14,243 matches
-
toate, spre a fi Mare Preot îndurător și credincios (eleemÄn kaì pistòs archiereús) în cele către Dumnezeu, ca să ispășească păcatele poporului.” (Evr 2,17 - t.n.) Totodată, îi este credincios Tatălui: pistòn ónta tÄÎ poiesanti autón... (Evr 3,2): „El credincios Îi este Celui ce L-a rânduit...” (BVA) Semnificații de bază: vrednic de încredere, fidel. 3.2.2.13. Mântuitor 3.2.2.13.1. ho sÄter: „Mântuitoriul” (SC, Blaj); „Mântuitorul” (celelalte traduceri românești); „Salvator” (Vg); „le Sauveur” (BJ); „the
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pronume sufix. 4.2.8. Mawl" (2.1.7.4.), Wal (2.1.7.5.) și Go’el (3.1.16.2.) sunt toate trei nume împrumutate din realitatea socială pentru a exprima faptul că Dumnezeu este ocrotitor, deoarece față de credinciosul sau își asumă rolul unui suzeran (în cazul numelor coranice) sau al rudei apropiate și puternice care veghează la drepturile celor asupriți sau căzuți în robie din neamul sau (numele biblic). În limba română se poate întâmpla să fie traduse
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fi interpretat în multe feluri (îndelung-răbdător/bogat/binefăcător generos), contextul fiind insuficient pentru precizarea semnificației sale. 4.2.19. (al-)Wadód (2.1.13.10.) și ‚"s: (3.1.14.3.). Numele coranic se referă la iubirea lui Dumnezeu față de credincioșii săi, iubire care nu e de ordinul sentimentului, ci de al voinței, iar cel biblic, la bunătatea și indurarea lui Dumnezeu față de cei cu care a încheiat legământ. Ambele implică statornicie. Bogăția semantica a lui ‚"s:, pusă în lumina și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este cea de la capitolul 59, vv. 22-24: El este Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. El este Cel ce cunoaște tăinuitul și mărturisitul. El este Milosul, Milostivul! El este Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. El este Regele, Sfanțul, Pacea, Credinciosul, Oblăduitorul, Puternicul, Tarele, Preamăritul... El este Dumnezeu, Creatorul, Alcătuitorul, Plăsmuitorul. Ale Lui sunt cele mai frumoase nume. s...ț El este Puternicul, Înțeleptul. (GG) Astfel de perechi, ba chiar înșiruiri mai lungi, apar și în Biblie, dar fără elementul de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
origine stă un străvechi cuvânt indo-european (rta), care se referea la ordinea universului, altfel spus la echilibrul dintre lumea divină și cea umană. Cuvântul latin derivat (ritus) desemna ordinea actelor de preamărire a zeilor și, implicit, sistemul de obligații ale credincioșilor. Acest termen era asociat celui de „cult” (provenit din colere, „a cultiva”, „a preamări”), care se referea la ansamblul de rituri legate de un anumit zeu, un anumit moment ceremonial, și celui de „religie” - provenit dintr-o rădăcină indo-europeană (leig
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cărora se speră obținerea unei anumite schimbări. Dintr-o perspectivă funcționalistă, acest fapt Înseamnă că magia nu contribuie, asemenea riturilor religioase, la coagularea colectivității și la afirmarea identității sociale - În formula memorabilă a lui Durkheim, preotul creează o comunitate de credincioși, În timp ce magicianul are un grup de clienți. De aceea, Bronis³aw Malinowski va accentua funcțiile magiei pentru menținerea echilibrului psihic al individului: riturile magice ajută oamenii să ducă la bun sfârșit, cu Încredere În puterile lor, diferite sarcini dificile. Astfel, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diverși oameni sau dintre oameni și instituții; c) „către lumea de dincolo” (upward), care sunt concentrate asupra legăturii dintre om și divinitate. Spre deosebire de ofrandă și sacrificiu, rugăciunea mediază comunicarea cu divinul numai prin cuvinte și/sau microacțiuni referitoare la corpul credinciosului (Îngenuncheri, culcări pe pământ, gesturi canonice precum făcutul crucii sau atingerea frunții, gurii și inimii etc.). Altfel spus, ea nu pune În mișcare bunuri care sunt transferate (prin depunere Într-un loc sacru sau prin distrugere Într-un act sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acel „centru”. În procesiunile ordonate după anumite ierarhii, locul de onoare este la capătul și la sfârșitul șirului procesiunii. (R. Grimes, 1987, vol. XII, p. 1) În sens religios (procesiunea - n. M.C.) este un act de suplicare solemnă, efectuat de credincioși sub conducerea clerului, prin trecerea ordonată de la un loc sacru către altul, cu scopul de a stimula devoțiunea, de a reaminti binecuvântarea Domnului, de a-I mulțumi pentru mila Sa și de a cere ajutorul divin. (New Catholic Encyclopaedia, apud
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încât pelerinul să se asigure că nu va leza pe nimeni prin luarea acestei hotărâri pioase: nu numai că nu trebuie să contacteze datorii În vederea efectuării călătoriei, dar nici nu trebuie să lase datorii la plecare. ș...ț Ihram - sacralizarea. Credinciosul care decide să meargă În pelerinaj acționează exact ca și când ar fi pentru sine propriul „preot”. ș...ț Toate ritualurile pelerinajului se Îndeplinesc Într-un teritoriu determinat. Ele Încep cu sacralizarea inaugurală. Ea constă În Îmbrăcarea veșmintelor - două piese din stofă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se Îndeplinesc Într-un teritoriu determinat. Ele Încep cu sacralizarea inaugurală. Ea constă În Îmbrăcarea veșmintelor - două piese din stofă, necusute și sandale, la rândul lor, fără cusături - ce trebuie purtate pe toată durata ceremoniilor, Începând cu momentul În care credinciosul se găsește la o anumită distanță de Mecca (A. Guellouz, 1996, pp. 310-311). De Îndată ce teritoriul căutat a fost atins, de Îndată ce apropierea de centrul sacru a fost realizată, pot fi performate riturile care pregătesc comuniunea cu sacrul: Tawaf - circumambulațiunea. Pelerinul este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 359) În toate religiile, pelerinajul este În primul rând o călătorie ancorată În imaginarul religios. El apare ca o mișcare fizică dintr-un loc În altul, dar, În același timp, implică o mișcare temporală și spirituală. Pelerinajele pot Împinge credincioșii dincolo de granițele de gen, etnicitate, clasă, limbă și spațialitate (familiare lor - n. M.C.). Dar, chiar dacă pelerini cred că au depășit granițele „comunității imaginare” specifice mediului lor imediat, pelerinajul creează, el Însuși, noi granițe și noi diferențe. (D.F. Eikelman, 1996, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
speranța că vor permanentiza puterile legate de centrul pelerinajului, vor asigura sănătatea, vor produce vindecări miraculoase, vor permanentiza protecția divină, vor oferi prestigiu și legitimitate cultică. Relicvele aduse după o asemenea călătorie inițiatică funcționează ca un pelerinaj inversat: ele permit credincioșilor să păstreze puterea centrului sacru, fără a mai fi nevoie de un alt pelerinaj. În același timp, ele devin, la rândul lor, centrul unor pelerinaje „microscopice”, efectuate În spațiul intern al comunității de rudele și vecinii pelerinului Întors acasă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obiectul „ales”. Lăcașurile care fac obiectul pelerinajelor beneficiază de un anumit „universalism”, evident În mai multe aspecte ale manipulării simbolice a centrului. Același loc sacru poate fi revendicat de mai multe sisteme religioase, astfel Încât spre el pot converge pelerinaje ale credincioșilor din religii diferite - așa cum este cazul Ierusalimului. De asemenea, un centru se păstrează ca termen de referință pe parcursul mai multor generații și al mai multor epoci istorice. Chiar dacă apar alte locuri de pelerinaj, centrul prestigios nu este niciodată părăsit: dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rugăciune și depune diferite ofrande: de la flori la bunuri manufacturate, de la lumânări sau alte produse care generează lumină și fum, la texte scrise (J. Labande, 2003, vol. XI, pp. 349-350). Așa cum s-a putut vedea din descrierea pelerinajului de la Mecca, credincioșii trebuie să Îndeplinească o seamă de rituri, unele funcționând ca „micropelerinaje” (Înconjurarea de șapte ori a templului Ka’aba, parcurgerea de șapte ori a celor 394 de metri care separă munții Safa și Murwa), altele ca acte de devoțiune religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fazele lunii. Adepții lui Shiva pot merge și la Kedarnath. Cei ai lui Vișnu pot merge la sanctuarul de la Badrinath. Deși se ajunge foarte greu până acolo, nimeni nu renunță. Se pare că Badrinath Îi atrage cel mai mult pe credincioși. În fiecare an mor sau sunt răniți aici sute de oameni. Nu frica de moarte le chinuie sufletul credincioșilor, ci spaima de a rămâne În cercul vicios al nașterilor și morților. Motivul principal care Îndeamnă la pelerinajele către aceste locuri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Badrinath. Deși se ajunge foarte greu până acolo, nimeni nu renunță. Se pare că Badrinath Îi atrage cel mai mult pe credincioși. În fiecare an mor sau sunt răniți aici sute de oameni. Nu frica de moarte le chinuie sufletul credincioșilor, ci spaima de a rămâne În cercul vicios al nașterilor și morților. Motivul principal care Îndeamnă la pelerinajele către aceste locuri sfinte mai apropiate de ceruri ține fie de un interes personal - obținerea unui cer (svarga) -, fie de o finalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
slujbei de binecuvântare, spațiul devine obiect de confruntări Între hospitalieri și pelerini, În căutarea unei poziții cât mai bune. ș...ț. Pe măsură ce slujba se apropie de momentul culminant, granițele dintre pelerinii bolnavi și cei sănătoși sunt greu de menținut, deoarece credincioșii se Îmbulzesc către primele rânduri pentru a atinge Însemnele divine sau hainele preoților din alaiul care vine după preotul ce oferă binecuvântarea. Asemenea momente de intensă fervoare religioasă ilustrează În mod dramatic coexistența dificilă dintre comunități și statuturi, dintre solidaritate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comuniste: Ceea ce face o sărbătoare sărbătorească nu este caracterul ei politic, ci faptul că se deosebește de viața de fiecare zi. Timpul festiv poate fi comprimat sau dilatat, locul poate fi bine precizat sau universal. Sărbătorile pot fi celebrate de credincioși și atei, de conservatori și revoluționari, de bogați și de săraci. Mai presus de toate, ele trebuie să fie percepute drept ceva diferit. A doua dimensiune este subliniată de istoricul Alain Corbin (1994, p. 25) În comentariul consacrat sărbătorilor naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a fi dat Sfintei Maria, apa aruncată pe mormânt pentru a fi băută pe lumea cealaltă etc.). Religia creștină a cunoscut numeroase elaborări mitologice și reconfigurări doctrinare ale lumii de dincolo, fracturată Între două mari planuri, unul consacrat celor credincioși (Paradisul) și altul rezervat celor care au Încălcat prescripțiile canonice (Iadul). Iată una dintre primele configurări mitologice ale locului de pedeapsă eternă, așa cum apare ea În Apocalipsa lui Pavel, text a cărui geneză este plasată În Egipt, Între anii 240
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
venerarea ei. Din peștera unde viețuise și dobândise, asemenea mușchiului jilav, sălbăticiunilor, ploii și vântului, indiferența naturii, profetul revine printre oameni. Aflând că ei se închină unui idol cu chipul său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
fumul lumânărilor sale, care suplinesc prezența rugăciunilor dintr-o biserică obișnuită. Absurdul se întrevede în autoasumarea unei sarcini derizorii, simbolică, totuși, pentru destinul fiecăruia dintre noi, și în metamorfozarea inexplicabilă a Paracliserului, pe măsură ce se înalță spre cupola catedralei, dintr-un credincios umil, dispus la sacrificiu, într-un titan blasfemiator: (Pe un ton de rugăciune): Ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți? După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas nouă, celor de pe fundul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paradă de la Gay Mardi Gras, urmărită de zeci de mii de spectatori. Sub aspectul apartenenței religioase peste jumătate din australieni practică 170 Ibidem, p.79. 79 religia creștină (anglicani -26%, romano catolici 26%), Biserica Unită din Australia deține 8% din credincioși, restul reprezintă cultele minoritare (aborigeni, evreii, musulmani ș.a.)171. Societatea australiană nu este lipsită de clase sociale. „Poate că nu are nici una dintre diviziunile rigide ale sistemului britanic și nici inegalitățile grosolane ale celui american, dar există diviziuni serioase În ceea ce privește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se impuneau i-au făcut pe băștinași foarte vulnerabili la tuberculoză și i-a lipsit de rezistența pe care o aveau altădată la pneumonii, În așa fel Încât două misiuni au trebuit, pur și simplu, să-și Înceteze activitatea Întrucât credincioșii lor au murit... Misionarii nu au cunoștințe de etnografie, sociologie, psihologie socială, ca și În alte domenii privind societatea. De aceea, rareori au știut ce trebuiau să facă pentru a realiza schimbările dorite și adesea zelul lor, mai puțin rațional
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu colți de argint, lustruit În anumite porțiuni de mâinile celor care și-au pus atâta nădejde În vindecare. Revelația arhitectonică a zonei a constituit-o măreața Catedrală, splendid edificiu neogotic de secol al XIX-lea, asaltată zilnic de numeroșii credincioși catolici ai zonei, pelerini de la mari distanțe, turiști poposiți ocazional și pentru scurt timp În Sydney. Impunătoarea St.Mary’s Cathedral a fost fondată În 1868, În stil neogotic, cu o navă centrală și două laterale, despărțite prin coloane Înalte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ale fostului prim ministru, John Bellonge și a cunoscutului parlamentar și prim-ministru Richard John Seddon 507. Old St. Paul’s, vechea catedrală (1865), este unicul exemplu de stil colonial gotic, cu arcade și impresionante vitralii, dar creșterea numărului de credincioși ca urmare a procesului de imigrație europeană, În a doua jumătate a secolului al XX-lea, a adus În discuție necesitatea construirii unei nou edificiu mai spațios. Lucrările pentru noul edificiu, Începute Încă din 1954, după o perioadă de stagnare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]