să atace "9 Staffel". La sol în zonă se mai afla doar cele 12 avioane
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de antenele stației radio de mare putere ale BBC de la Hatfield, Hertfordshire. În conformitate cu procedurile în vigoare, transmisia stației radio a BBC Home Service a fost oprită pentru ca să nu permită avioatorilor germani să folosească emisia pentru găsirea direcției de zbor. Roth, zburând în bombardierul Do 17 conducător al raidului, s-a orientat după liniile de cale ferată și a ajuns la Kenley dispre sud. Bombardierele conduse de Roth ajunseseră la doar 6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la joasă înălțime
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la joasă înălțime a formației lui Joachim Roth a fost extrem de precis. Roth a reușit să își conducă formația până la o distanță de doar două minute de ținte fără să fie interceptat, zburând peste un teren inamic necunoscut, strict pe ruta planificată și conform graficului de zbor. Când au ajuns în apropierea aeroportului, piloții lui Roth au descoperit că nu se vedeau incendii sau semne ale distrugerii bombardamentului care ar fi trebuit deja
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
după încheierea bombardamentului. În plin bombardament, doi piloți britanici de Hurricane din escadrila 615 au reușit să decoleze și să ia înalțime. La doar câteva minute de la începerea atacului, toate bombardierele Dornier erau atacate. Bombardierul pilotat de Johannes Petersen a zburat la o înălțime mai mare decât restul formației. A fost lovit și a luat foc, dar a continuat să zboare. Günter Unger a țintit un hangar și a lansat cele 20 de bombe de 50 kg, după care a fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ia înalțime. La doar câteva minute de la începerea atacului, toate bombardierele Dornier erau atacate. Bombardierul pilotat de Johannes Petersen a zburat la o înălțime mai mare decât restul formației. A fost lovit și a luat foc, dar a continuat să zboare. Günter Unger a țintit un hangar și a lansat cele 20 de bombe de 50 kg, după care a fost nimerit de focul inamic, iar motorul din dreapta a luat foc. Mitraliorul Schumacher a apucat să vadă trei hangare distruse de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
respins de focul puternic al mitraliorilor de pe bombardier. Mai înainte ca să se parașuteze din avionul Hurricane distrus, Newton a mai tras o rafală asupra Dornierului. Avionul lui Unger a fost atins de proiectilele trase de Newton, dar a continuat să zboare. Bombardierul pilotat de Hermann Magin se pregătea să atace un hangar, când a fost atins de tirul antiaerienei și a fost ucis. Reacția rapidă a navigatorului de 28 de ani, Wilhelm-Friedrich Illg, a salvat echipajul. El a preluat controlul asupra
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Trei bombardiere s-a îndreptat spre zona în care se afla Roberts, luând ușor înălțime. Când au intrat în raza de acțiune a dispozitivelor defensive, Roberts a lansat nouă rachete care tractau cabluri. Pilotul german Wilhelm Raab a văzut rachetele zburând și, deși nu înțelegea ce reprezintă ele, a încercat să le evite. Pentru că avionul Dornier se înclinase pe o parte, unul dintre cablurile care îi atinsese aripa a alunecat mai înainte ca parașuta aflată la partea inferioară să se deschidă
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Do 17, trei au fost avariate ușor și două puternic avariate. După luptele din "The Hardest Day", germanii au abandonat practica bombardamentelor la joasă altitudine. Escadrilele No. 610, 615 și 32 asigurau protecția spațiului aerian la Biggin Hill. Piloții britanici zburau la 25.000 de picioare (7,6 km) în așteptarea bombardierelor germane de mare altitudine. În schimb, avioanele germane de escortă Bf 109 din cadrul JG 3 zburau la o altitudine mai mare și i-au luat pe britanici prin surprindere
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]