14,967 matches
-
și, mai târziu, de Al. A. Philippide). Astfel, tipărește în ritm precipitat opt volume - Prolog: Smaragda Theodorovna, Copilăria și adolescența lui Vania Răutu și Lutul (1932), Hotarul (1933), Nostalgii și Ciubărești (1934), În ajun (1935) și Uraganul (1936). Moartea neașteptată, grăbită de tensiunea în care trăise după război și de efortul depus, mai cu seamă în ultimii ani, lasă neterminată această operă, care se va bucura de un neobișnuit succes de public și de critică. Personalitate puternică, nutrind o nestrămutată încredere
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Trebuie luată din aceste propoziții lauda spiritului care în detenție găsește o justificare pentru a supraviețui și pentru a nu se umili. Spiritul care ajunge fie la conceptele filosofiei, fie la „credințoșenie”, după o formulă a lui S. Grațiat, se grăbește să desăvârșească Botezul (diaristul îl scrie totdeauna cu majusculă) prin „mirungere” la schitul Darvari, unde primește din mâinile preotului Gheorghe Teodorescu sfânta împărtășanie. Duce de atunci o viață creștină, conform regulilor stabilite de Biserică. Despre viața lui în pușcărie circulă
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
momente de smerenie, este acela cunoscut din jurnal. Mai ager, parcă, mai malițios, cu judecăți de valoare tranșante, grav când e vorba de lucruri grave, bun psiholog și portretist - în latura morală - foarte dibaci. Are o morală, dar nu se grăbește să construiască un sistem. Este morala „creștin-existențială”, nu „bucherească și ipocrită”, zice el într-un loc. „Creștin existențial” este o definiție care i se potrivește. Când răspunde corespondentului său de la Iași, se simte „bătrân și resemnat”, dar scrie „detașat și
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
obraz așa. Pristanda: (schimbând deodată tonul, umilit și naiv) Famelie mare... renumerație după buget mică... Tipătescu: (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiță... Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică. Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc. Pristanda: Bine ziceți, coane Fănică. Aseară pe la zece și jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva și mă dau așa pe-o parte să ațipesc numai un minuțel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: "Dezbracă-te Ghiță
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-și aer silit de degajare) Salutare, salutare, stimabile! Brânzovenescu: (aparte) E galben! Farfuridi: (aparte) Ce roșu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile... Tipătescu: (oferindu-le locuri) Ia poftiți, ia poftiți, mă rog. Brânzovenescu: Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprece trecute. Farfuridi: Și eu, am n-am înfățișare, la douăsprece trecute fix mă duc la tribunal... Brânzovenescu: Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurți. Prin târg... se spune... Farfuridi: Adică, dă-mi voie, să fim expliciți; mie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
e vorbă, coane Nicule, pe coana Joițica, pe dumneei... conul Fănică nici nu e aicea... Poftiți, poftiți, ședeți, coane Nicule, mă duc să spui coanii Joițichii că ați venit... (vrea să plece.) Cațavencu: Poți să-i adaogi chiar că mă grăbesc să mă întorc în temnița unde m-a aruncat dizgrația dumneei. Pristanda: Ascult. (aparte.) Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! (iese aruncând priviri furișe de admirație cătră Cațavencu.) SCENA VIII Cațavencu: (singur) În sfârșit, capitulează! Se putea altfel?... Iubitul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Mării Adriatice) și în Africa. De menționat faptul că politica de aliniere nu este una exclusiv a puterilor minore, ea putând fi folosită și de marile puteri. Un exemplu în acest sens este Războiul Crimeii (1854-1856), al cărui sfârșit este grăbit de amenințarea lansată de Austria că va intra în război alături de Marea Britanie. Folosirea politicii de aliniere de către puterile majore este însă într-o foarte mare măsură una nenaturală, întrucât conduce la destabilizarea sistemului și la distrugerea statu-quo-ului prin susținerea părții
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
serie, cu un student de la filozofie sau de la litere, din București, Gheorghe Vătășoiu 2. Și zic ăștia: „Așteptați aicea să vină lotul celălalt”. Pe Vătășoiu ăsta l-am văzut că se bagă În față. „Măi”, zic, „ce s-o fi grăbind... că tot acolo ajungem... și riscă să ia și niște palme acuma, că nu e disciplinat”. În sfârșit, am așteptat, o ieșit ăia și, cum s-a deschis ușa și ne-a dat voie să ieșim, ăsta a și fugit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
De la Cluj am fost duși În Jilava... Primeau deținuții și te cazau, și te coborau pîn’ tunelul ăla spre fort... Și erau niște linii trase pe jos, și caralii erau pe-o parte și pe alta și te Împingeau, te grăbeau din spate, iar de călcai pe linie luai cu parul peste cap, de ce-ai călcat linia... Care erau condițiile de detenție În Jilava? De la primire te băga Într-o teroare... Ne-au băgat În niște camere mari, de unde a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu cu stomacul, am crezut că, pă celularul ăla la Securitate, toți mâncăm aceeași mâncare. Da’ de unde! El Îmi aduce o supă ca de acasă... „Dacă o mănânci tu pe asta să știi că e bine. Mănâncă Încet, nu te grăbi. Încet o mănânci, deocamdată nu facem abuz, Îi bine că poți să mănânci supă.” Când Îi vine iară tura, el avea grijă de mine să-mi deie mâncare de la restaurant, nu mâncare cum o fost... La restul le dădea mâncare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ale celuilalt. Numai așa am putut ședea pe pat. Cred că n-o fost 25 de centimetri, măsurat, și În fiecare zi era ceartă. „Oameni buni, ce e de făcut, să măsurăm la fiecare cât ne ajunge?” Fiecare s-o grăbit ca să apuce un loc unde era mai Îndosit. Eu am zis că mie mi-e bine la ușe, că dupe coridor tot vine puțin aer curat... Păi, eu n-am fost sătul de aer... Închipuiți-vă cum era, cu jaluzele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mult în cercul conștient al omenirii, de aci dorința veșnic deșteaptă de a nu fi uitați. Și atunci când simt că fugaciul timp a întors pagina pe care era înscris numele lor și că nimenea nu mai vorbește despre ei, se grăbesc să amintească că trăiesc încă. Dorul eternizării, care este un atribut al materiei veșnic în transformare și veșnic nemuritoare și care a născut religia vieții viitoare, este acela care a pus la modă intensa publicitate a Memoriilor. Cartea însă, pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
criticile în bine și în rău ale domnului Titu Liviu Maiorescu, eu propusei atunci un rămășag, afirmând cu [deplină] certitudine că nu este nici o galimatie pe fața pământului, în proză sau în versuri, pe care Convorbirile literare să nu se grăbească a le primi în sânul lor, cu singura condițiune esențială ca să nu cuprindă nimic românesc. Drept probă luai condeiul și improvizai pe loc următoarea frivolitate rimată: eu și ea (Din Gablitz) Ca o liră fără sunet, Ca un fulger fără
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
d-sa pe când nu era încă român.57 Cititorii au observat poate că C.A. Rosetti n-a figurat pe lista candidaților din București. Iată motivul: C.A. Rosetti, care locuia la Paris, a refuzat candidatura pe care s-a grăbit să i-o propună comitetul electoral al opoziției. Iată ultimele cuvinte ale scrisoarei sale de refuz: „Timpii de astăzi chemând la această înaltă funcțiune pe membrii cei mai distinși ai noilor generațiuni, sunt dator a mă da în lături“. Dar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alianță cu Rusia și că C.A. Rosetti, care se afla atunci la Paris, a fost rechemat subit în țară.115 C.A. Rosetti fusese trimis la Paris cu o misiune politică importantă pe lângă guvernul francez, de aceea el se grăbi ca să desmintă știrile ziarului pa rizian, mai cu seamă în părțile unde afirma că România s-a angajat într-o politică ostilă Franței. Iată scrisoarea lui C.A. Rosetti: „Permiteți-mi a releva câteva pasage din articolul d-tale de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au pierdut 400 morți și [neclar în ziar] răniți. Generalul Cernaieff a comandat centrul, dar generalul Horvatovič în loc să apere orașul Kunajevatz s-a retras la Klisura, iar generalul Leajanin n-a participat la luptă. Evenimentele se precipită, merg cu pași grăbiți către războiul ruso-turc. (Id., ibid., nr. 11731, 3 iulie 1922, pp. 1-2.) Unele informații din partea finală a acestui text au fost reluate în volum, în formă mai concentrată sau mai extinsă: rămășagul lui P.P. Carp (p. 310), demisia lui Manolache
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de om liber, cu răspundere indivizibilă în ceea ce face. Mă deosebesc, apoi, de nu puțini autori ai unor „cărți de sertar” prin faptul că nu privesc în urmă cu mînie, nu denigrez „epoca”. Lucru prea puțin inteligent, unii s au grăbit s-o „înjure”, și, vai, nu dintre cei ce au suferit! Ce încredere poți să ai în ei? Palinodiile, volte-face-urile, schimbarea culorii cămășilor, răscroirea ținutelor, escamotările, mistificările, înlocuirea clișeelor vechi cu altele noi, etichetările abuzive, indignările artificiale, amneziile calculate, machiaverlîcurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la botez și la nuntă”, insistă Gința. Peste noapte i s-a făcut alt costum, din tergal. Mereu slabă, uscățivă, mama a fost totuși o femeie rezistentă. N-a zăcut nici măcar o singură zi. Nu-i plăcea să bolească. Era grăbită ca o vîntoasă ori ca o flacără într un lan. Nu o dată se mira cum pot unele (între care și Zoița, altă vecină de-a noastră) „să se corcolească”. În privința sănătății, tata a cedat primul. De cînd s-a îmbolnăvit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit, m-am urnit destul de greu spre gară. *31 martie 1977. Din zori și pînă la nouă: o lumină portocalie, crepusculară, nefirească. După aceea, de-a lungul zilei, vreme închisă, umedă, rece. Nici un eveniment nu ne smerește! Cutremurul a devenit pretext
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai sînt încă trei perechi de nași. M-am simțit dintr-odată frustrat. „Moda” nepotistă, atît de răspîndită azi, e de vină. Cînd mi-am mărturisit stupefacția, L. s-a scuzat neconvingător. Botezul a avut loc acasă. Preotul era extrem de grăbit. Deși mi i antipatic din cauza știutei lui lăcomii, i-am urmărit atent slujba. Ca trecere de la starea de păgîn la cea de creștin, botezul echivalează - am înțeles - cu un legămînt, girat de nași, de a respecta niște norme de viață
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
puternice tabere literare. Un ax, un pivot, un stîlp. Fără îndoială, dispariția sa va crea un dezechilibru greu de remediat în viața breslei. Dăduse recent romanul Cel mai iubit dintre pămînteni, devenit, imediat, best-seller. Prietenii săi spun că s-a grăbit cu redactarea ultimului volum, care, de altminteri, e mai slab. Cică, într un fel, avea premoniția sfîrșitului apropiat. Faptul că presa și radioul nu i-au anunțat încă (după o zi și jumătate) moartea a dus la apariția unor zvonuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără nici o creștere a crimelor și violențelor, aceasta dovedește lumii întregi care națiune este civilizată și care barbară”. Retoric, finalul primului articol prevestește o „eră nouă”, care „se va materializa prin reapariția profetului Mahdi (al 12-lea imam: Binecuvîntează și grăbește Allah apariția sa!)”. Ultima frază e și cea mai caracteristică gîndirii de tip fundamentalist, care își găsește justificări în vremurile imemoriale: „(Revoluția islamică) este o revoluție care a început de la Addam și încă mai continuă...”. Un european s-ar simți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a rostit o vorbă memorabilă, n-a reușit o glumă, deși se adunaseră la petrecere. Pe scurt: moralism îngust și naivitate didactică. Azi, la redacție, Toma Jămneală m-a chestionat („doar ești critic”) ce părere am; a lui, s-a grăbit să mă anunțe, e proastă. I-am repetat vorbele notate mai sus, exemplificîndu-le. În timpul discuției, s-a apropiat de noi Elena Ciocan, redactor la secția „Scrisori”, femeie simplă, cinstită. Judecata ei a fost scurtă: „Nu mi a plăcut!” Ceva mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și dintr-odată fusese deposedat de această calitate. L-am văzut cum face efortul (și trebuie să adaug imediat: cu succes!) să preîntîmpine orice șicane, ofense și dezamăgiri. A prins, în cele din urmă, un „culoar bun” și și-a grăbit plecarea. Natural, a trebuit să recurgă la tot felul de combinații și aranjamente. Unele i-au reușit atît de bine încît, odată, entuziasmat, mi-a spus: „Bătrîne, după chestia asta am crescut în propriii mei ochi!” „Greul l-a dus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scenă”. În schimb, n-ar fi altă pedeapsă mai mare decît aceea de a muri prematur și subit. Vreau să nu las nimic neclar în relațiile cu oamenii și cu propria-mi arhivă. Iată de ce trebuie să-mi spun mereu: „grăbește vremea!”, „Grăbește-te, mai sînt doar douăzeci de ani!...” *Referindu-se la multiplele prezențe ale lui Sartre, Jacques Audiberti a spus: „les camions de Sartre campent partout”. La noi, o asemenea vorbă i s-ar potrivi lui Păunescu. *În presa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]