14,117 matches
-
puternică și ocrotitoare. Romanul Vacanța cu lebăda (1985) se reține prin personajul principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanțată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare și ștrengărie, alternarea faptelor narate și a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginația fetei, plină de poveștile copilăriei, cât și comentariile naratorului întrețesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica și... alte spaime (1996) oferă un tablou al traiului de zi cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
indiferent dacă poezia mea place ori nu" / 217 4.5. Ruth Fainlight: "Scriitorii pot schimba lumea" / 220 4.6. Ruth Fainlight: New York / 226 4.7. Elaine Feinstein: "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" / 228 4.8. John Fowles: "Literatura e jumătate imaginație și jumătate joc" / 235 4.9. Alasdair Gray: "Numai cei cu credință într-un dumnezeu ori un sistem politic cred că pot răspunde la întrebările esențiale" / 237 4.10. Mimi Khalvati: Dezrădăcinarea e miezul poeziei mele" / 240 4.11. David
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu țin de nicio școală poetică, dar nu e vina mea" / 262 4.15. Graham Swift: Inteligențe în mișcare / 271 4.16. George Szirtes: Forma poetică e un respect necesar" / 277 Abstract / 289 Capitolul 1 Literatura Desperado 1.1. Trans-romanul Imaginația umană a fost, este dintotdeauna, mare devoratoare de povești, de narațiune. Multă vreme epicul a sufocat aproape toate celelalte genuri, de la Biblie încoace, prin antichitatea greacă, evul mediu, renaștere, secolul luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ironie, în creație și receptare, opera nu există. Ironia este garanția jocului de bună calitate. Ea asigură detașarea cestui autor care complică și nu se implică. Autorul este discret, se ferește să se demaște, refuză intimitatea confesiunii. El are o imaginație sănătoasă și se baricadează în spatele ei. Autorul spune pe jumătate (tradiție deschisă de Henry James), lectorul ghicește ce poate, și opera lasă gustul amar-dulce al neîncheierii. Hibridizarea Amestecul de genuri literare a fost născocirea Fluxului conștiinței, la începutul secolului XX
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost să vadă până unde merge, cât ține raționalitatea eroului, plasându-l în acest scop în împrejurări anormale, și atribuindu-i reacții absolut firești. Trăsătura definitorie a distopiilor Desperado (spre deosebire de Jonathan Swift, cu Țara Cailor, de pildă) este reușita imaginației, care face ca terifiantul să ne pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
moartea viitorului). Teroarea imaginată de distopiile Desperado are și un rol pozitiv: ea reabilitează hidosul într-o manieră mai concretă decât o făcea T.S. Eliot prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce poate fi imaginat prinde viață. Distopia e de fapt o apologie a vieții, o viață în care a dispărut hotarul dintre frumos și urât, nu mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
demodată de care se folosea. De aici și unicul răspuns viabil: în literatură adevărul e de fapt o convenție. Cum puteau lipsi din acest tablou autorii Desperado, pe care îi încântă să demonteze și să redescopere tot felul de convenții? Imaginația Desperado se adaptează unei noi idei despre realitate. Ea e întotdeauna însoțită de uimire. Cititorul se trezește gândind: E aceasta o experiență nouă ori o năucire a vechiului meu fel de a înțelege? Sfidarea e punctul de pornire al oricărei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado iau acest joc și îl fac fărâme. Ei declară că vor adevărul și nu doar un joc despre el. E greu de alcătuit o convenție nouă când pleci la drum zdrobind toate piesele de care ai fi avut nevoie. Imaginația se opintește din greu și suntem puși în fața unei întrebări de când lumea: Adevăr ori Ficțiune? E destul de evident că ceea ce pretindea Fluxul conștiinței că face, că ajustează literatura după forma adevărului, că o face mai potrivită pentru a evoca viața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adaptându-se la fiecare carte nouă, învață să anticipeze diferențele care unesc. Orice carte nouă vrea să vină mai aproape de ce simțim, de real, de adevăr, de noi. Cu toate acestea, fiecare convenție nouă și această epocă Desperado are o imaginație debordantă în materie de convenții noi e o mai mare sofisticare și abstractizare. Pentru scriitori ca Burgess, Lessing, Fowles, Brownjohn, Bradbury, Gray, Lodge, Barnes, Ackroyd, Amis, Swift, Ishiguro, viața e pretextul, ficțiunea e jocul. Rădăcinile ficțiunii Desperado străpung Fluxul conștiinței
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
măiestrie prin artificii literare. Din acest punct de vedere, estul si vestul se aseamănă: ambele ajung la artificii literare, deși aceasta se întâmplă din rațiuni foarte diferite. După anii 1990, fascinația dispare și se instalează un sentiment acut de derută. Imaginația nu mai e supusă tăcerii și nici comunismului. Fostele literaturi comuniste fac o baie de libertate, sunt libere să scrie ce doresc, dar se dovedește că libertatea e o dezamăgire. În vreme ce occidentul trece de la tradiție la libertatea față de orice convenție
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
accesibilități, răsucirea inimaginabilă a acestui nou cod al simplității. Din rațiuni total diferite (literare, în vest, politice dar nu numai în est), literatura lua înfățișarea unei simplități de catifea, care ascundea coduri de fier. Codul (convenția) care semnifică în fond imaginația însăși era mai puternic ca niciodată. Diferența era că în vest el apărea ca o îndepărtare de obscuritatea modernistă, pe când în est era terorizat de o aparentă claritate inofensivă și previzibilă a intenției, care de fapt a adus după ea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ultima pagină: "această versiune a istoriei e născocită de mine". Trebuie de fapt să te supui voinței pricepute a autorului, care cere comuniune absolută, nimic mai puțin. Te conduce în locul unde tu ești el. Iei parte la un ritual sacru (imaginația romancierului); romanul devine comuniune, ești inclus într-o inteligență creatoare. Lectura lui Ackroyd este o experiență copleșitoare. Cartea începe cu anunțarea unui fapt istoric: în 1711, al nouălea an al domniei Reginei Anne, s-a votat un act al Parlamentului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o dată și Cain a făcut mult bine omenirii. În consecință, "Satana e Dumnezeul acestei lumi", așa cum "Dumnezeul de căpătâi al sirienilor era Baal-Zebub sau Beel-Zebub, împăratul muștelor", afirmație care ne trimite la romanul lui Golding dintr-o perspectivă înnoită. În imaginația lui Dyer, morții cheamă mereu către cei vii și fiecare biserică cere sânge. Dyer a găsit "sacrificiul căutat pentru Spittle-Fields" în fiul zidarului, Tom Hill. Un personaj cu același nume moare pe vremea lui Hawksmoor, aproape în același loc, de parcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imagini ale morții în pictura engleză", intitulat provizoriu Arta de a muri. Întrucât abia dacă aflăm câteva lucruri despre ea, personajul e doar un paralelism potențial, fără valoare literară. Harriet face o afirmație interesantă: ... realitatea e născocirea celor lipsiți de imaginație. Romanul avansează ipoteza că Chatterton nu a murit, după care o spulberă. Falsul e o lege a vieții, dar e inevitabil descoperit și târât afară din ascunzătoare. Ar fi interesant dacă lumea "ar fi o imensă bibliotecă publică, în care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ieșit spiritul din dl. Harcombe". Însă la sosirea la vechea casă, odăile lui Clement sunt goale, iar în capitolul șase Tim are alt vis, cum că se duce la dl. Sherlock Holmes și-i cere să-i găsească tatăl. Valurile imaginației se aștern strat după strat, amintind de proza sud-americană (Gabriel Garcia Marquez). Chiar mai aproape în spirit este The Unconsoled de Ishiguro. Tim vede și stă de vorbă cu personaje din cărți. El îi explică detectivului (pe numele lui adevărat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar pentru autorii Desperado ea e un lucru de la sine înțeles. Huxley o pune pe primul plan într-o vreme când romancierii o suspectează și o dau deoparte. Iată unul din motivele pentru care Huxley e Desperado avant la lettre. Imaginația politică e preferata autorilor Desperado până la căderea Cortinei de Fier. Huxley își încearcă puterile în acest spațiu în Brave New World. Umorul și îndrăzneala lui intelectuală imaginează un viitor surprinzător pentru omenire. Umorul îl ferește de melodramă. În loc să-și impresioneze
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și pentru filme premiate. Maimuțele care înlocuiesc omul (și descind direct din caii lui Jonathan Swift) sunt eroi bine cunoscuți acum. Noutatea s-a veștejit, nu au nimic estetic să le mențină interesante. Acolo unde o stare de spirit susține imaginația dezastrului, avem de-a face cu un roman bun. Acesta e cazul romanului Ape and Essence. Pustiirea viitoare i-a preocupate pe Lessing, Gray, Golding. Ea implică mai mult decât pierderea de valori materiale. Natura umană poate deveni un infern
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost abandonate într-un avion care zbura de la New York la Amsterdam, și au fost adoptate de directorul companiei KLM. Cruntă coincidență, cele două sunt de fapt rodul unei scurte aventuri dintre doi universitari. Coincidențele neverosimile nu lasă prea mult loc imaginației. Morris Zapp și Philip Swallow sunt amândoi cu zece ani mai bătrâni. Amândoi au o poziție redutabilă în catedră. Philip e șeful catedrei lui, Morris e o autoritate în mai multe domenii. Cartea are haz, deși mai puțin decât cea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sentimentele personajelor. Pentru prima oară, Lodge merge dincolo de suprafață, uită să-și bată joc și e fascinat de interioritate. Robyn și Vic se bucură de viață, cu frustrările și surprizele ei plăcute, iar viața lor se transformă în proză afectuoasă. Imaginația a câștigat. * * * Souls and Bodies (Suflete și trupuri, 1980) e un labirint de istorisiri la persoana a treia, un carnaval de nume și incidente pe care Lodge le alternează cu mare pricepere. Romanul începe în 1952, cu un grup de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la prezent la trecut, afirmând prin aceasta că nu mai urmează nimic, autorul a făcut ce era de făcut, lectorul trebuie să închidă cartea și să-și vadă de drumul lui. Un final de roman care nu lasă deloc libertate imaginației lectorului nu seamănă nicidecum cu maniera Desperado. El înseamnă de asemenea că gândul, trecutul metamorfozat narativ în prezent (ce era la început Thinks / Gândește...) a eșuat: ce a fost adevărat nu mai este. Narațiunea obiectivă la timpul trecut denotă un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
făgăduniță a adevărurilor paralele, a unui șir de vieți, a minții atotputernice, e contrazisă de moartea unei singure ființe, a ființei iubite, ceea ce înseamnă pentru poet moartea sufletului. Acest jurnal nu e poveste. El adună scântei de încordare, fulgi de imaginație de o mare ambiguitate. Toate la un loc, pentru a-l cita din nou pe T.S. Eliot, "comunică înainte de a fi înțelese", ca orice poezie adevărată, de altfel. Decorul e marele oraș. Londra e obsesia lui Ackroyd, spațiul prezentului lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în vreme ce poetul se pierde în "sminteala răcoritoare" eliotiană (sminteală), care e de fapt o uriașă nedumerire, o incapacitate dar și un refuz de a pricepe toate câte sunt. În ciuda acestor lucruri, autorul are mereu mai multe viziuni, se folosește de imaginație pentru a extinde viața: văd sub tălpi lumină iar trupul mi-e imponderabil (odaia e...) Poetul levitează. Ackroyd ne învață să dăm lumea de aici pe cea de dincolo, în care sunt mii de alte universuri, să trecem de la una
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nume propriu. Poemele ei amestecă proză, poezie și dramă. Fainlight sfidează compasiunea. Ea este o fire complicată, tandră și aspră, de care ne atașăm tocmai fiindcă scrie extrem de incomod. Poetei îi place mult demitizarea (A Fairy Story Basm), aplicată atât imaginației, cât și realului. Adevărul are întotdeauna două fețe; cum spune poeta, finalurile fericite au "urmări nebănuite". Făt Frumos, care ucide balaurul și salvează prințesa, nu se mulțumește cu o singură prințesă, așa că pleacă iar și iar, în vreme ce Prințesele salvate își
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
autorului, iar acest autor nu are liniște până ce nu ajunge la o comuniune absolută. Cât pe ce să-l aduci pe cititor la punctul unde se transformă în autor. Lectura e parte dintr-un ritual sacru, care e în fond imaginația ta. Ești conștient de faptul că îți creezi un lector creator? PA. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în intenția de a construi o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altă parte. Da, chiar așa și este. Mi-aduc aminte, când eram tânăr, citeam romane de Thomas Hardy ori George Eliot, intram în lumea lor și eram fericit. Acum caut folosirea dialectului. Caut doar chestiunile tehnice. Student: Care e rolul imaginației, dacă în The Plato Papers descrieți resurse de imaginație uriașe, și totuși cartea nu duce nicăieri? PA: N-am niciun răspuns la întrebarea ta. Nici nu prea știu eu ce e imaginația. Niciodată n-am înțeles prea bine. Student: Din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]