14,670 matches
-
în care trigonometria sferică a fost publicată într-o formă modernă. Cartea lui Al-Jayyani mai conține formule ale triunghiurilor dreptunghice, teorema sinusului și soluția unui triunghi sferic prin intermediul triunghiului polar. Mai târziu, acest tratat a avut "o puternică influență asupra matematicii europene", iar "definiția raportului ca număr" și "metoda sa de rezolvare a triunghiurilor sferice având toate laturile necunoscute" probabil că l-au influențat și pe Regiomontanus. În secolul al 13-lea, matematicianul iranian Nasīr al-Dīn al-Tūsī a fost primul care
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
a obținut studii elementare în satul de baștină Cucioaia. A studiat ulterior la gimnaziul din Bălți împreună cu Anton Crihan și Dimitrie Cărăuș, unicii români băștinași, care au studiat la această instituție. În anul 1911 a fost admis la facultatea de matematică a Universității Novorossisk din Odesa. În anul 1914 este îndreptat pe frontul românesc, unde a luptat ca soldat al armatei țariste. În anul 1916, folosindu-se de întreruperile dintre lupte, absolvă Institutul Politehnic din București, facultatea de construcții. În anul
Dumitru Dron () [Corola-website/Science/320147_a_321476]
-
În matematică, o mulțime simplectică este o mulțime netedă "M", înzestrată cu o formă diferențială antisimetrică ω închisă, nedegenerată de gradul 2, numită formă simplectică. Studiul mulțimilor simplectice este făcut de geometria simplectică sau topologia simplectică. Mulțimile simplectice s-au născut în
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
identic egală cu zero. Deci, o mulțime simplectică constă din perechea ("M","ω") a unei mulțimi "M" și a unei forme simplectice "ω". Atribuind o formă simplectică "ω" unei mulțimi "M" înseamnă că dă lui "M" o structură simplectică. În matematică, există un model liniar standard numit spațiu vectorial simplectic R și fie în acest spațiu o bază {"v",...,"v"}. Atunci, definim forma simplectică "ω" astfel încât pentru orice avem , iar "ω" este zero pentru orice altă pereche de vectori ai bazei
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
În matematică, identitațile trigonometrice sunt egalități care implică funcții trigonometrice și sunt adevărate pentru fiecare unică valoare a variabilei care apare. Geometric, acestea sunt identități care implică funcții de unul sau mai multe unghiuri. Acestea sunt distincte de identitățile triunghiurilor, care implică
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
integrale pot fi găsite în "Lista integralelor funcțiilor trigonometrice". Câteva forme generice sunt listate mai jos: Faptul că diferențierea funcțiilor trigonometrice sinus și cosinus rezultă din combinații liniare ale acelorași două funcții este de importanță fundamentală în multe domenii ale matematicii, precum ecuațiile diferențiale și transformata Fourier. Nucleul lui Dirichlet " D"("x") este funcția care apare în ambele părți ale următoarei identități: Convoluția oricărei funcții integrable de perioadă 2π cu nucleul lui Dirichlet coincide cu funcția de gradul "n" din aproximarea
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
noțiunea de număr negativ, deși nu a lucrat cu astfel de numere. Ecuațiile care conduceau la numere negative le considera imposibile, absurde. În epoca în care matematica greacă era în declin, la șase secole după sfârșitul epocii de aur a matematicii grecești, Diofant a început să dezvolte regula de calcul algebric abstract. Astfel, a studiat rezolvarea sistemelor liniare prin eliminarea succesivă a necunoscutelor. Contribuția principală a sa în matematică o constituie așa-numita ecuație diofantică, pe care a prezentat-o sub
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
era în declin, la șase secole după sfârșitul epocii de aur a matematicii grecești, Diofant a început să dezvolte regula de calcul algebric abstract. Astfel, a studiat rezolvarea sistemelor liniare prin eliminarea succesivă a necunoscutelor. Contribuția principală a sa în matematică o constituie așa-numita ecuație diofantică, pe care a prezentat-o sub forme diferite, fără a indica vreo metodă de rezolvare. Cercetarea ecuațiilor nedeterminate face parte din analiza nedeterminată sau "analiza diofantiană". Diofant s-a ocupat și de teoria numerelor
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
metodă de rezolvare. Cercetarea ecuațiilor nedeterminate face parte din analiza nedeterminată sau "analiza diofantiană". Diofant s-a ocupat și de teoria numerelor. Știința calculului numeric a fost dezvoltată în continuare, datorită aplicării pe scară largă a sistemului de numerație indian. Matematica arabă a contribuit la "democratizarea" matematicii, deoarece cifrele arabe au devenit accesibile oamenilor de știință. Opera lui Diofant a generat mai multe curente matematice: În domeniul geometriei, a remarcat necesitatea demonstrațiilor în matematică fără a-i da un caracter de
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
face parte din analiza nedeterminată sau "analiza diofantiană". Diofant s-a ocupat și de teoria numerelor. Știința calculului numeric a fost dezvoltată în continuare, datorită aplicării pe scară largă a sistemului de numerație indian. Matematica arabă a contribuit la "democratizarea" matematicii, deoarece cifrele arabe au devenit accesibile oamenilor de știință. Opera lui Diofant a generat mai multe curente matematice: În domeniul geometriei, a remarcat necesitatea demonstrațiilor în matematică fără a-i da un caracter de aplicabilitate generală. Opera lui Diofant a
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
scară largă a sistemului de numerație indian. Matematica arabă a contribuit la "democratizarea" matematicii, deoarece cifrele arabe au devenit accesibile oamenilor de știință. Opera lui Diofant a generat mai multe curente matematice: În domeniul geometriei, a remarcat necesitatea demonstrațiilor în matematică fără a-i da un caracter de aplicabilitate generală. Opera lui Diofant a influențat matematica arabă și indiană de mai târziu și a constituit sursă de inspirație pentru matematicienii: Rafael Bombelli, François Viète, Pierre Fermat și Jean Bernoulli. Abul Wafa
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
cifrele arabe au devenit accesibile oamenilor de știință. Opera lui Diofant a generat mai multe curente matematice: În domeniul geometriei, a remarcat necesitatea demonstrațiilor în matematică fără a-i da un caracter de aplicabilitate generală. Opera lui Diofant a influențat matematica arabă și indiană de mai târziu și a constituit sursă de inspirație pentru matematicienii: Rafael Bombelli, François Viète, Pierre Fermat și Jean Bernoulli. Abul Wafa a fost unul din traducătorii în arabă ale scrierilor sale. Lucrările sale au fost reconstituite
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
Hermann Günther Grassmann (n. 15 aprilie 1809 la Szczecin - d. 26 septembrie 1877 tot la Szczecin) a fost un savant german care a activat în variate domenii: lingvistică, matematică, fizică, publicistică. A fost un adevărat umanist al epocii sale. A fost al treilea copil din cei doisprezece ai lui Justus Günter Grassmann, care era profesor de matematică la gimnaziul din Szczecin. Grassmann nu a fost un elev prea strălucit
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
a fost un savant german care a activat în variate domenii: lingvistică, matematică, fizică, publicistică. A fost un adevărat umanist al epocii sale. A fost al treilea copil din cei doisprezece ai lui Justus Günter Grassmann, care era profesor de matematică la gimnaziul din Szczecin. Grassmann nu a fost un elev prea strălucit până în 1827, când a fost admis la universitate cu o notă mare. La Universitatea din Berlin a studiat teologia. În același timp a frecventat și cursuri de lingvistică
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
când a fost admis la universitate cu o notă mare. La Universitatea din Berlin a studiat teologia. În același timp a frecventat și cursuri de lingvistică, filozofie și literatură și se pare, dar nu este sigur, că și cursuri de matematică și fizică. În toamna lui 1830 a început la Berlin studiile și în aceste două domenii. La examenul din anul următor nu a obținut un rezultat prea convingător, astfel că în 1832 a fost nevoit să se mulțumească cu un
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
La examenul din anul următor nu a obținut un rezultat prea convingător, astfel că în 1832 a fost nevoit să se mulțumească cu un simplu post de asistent la gimnaziul din orașul natal. În 1834 Grassmann a început să predea matematica la Școala de meserii ("Gewerbeschule") din Berlin. Un an mai târziu s-a reîntors la Sczeczin pentru a preda matematica, fizica, germana, latina, religia, e drept că la un nivel modest. Peste patru ani însă, Grassmann a trecut acele examene
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
se mulțumească cu un simplu post de asistent la gimnaziul din orașul natal. În 1834 Grassmann a început să predea matematica la Școala de meserii ("Gewerbeschule") din Berlin. Un an mai târziu s-a reîntors la Sczeczin pentru a preda matematica, fizica, germana, latina, religia, e drept că la un nivel modest. Peste patru ani însă, Grassmann a trecut acele examene în urma cărora putea preda matematica, fizica, chimia și mineralogia la nivel secundar. În 1847 a devenit "Oberlehrer", un fel de
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
Gewerbeschule") din Berlin. Un an mai târziu s-a reîntors la Sczeczin pentru a preda matematica, fizica, germana, latina, religia, e drept că la un nivel modest. Peste patru ani însă, Grassmann a trecut acele examene în urma cărora putea preda matematica, fizica, chimia și mineralogia la nivel secundar. În 1847 a devenit "Oberlehrer", un fel de profesor titular, iar în 1852 a fost numit profesor în locul tatălui său la gimnaziul din Szczecin. La recomandarea lui Ernst Kummer, Grassmann este numit profesor
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
constituțională. Grassmann își continuă lupta politică publicând o serie de articole în domeniul dreptului constituțional. Grassmann a avut unsprezece copii, din care numai patru au atins vârsta de adult. Unul din fiii săi, Hermann Ernst Grassmann, a fost profesor de matematică la Universitatea din Gießen. Grassmann a fost unul dintre întemeietorii geometriei vectoriale și a geometriei multidimensionale. Astfel, a imaginat ipoteza unui spațiu cu "n" dimensiuni, cu extindere la geometria "n"-dimensională, conținând într-o formă pur geometrică calculul cu sisteme
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
calculul cu sisteme de numere cu totul generale, așa-numitele mărimi extensive compuse din "n" unități. În 1844 publică cea mai valoroasă lucrare a sa, "Die lineare Ausdehnungslehre, ein neuer Zweig der Mathematik" (Teoria extensiei liniare, o nouă ramură a matematicii). Lucrarea nu a trezit vreun interes deosebit în perioada de imediat după publicare. Abia în 1867 matematicianul Hermann Hankel, în lucrarea sa "Theorie der complexen Zahlensysteme" (Teoria sistemelor de numărare complexe), face cunoscute ideile novatoare ale lui Grassmann. Ulterior această
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
(n. 18 martie 1690 - d. 20 noiembrie 1764) a fost un matematician german. A mai studiat și Dreptul, dar cea mai mare realizare a sa, pentru care a rămas în istoria matematicii, o constituie ceea ce astăzi se numește conjectura lui Goldbach. În 1725 a plecat în Rusia, unde a devenit membru al Academiei Ruse de Științe. În perioada 1726 - 1740 a îndeplinit funcția de secretar al Academiei. În 1742 a devenit funcționar
Christian Goldbach () [Corola-website/Science/320306_a_321635]
-
afectat profund pe John Henry. La vârsta de șapte ani, în mai 1808, Newman a fost trimis la o școală privată condusă de George Nicholas, la Ealing, unde el a studiat până în 1816. Tatăl lui Thomas Henry Huxley preda acolo matematicile. Newman a primit acolo o educație creștină și s-a făcut remarcat prin zelul său studios, dar și prin timiditatea sa și distanțarea de ceilalți elevi, rămânând la o parte de jocurile lor. El însuși se descrie ca fiind «foarte
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
James Gregory (n. noiembrie 1638 la Drumoak, Aberdeenshire - d. decembrie 1675 la Edinburgh) a fost un matematician și astronom scoțian. Între 1664-1668 a studiat matematicile la Universitatea din Padova. Întors în Scoția, în 1669 a devenit profesor la Universitatea Saint Andrews, iar în 1674 la Universitatea din Edinburgh. În 1668 devine membru al Royal Society. James Gregory este considerat un precursor al calculului diferențial și
James Gregory (matematician) () [Corola-website/Science/320338_a_321667]
-
În matematica aplicată, sau Funcția lui Gabor este o funcție folosită în analiza propusă de Dennis Gabor în 1946, în care, o familie de funcții este construită dintr-o translație și o modulație a unei funcții generatoare. În 1946, Dennis Gabor a
Atomul lui Gabor () [Corola-website/Science/320348_a_321677]
-
29 noiembrie 1849 - d. 18 aprilie 1945) a fost un inginer și fizician englez, specialist în electricitate, cunoscut pentru inventarea în 1904 a primului tub electronic, dioda, denumită pe atunci "kenotron". El a inventat și regula mâinii drepte, folosită în matematică și electronică. A fost primul copil născut în familia lui James Fleming DD, preot de congregație, la Lancaster, Lancashire și a fost botezat la 11 februarie 1850. A fost un creștin devotat și a predicat despre evidența învierii. În 1932
John Ambrose Fleming () [Corola-website/Science/321256_a_322585]