14,359 matches
-
cu regizorul Sergiu Nicolaescu. S-a născut la 15 septembrie 1934 în Brașov. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, realizând imaginea primului său lungmetraj abia în 1964, după o perioadă de ucenicie cinematografică, la filmul "Casa neterminată", regizat de Andrei Blaier. În anii '70-'80, a realizat imaginea mai multor filme regizate de Sergiu Nicolaescu: Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Cu mîinile curate" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Doi ani
Alexandru David () [Corola-website/Science/327408_a_328737]
-
Nicolaescu în "Duelul" (1981), "Cucerirea Angliei (Wilhelm Cuceritorul)" (serial TV, 1982) și "Căutătorii de aur" (1986). A murit la 20 octombrie 1987, la vârsta de 53 ani. Eva Sârbu comenta că apariția operatorului Alexandru David în breasla autorilor de imagine cinematografică s-a produs repede, iar directorul de imagine, "„om al tehnicii, (...) își construiește imaginile-senzații, mai cu seamă din obiectiv”". Într-un comentariu din "Almanahul Cinema" (1984), Constantin Pivniceriu îl numea "„campionul focalei lungi”". Criticul de film Călin Căliman, care i-
Alexandru David () [Corola-website/Science/327408_a_328737]
-
tehnicii, (...) își construiește imaginile-senzații, mai cu seamă din obiectiv”". Într-un comentariu din "Almanahul Cinema" (1984), Constantin Pivniceriu îl numea "„campionul focalei lungi”". Criticul de film Călin Căliman, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Cinci artiști ai imaginii cinematografice”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că imaginea, strict funcțională, a lui Alexandru David "„a creat și a întreținut o atmosferă „strânsă”, dinamică, tensionată, nu numai prin ritmuri exterioare, de acțiune propriu-zisă, ci și prin ritmul evoluției interioare a personajelor
Alexandru David () [Corola-website/Science/327408_a_328737]
-
este un film românesc din 1965, regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu. Filmul este o adaptare cinematografică în manieră liber-parodică a basmului „Povestea lui Harap-Alb” (august 1877) de Ion Creangă. Rolurile principale sunt interpretate de Florin Piersic, Cristea Avram, Lica Gheorghiu, Irina Petrescu și Eugenia Popovici. A fost odată ca niciodată într-o țară un crai, care
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
înțeleagă de ce personajul principal se numește Harap-Alb. El a descoperit în text unele "„noduri complicate, încifrate, ermetice aproape prin semnificațiile lor”". Filmul a intrat în faza de producție la 10 februarie 1964, el fiind realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică „București”. Filmările au avut loc în perioada 9 martie - 26 aprilie 1965; cadrele exterioare au fost filmate la Buftea, Străulești și Snagov, iar cele interioare la Buftea. Regizorul a operat unele modificări față de textul basmului. Astfel, pe lângă procedeul „basmului în
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
formula basmului în basm. Deși cunoaște viitorul, în momente decisive feciorul se fâstâcește uitând mereu soluția din poveste. Realizatorul n-a știut folosi integral trimiterile filozofico-estetice ale interesantei premise, dar a păstrat luciditatea, ironia bonomă, fina persiflare și excelența picturalității cinematografice. Ion Oroveanu (Pr. Mamaia), semnatarul scenografiei, se mișcă în largul său într-o amplă gamă plastică, de la miniatura medievală până la cea orientală, fidel pusă în valoare de imaginea lui Grigore Ionescu (Pr. excelență UNIATEC Milano). Prezențe de neuitat: Emil Botta
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Regizorul îndeamnă spectatorii să se identifice cu personajul principal, fiind folosit procedeului „basmului în basm” cu schimbări de roluri, dedublările și deghizări. Lazăr consideră că "De-aș fi... Harap Alb" este "„prima și, până acum, poate cea mai reușită interpretare cinematografică postmodernă de la noi a unui text canonizat”", regizorul sfidând regulile clasice. Filmul a obținut câteva premii la unele festivaluri de film din țară și din străinătate: Filmul a fost prezentat la a IV-a ediție a Festivalului Internațional al Filmului
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
o ficțiune (cea care nu se poate suprapune istoriei) a copilăriei, nealterată de televiziune, de perioada postdecembristă. Lumea este prielnică copilăriei când totul poate fi transpus în plan fantastic. Copilăria redată de către narator ar fi imposibil de pus in plan cinematografic pe de-a întregul. Tot ce respiră din ,Orbitor’’ pare pura imaginație a unui copil, Mircișor. Cărtărescu parcă și-ar fi păstrat memoria intactă de la vârsta inocenței, perioada dintre trei și șase ani, parcă un copil ne-ar descrie universul
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
și este activ până în 1987, unde a lucrat ca regizor independent și asistent de cameră pentru mai multe producții ORF, precum și filme artistice și documentare. Din 1987, lucrează ca scriitor independent și regizor. Wagenhofer creează în 1988 primul său proiect cinematografic: "Das fragmentarische în der Kunst", portretul artistului austriac Oswald Oberhuber. Acest film a fost prezentat în cadrul emisiunii "kunst-stücke" al ORF, precum și la Österreichischen Filmtagen Wels din Austria . Din 1995 până în 2000 îl găsim la catedră că lector al "Donauuniversität" din
Erwin Wagenhofer () [Corola-website/Science/330599_a_331928]
-
viața sa și începe să ia în considerare ideea ca conștiința individuală și cea de grup pot influența lumea materială. Experiențele sale de viață sunt folosite de către realizatorii filmului pentru a ilustra teza filmului despre fizica cuantică și conștiință. Premiera cinematografică din 2004 a filmului a fost urmată de o versiune extinsă pe DVD în 2006, versiune schimbată substanțial. Printre subiectele discutate în acest film se numără neurologia, mecanica cuantică, psihologia, epistemologia, ontologia, metafizica, gândirea magică și spiritualitatea. Filmul include interviuri
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
Serenada pentru etajul XII este un film românesc produs al casei de filme UNU în anul 1976, realizat în studiourile centrului de productie Cinematografică București, având un scenariu scris de Tudor Popescu. Filmul a fost tras în peliculă EASTMAN color și prelucrat în Laboratoarele Buftea. În film cântă formația Cantafabule, coloana sonoră fiind realizată de Victor Cantuniari. Filmul începe cu un muncitor care toarnă
Serenada pentru etajul XII (1976) () [Corola-website/Science/330601_a_331930]
-
Peter Lupus (menționat ca Rock Stevens) și Michael Lane. Filmele sunt prezentate mai jos cu titlurile cu care au fost lansate în SUA, iar titlurile din paranteze sunt titlurile lor originale italiene cu o traducere aproximativă. Anii prezentați reprezintă premierele cinematografice în Italia. Nici unul dintre aceste filme, în versiunile lor originale italiene nu au implicat personajul Hercule în nici un fel. De asemenea, multe dintre filmele "Fiii lui Hercule" prezentate la televiziunea americană în anii 1960 nu au avut nimic de-a
Film peplum () [Corola-website/Science/330802_a_332131]
-
(în limba arabă" أيام قرطاج السينمائية" și în limba franceză "Les Journées cinématographiques de Carthage", sau "JJC" ) este un festival de film bienal ce are loc în capitala Tunisiei. Acest eveniment este dedicat producțiilor cinematografice din țările arabe și africane , și face parte dintr-un proiect cultural mai amplu, alături de festivalul de teatru Zilele de teatru ale Cartaginei, față de care se desfășoară alternativ. De la prima ediție, din anul 1966 și până în prezent, acest festival reprezintă
Zilele de film ale Cartaginei () [Corola-website/Science/330894_a_332223]
-
Chahine (Egipt), Taoufik Salah (Siria), Sarah Maldoror (Republica Democrată Congo), Mohamed Abid Hondo (Mauritania), Souleymane Cissé (Mali), Moufida Tlatli (Tunisia), Nouri Bouzid (Tunisia), Férid Boughédir (Tunisia). Organizatorii festivalului ”Zilele de teatru ale Cartaginei” se preocupa de continuitatea și îmbunătățirea producțiilor cinematografice din spațiul africano-arab prin pregătirea de simpozioane, seminarii și alte întâlniri de acest fel, destinate regizorilor, producătorilor, criticilor de film și cinefililor. Pentru acest scop au fost înființate diverse organizații, printre care cele mai active sunt „Federația panafricană a cineaștilor
Zilele de film ale Cartaginei () [Corola-website/Science/330894_a_332223]
-
februarie 1944, Alba Iulia - d. 6 septembrie 2013, Piatra Neamț) a fost un actor român. După liceu, a absolvit mai întâi „Școala Tehnică Sanitară” din București lucrând un an la Spitalul Fundeni, și apoi Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (IATC), pe care a absolvit-o în 1969 la clasa profesorului Moni Ghelerter. A activat 25 de ani la „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamț, jucând nenumărate roluri. S-a retras în 2007 din cauza unei slăbiciuni vechi de
Constantin Ghenescu () [Corola-website/Science/330078_a_331407]
-
București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski. a fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de la înființarea acestei instituții în anul 1949. A susținut recitaluri camerale în calitate de pianist în România, Spania, Germania și concerte ca solist al propriului Concert pentru pian
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
la Viena, München, Berlin și Paris. Circumstanțele morții sale au rămas neclare până în prezent. Földes și-a canalizat talentul de grafician spre arta tipografică, implicându-se în creația de afișe. Împreună cu Lipót Sátori, au pus temelia creației maghiare de afișe cinematografice. Földes a fost un artist prolific, a proiectat numeroase afișe politice și comerciale. S-a remarcat de asemene ca pictor și grafician de excepție. A expus frecvent la Budapesta participând la Salonul Național Nemzeti Szalon. Începând cu anii 1910, afișele
Imre Földes Feld () [Corola-website/Science/330251_a_331580]
-
începând cu debutul ei pe scena Teatrului Național din București. În prezent activează în cadrul Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București. este căsătorită (din 1996) cu Aurelian Temișan. Cei doi au o fetiță. A absolvit Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică, secția actorie, la clasa profesorului Grigore Gonta. Înainte de a fi actriță a fost învățătoare, dansatoare și model. În toamna anului 1992, la vârsta de 19 ani a venit în capitală, unde timp de trei ani a fost secretară, manechin într-
Monica Davidescu () [Corola-website/Science/330296_a_331625]
-
ProTV pe 9 noiembrie 2013, o promovare, în cadrul căreia i-a fost luat interviu Andreei Marin, ce o va dubla pe Jenny, la eveniment fiind de asemenea prezenți Pavel Bartoș și Horia Brenciu. Datorită participării Andreei Marin în acest proiect cinematografic, știrea a fost promovată la scală largă, fiind prezentată și în cadrul Poveștirilor Adevărate, pe Acasă TV, la Digi 24 , în cadrul jurnalului pentru copii, material în care putem regăsi scene din film cu vocea divei, și la Prima TV, în cadrul Focus
Păsări libere () [Corola-website/Science/330315_a_331644]
-
peste 400 de costume. Cele 13 episoade ale serialului propun o nouă perspectivă asupra orașului și sunt menite să arate o imagine vie, optimistă și frumoasă a Bucureștiului. În rolurile principale telespectatorii îi vor putea vedea pe Iulia Lumânare ("Caravana cinematografică", "Proiecte de trecut", serialul "La urgență"), Aureliu Surulescu ("Return of the Living Dead, Method"), Monica Ciută ("Summer Tango", "Cealaltă Irina"), Andi Vasluianu ("Despre oameni și melci, Furia, Hârtia va fi albastră", etc), Cosmina Stratan ("După dealuri"), Antonia Ionescu Micu ("Eminem
Rămâi cu mine () [Corola-website/Science/330444_a_331773]
-
(germană "Töte mich", franceză "Tue-moi") este o coproducție cinematografică germano-francezo-elvețiană regizată de Emily Atef. Filmul este o dramă și este realizat în studiourile Niko Film, Wüste Film West in coproducție cu Ciné-Sud Promotion, Hugo Film, WDR și ARTE France Cinéma. Premiera filmului a avut loc la data de 25
Ucide-mă () [Corola-website/Science/329051_a_330380]
-
Munteanu și alții, s-a plasat de partea opusă a noii puteri politice instaurate în România după Revoluție. Scenariul filmului "" a fost scris de regizorul Stere Gulea și romancierul Eugen Uricaru după o idee a regizorului Lucian Pintilie. Subiectul producției cinematografice îl constituia un fapt real care a fost intens mediatizat în primele luni de după Revoluția din decembrie 1989: condamnarea, pe nedrept, a unei asistente medicale pentru furt de medicamente. Regizorul Stere Gulea a aflat din presă de această întâmplare și
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
au contat masele, nu individul în sine. Iar cel care spune adevărul și povestește ce a văzut este supus unor umilințe de-a dreptul dezumanizante”". Filmul a fost realizat de Studioul nr. IV Cinerom în colaborare cu Studioul de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii (condus de Lucian Pintilie) și Filmex. Unul dintre rolurile secundare a fost interpretat de regizorul Savel Stiopul, acesta jucând rolul unui regizor de platou de la TVR. Filmările au fost realizate în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
Creație Cinematografică al Ministerului Culturii (condus de Lucian Pintilie) și Filmex. Unul dintre rolurile secundare a fost interpretat de regizorul Savel Stiopul, acesta jucând rolul unui regizor de platou de la TVR. Filmările au fost realizate în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Mircea Plângău, iar asistenți de regie Radu Leon și Alexandru Maftei. Filmul a fost realizat cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Trustului de proiectări „Carpați”, Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București, Studioului
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
București. Regizor secund a fost Mircea Plângău, iar asistenți de regie Radu Leon și Alexandru Maftei. Filmul a fost realizat cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Trustului de proiectări „Carpați”, Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București, Studioului Cinematografic București S.A., Spitalului Clinic Municipal București și al companiei „Castel Film”. Pe genericul de final se precizează că filmul este „o producție 1995”. Stere Gulea și-a motivat astfel demersul regizoral: "„Am evitat, așa cum eram tentat în primele variante ale
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]