15,494 matches
-
rezolvat-o cu har și cu aprobarea seminarului "Melchisedec Episcopul" care avea și o cantină, așa că mai toată ziulica eram de strajă la revizorat ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al darurilor pentru copii. Doamna Uzunov nea spus, copii ai soartei, mergeți la domnul Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bine cu lingura până se făcea un fel de terci mai gros. Luam o lingură de lemn, o udam cu apă rece, luam terci cât cuprinde și turnam în uleiul încins din tigaie. Lingură cu lingură tigaia se umplea, întorceam minunile pe partea cealaltă și? guleai. Ei bine, dacă mai îmbunătățeam rețeta și cu două-trei ouă și un bob de drojdie, fericirea era deplină. Mai puțin însă ne descurcam cu uleiul. Cel de floarea soarelui fiind foarte scump apelam la cel
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
postul lor, mai puțin eu, care nu aveam ceva asigurat. Stăteam de doi ani cu diploma de învățător în buzunar și atât. Am plecat la Necrasovca fiindcă era mai aproape de revizoratul școlar (Tabacu era la 60 de kilometri) și așteptam minunea numirii. În ce privește banii aceștia după ce că erau puțini nici mare valoare nu aveau. Camera era mobilată cu ce-a putut da gazda: un pat vechi dar curat, o masă și un scaun. Mai aveam și un divan din lăzi de zahăr
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de parcă fusesem cu toții puși paznici la cea mai mare comoară a pământului. și această comoară exista. Copiii. În una din zilele lui iulie sînt chemat la revizoratul școlar de revizorul Cezar Stratula. La Marineanca, dumneata și doamna Brumă ați făcut minuni. Ați făcut adevărat apostolat. Ei bine, pentru ca o minune să fie adevărată și de crezut vă propun să treceți la doar trei kilometri de Ismail, la școala din Sofian. Veți urma la conducerea școlii după domnii Buhaevschi și Alexei Carra
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
comoară a pământului. și această comoară exista. Copiii. În una din zilele lui iulie sînt chemat la revizoratul școlar de revizorul Cezar Stratula. La Marineanca, dumneata și doamna Brumă ați făcut minuni. Ați făcut adevărat apostolat. Ei bine, pentru ca o minune să fie adevărată și de crezut vă propun să treceți la doar trei kilometri de Ismail, la școala din Sofian. Veți urma la conducerea școlii după domnii Buhaevschi și Alexei Carra care nu și-au propus realizarea de minuni și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o minune să fie adevărată și de crezut vă propun să treceți la doar trei kilometri de Ismail, la școala din Sofian. Veți urma la conducerea școlii după domnii Buhaevschi și Alexei Carra care nu și-au propus realizarea de minuni și cam de nimic. - Domnule revizor, dar am transferul aprobat pentru Bujoru, județul Covurlui. Suntem mai aproape de părinți. - Mda. Dar aici sunteți mai aproape de mine și mă sprijin pe voi. Aștept răspunsul afirmativ până la sfârșitul lui iulie. De acord? - Da
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
A ascultat și el cântecul oprind cu greu lacrima care dădea să izvorască în colțul ochilor. și, după ultimul sunet, între perechea regală și grupul alămurilor s-a lăsat o liniște adâncă, momentul consumat așteptând parcă să se întâmple o minune. - Domnule căpitan Alexandru Mariană - Majestate, dânsul nu mai e căpitan-a fost degradat- - Domnule căpitan Alexandru Marian, Vă mulțumim pentru cântecele pe care ni le-ați dăruit și totodată vă asigurăm de întreaga noastră compasiune atât pe dumneavoastră cât și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spre normal. și oamenii m-au înțeles. Au înțeles rostul de familie al comunității. După venirea de la Făget a inspectorului Brașoveanu s-a recompus și interesul pentru meserie al colegilor. Muriseră “rentierii”. Bichigi - un sat unde aproape săptămânal se petreceau minuni. Se micșora făina de grâu pe fundul sacului, dimineața găseam un singur sac cu boabe în magazie iar lângă sacul gol, un nou tain de făină. Număram pe degete lemnele pentru focănu trecea mult și trebuia să mă plictisesc numărându
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nici prin gând nu-mi va mai trece să refuz. Propunerea ei a venit ca o salvare. În toată această perioadă s-a lucrat subtil și perfid pentru ca rezistența mea să se transforme într-o acceptare necondiționată. Le reușise de minune. Într-o clipă am înțeles că tot ce mi se întâmplase, începând cu mutarea mea în alt loc de muncă și până la internarea la psihiatrie, nu fusese decât lucrarea diabolică a celor din partid, prin oamenii lor din fabrică, pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
apelor învolburate care în furia lor mătură tot ce întâlnesc în cale. Ne-am privit curioși unii pe alții. Am fost prezentată celei care avea să-mi fie șefă, adică viitoarei primărițe, al cărei fizic și chip se potriveau de minune funcției pe care urma să o îndeplinească. Vocea era groasă, iar timbrul grav, ochii mici și curioși mă cântăreau. Părul vopsit castaniu-roșcat era făcut permanent, tuns scurt, băiețește. Avea gesturi hotărâte, masculine, dar era simpatică și îmi inspira încredere. Recunosc
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iarnă din Piața Civică și la Casa de Cultură a reședinței de județ. Am cunoscut atunci țărani cu suflet frumos, tradiții locale, am auzit povești cu zâne și cu feți-frumoși, cu domnițe furate și cu fii de împărat. Ca prin minune, acei oameni reci, distanți, de care îmi era teamă, au devenit calzi, primitori, parcă mai tineri și mai apropiați 59 sufletului meu. De mulți ani nimeni nu se mai interesase de acest dans și teatru popular, iar țăranii erau încântați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
regulă. Prezența noastră acolo, pe tarla, nu era decât un paravan pentru ca afacerea să meargă strună și toată lumea să fie mulțumită. Eram prea noi în funcție pentru a cunoaște ce se întâmplă cu adevărat și asta le convenea tuturor de minune. Era și o vorbă foarte populară: „Schimbarea șefilor, bucuria hoților”. Fiecare zonă agricolă, în funcție de fertilitatea solului și de condițiile meteo, trebuia să obțină o anumită recoltă. De la nivelul C.A.P. urilor se făceau raportări și era stabilită o anumită producție
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
așa încât niciodată nu știai dacă vorbește serios sau glumește. Am luat-o ca pe o glumă recomandarea cu icoana. La următoarea vizită, deși nu căzuse nici un strop de ploaie, nu a mai amintit nimic despre icoana de la Poeni făcătoare de minuni. Zadarnic ni se tot cereau situații optimiste pentru producțiile de cereale. Câmpul era pârjolit de arșiță, fânețele aveau și ele iarba uscată. Animalele mureau de foame și în stomacul lor, când le tăiau sătenii găseau doar pământ. În urma acestei situații
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
făcea să stea pe loc în poarta lui. Femeia lui, tanti Ana, era obeză. Se mișca foarte puțin. Nea Voineac îi punea pe masa de lângă ea tot ce avea nevoie pentru prepararea hranei. Așa obeză cum era, se pricepea de minune la pregătirea porcului, a pastramei de oaie, iar 164 plăcintele poale-n brâu cu brânză de vacă amestecată cu brânză de oaie, pe care le ungea cu smântână, când le scotea din cuptor, erau minunate. Nu mă prea gândeam la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și a picioare transpirate. Se învoia adeseori, deoarece era student la Facultatea de contabilitate, pe care o urma la fără frecvență. Secretarul cu propaganda făcea naveta în satul învecinat. Era venit doar de câteva luni. Se străduia și reușea de minune să treacă neobservat. Viceprimarul, fost milițian, om al satului, aparent supus, dar care se preocupa doar de rezolvarea propriilor interese, nu spunea niciodată că nu face o treabă sau alta: „Să trăiți, acum plec și rezolv!” Și plecat era! Câteva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
numai pentru populația românească. După cel de-al doilea război Cadrilaterul a cunoscut o Înflorire egală cu a orașelor de pe litoralul Italiei. Orașul Balcic a devenit o nestemată a colierului maritim românesc. Aici Regina Maria a transformat orășelul Într-o minune de vegetație și edificii de o rară frumusețe. Bisericuța „Regina Maria” era un giuvaer arhitectural. Cercetători ai Evului Mediu au creat cea mai vestită bibliotecă de bizantologie din lume, serele reginei aprovizionau cu flori nu numai orașele din țară. Vizitând
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Pășind pragul Ministerului de Externe cu emoție, eram frământat de gânduri contradictorii, născute la cursurile de "Istoria diplomației", susținute de doi distinși istorici și diplomați, dar și din nenumăratele mele lecturi. Eram, pe de o parte ca "Alice în țara minunilor", dar și ca Arthur Rowe, cel din "Ministerul groazei" al lui Graham Green, mi-era teamă să nu întâlnesc atmosfera din "1984", sau să dau peste "Napoleonii" mai mari sau mai mici ai lui Orwell... Alesesem ca loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Napoli e poi Mori! În interpretarea unora nu să vezi Napoli și după aia, de fericire, poți să mori, ci după Napoli să vizitezi în apropiere o altă localitate pitorească, Mori. Așa stau lucrurile și cu Dresda și Meissen, o minune de orășel unde, la 1708, "accidental", Johann Frederick Bottger a descoperit porțelanul european, însemnat pe viitor cu mondial cunoscutele și prețuitele două săbii albastre. Nu știu cum stă treaba cu Napoli și Mori (am vizitat Napoli, dar la Mori n-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbăm puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem, încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am căzut secerați, fiind amândoi binecuvântați, de când ne știm și până astăzi, cu "somnuri maratonice", între 9 și 12 ore! Când ne-am trezit, era noapte! Ne-am ocupat de bagaje, am găsit în frigider platouri cu tot felul de minuni și fructe, ne-am ospătat pe cinste și apoi ne-am așezat în fața televizorului din hol, pentru a vedea ce mai face generalul Pinochet. A doua zi, la ora "9 trecute fix", eram prezent, împreună cu soția, în salonul cel mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia de carton pentru expediere, o prezenta spre aprobare comisiei de expertiză, prezidate de mine. Ne-am distrat de minune! În cele două mici camere am dezinfectat, am făcut curat și am inaugurat un "club" cu bibliotecă! Observasem, atât din corespondența primită în ultimii ani de la ambasadă, studiată la minister înainte de a pleca, cât și din cele discutate cu colaboratorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de altul din invitați pentru scurte discuții. Mare mi-a fost uimirea când m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
portughezi, spanioli, britanici, coloniști, pirați și aventurieri veniți din toate colțurile lumii, latifundiari patagonezi și indieni răposați după epidemia de gripă. În final la "documentarea" noastră am făcut o descindere la "Zona franca", ce oferea la prețuri mult reduse toate minunile comerciale ale lumii electrocasnice, băuturi, țigări, îmbrăcăminte, încălțăminte, ceasuri, aparate de fotografiat... Am cumpărat câte ceva, având în vedere prețurile și apropierea Crăciunului. Întrucât zonele de maxim interes ale regiunii Puerto Natale, situat pe malul golfului "Ultima Esperanza" și "Parque Nacional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de masă nemaipomenit de "băubil" -, am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la această reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe 5 metri, și pe el sfârâiau jumătăți de viței, de batali, purcei de lapte și alte minuni, iar noi eram serviți de gauchos înarmați cu macete niște cuțitoaie ce păreau săbii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. În raiul acesta terestru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Independență prin jertfa eroilor căzuți, dar au venit compensațiile de care s-a bucurat întregul popor inclusiv locuitorii din Hlipiceni. Prin declararea statului român ca stat monarhic, pe cuprinsul țării s-au introdus noile cuceriri ce par a fi adevărate minuni și iată că minunea omenească se manifestă și pe aceste locuri, a comunei Hlipiceni, aducând modernizarea prin introducerea telegrafului și a drumului de fier, prin construirea liniei ferate Iași (Cucuteni) - Lețcani - Vlădeni - Todireni - Trușeșți Dângeni-Vorniceni și Carasa, dându-se în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]