15,165 matches
-
Zero era faptul că, în această etapa a războiului, el se găsea în mâinile unor piloti foarte experimentați a caror îndemânare duceau performanțele, manevrele și capacitatea de luptă la nivelul majoritații oponenților. Dar numărul aflat într-o continuă descreștere al piloților japonezi experimentați a devenit un factor semnificativ al succesului Aliaților în confruntările aeriene cu Zero-urile japoneze. Cu toate acestea, în mâini experimentate avionul Zero reprezenta în continuare o arma mortală. Armata japoneză a găsit și o soluție extremă pentru
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
a devenit un factor semnificativ al succesului Aliaților în confruntările aeriene cu Zero-urile japoneze. Cu toate acestea, în mâini experimentate avionul Zero reprezenta în continuare o arma mortală. Armata japoneză a găsit și o soluție extremă pentru lipsa de piloți experimentați, avioanele devenind instrumente pentru operațiunile kamikaze. Deși depășit la toate capitolele, problemele economice și tehnice întâmpinate de noile motoare proiectate, de schimbarea liniilor de producție și problemele cu modelele care trebuiau să constituie un succesor evoluat al lui Zero
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
condus spre un coeficient de rotație sporit iar portanța mai mică a permis vitezei în picaj să atingă 670 km/h (420 mph. Pe de altă parte, manevrabilitatea a scăzut iar raza de acțiune de asemenea, grație reducerii dimensiunilor rezervorului. Piloții s-au plâns pentru ambele probleme. Raza de acțiune mai scurtă s-a dovedit o limitare semnificativă în timpul campaniei din Insulele Solomon din 1942. Primul exemplar Model 32 a fost livrat la începutul lunii aprilie 1942 dar a rămas puțin timp
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
de 8.000 m în nouă minute și 57 de secunde. Alte variante erau avionul de vânătoare de noapte A6M5d-S (modificat pentru misiuni de combat nocturne, înarmat cu un tun de 20 mm Tip 99 înclinat cu spatele spre carlinga pilotului) și A6M5-K "Zero-Reisen" (model l22), un avion de antrenament cu două locuri, de asemenea fabricat de Mitsubishi. Acesta era similar lui A6M5c dar folosea tehnica rezervoarelor de combustibil auto-sigilante precum și motorul Nakajima Sakae 31a care utiliza un amestec de apă
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
autorilor povestirilor publicate în "Tales of Riverworld" și "Quest To Riverworld", deoarece prezenta cronologia, personajele, geografia și detaliile tehnice ale universului Lumii Fluviului. Sci-Fi channel a demarat în 2001 o serie TV având similarități cu "Lumea Fluviului", finalizând doar episodul pilot, Lumea Fluviului, pe care l-a lansat în 2003. Acesta folosea elemente din "Înapoi la trupurile voastre răzlețite!" și "Vasul miraculos", dar a înlocuit eroul cărții Sir Richard Burton cu un astronaut american, iar pe regele Ioan fără de Țară cu
Lumea Fluviului () [Corola-website/Science/320368_a_321697]
-
pe care l-a lansat în 2003. Acesta folosea elemente din "Înapoi la trupurile voastre răzlețite!" și "Vasul miraculos", dar a înlocuit eroul cărții Sir Richard Burton cu un astronaut american, iar pe regele Ioan fără de Țară cu Nero. Episodul pilot este disponibil online pe întreg globul prin intermediul programului Joost, cu excepția Statelor Unite și a Canadei. Poate fi găsit pe canalul Sci-Fi Alliance Atlantis. Un film TV de 3 ore intitulat "Lumea Fluviului" a fost produs și lansat de către Syfy (fostul The
Lumea Fluviului () [Corola-website/Science/320368_a_321697]
-
cu acesta în amonte, ei se ciocnesc cu un vehicul zburător, a cărui poveste constituie a treia narațiune prezentă în roman. Acest vehicul, condus de inginerul Milton Firebrass, îi poartă către pol, printre alții, pe Cyrano de Bergerac și pe pilotul australian de dirijabile Jill Gulbirra, o feministă a cărei contribuție în misiune se dovedește crucială. Grupul ajunge la turnul de la pol, unde o parte dintre membrii săi sunt omorâți în urma sabotajului lui Barry Thorne. Doar un om, Piscator, reușește să
Planul misterios () [Corola-website/Science/320385_a_321714]
-
Printre armele japonezilor se numărau mortierele-robinet, o rachetă masivă trasă dintr-un tub gol. Erau prezente și posturi de lunetiști. Kuribayashi pregătise defensiva special pentru ca fiecare parte a insulei să fie în bătaia focului japonezilor. Kuribayashi a primit și câțiva piloți "kamikaze" pentru a fi folosiți împotriva flotei americane. Trei sute de marinari americani au fost uciși de "kamikaze" de-a lungul bătăliei. Împotriva dorințelor lui, Tokioul l-a forțat pe Kuribayashi să ridice defensive pe plajă, singurele posturi defensive care aveau
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
de explozibil și la 24 martie, ei au închis peșterile rămase în capul de nord al insulei. În noaptea de 25 martie, însă, o forță de 300 de japonezi a lansat un contraatac final în apropiere de aerodromul nr. 2. Piloți ai armatei, Seabees și pușcași marini din Batalionul 5 Pionieri și din Regimentul 28 Pușcași Marini au luptat cu forța japoneză timp de 90 de minute, dar au suferit pierderi grele (53 de morți și alți 120 de răniți). Doi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Viktor Mihailovici Afanas'ev]] și [[Iuri Vladimirovici Usačëv]]. [[Imagine:STS-60 Launch.jpg|thumb|200px|right|Lansare Discovery]] [[1995]] a început cu lansarea pe [[03 februarie]], a misiuni [[STS-63]], al doilea zbor a programului [[Shuttle]] și primul zbor de către o femeie pilot, [[Eileen Collins]]. Zbor a inclus, de asemenea, prima întâlnire a navetei spațiale cu Mir în timpul misiunii de opt zile, care a avut un cosmonaut rus [[Vladimir Titov]] și restul echipajului de pe [[Discovery]]. La câteva luni după zbor a fost lansat
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
A fost înființată ca societate pe acțiuni în 1998, în urma privatizării fostului Institut de Cercetare, Proiectare și Producție Experimentală în domeniul Construcțiilor și Materialelor de Construcții. Compania, înființată în anul 1949, produce și distribuie oțel fasonat, plase sudate și carcase piloți. Firma comercializează și materiale de construcții, oferind - totodată - proiectare, consultanță și management, expertiză în sectorul construcțiilor și soluții de consolidare. Firma deține un laborator propriu de verificare a produselor, acreditat RENAR. În perioada 1972 - 2005, a editat trimestrial „Revista Română
Procema () [Corola-website/Science/321097_a_322426]
-
oficial titlul de "Ducele și Ducesa de Cambridge" cu doar cîteva ore înaintea căsătoriei, intenționează să locuiască în continuare pe Insula Anglesey din nordul Wales, unde William continuă să servească în Royal Air Forces, divizia RAF Search and Rescue, ca pilot de elicopter. La 16 noiembrie 2010, Casa Clarence a anunțat că Prințul William, fiul cel mare al Prințului de Wales intenționează să se căsătorească cu Kate Middleton "în primăvara sau vara anului 2011, la Londra". S-au logodit la 20
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
William a avut dreptul să poarte această uniformă, deoarece la 10 februarie 2011 a fost numit colonel de onoare a gărzilor irlandeze. Fiind cavaler al Ordinului Jartierei a purtat panglica albastră a ordinului la care a aplicat aripile brevetului de pilot și medalia "Jubileul de Aur al reginei Elisabeta a II-a". Uniforma a fost realizată de către "Kashket and Partners", o casă de modă militară și civilă care se află în grațiile reginei.. William nu a purtat sabie la intrarea în
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
13, misiune care, în ciuda unei explozii la bord în drum spre Lună, a reușit, cu prețul renunțării la aselenizare, să revină în siguranță pe Pământ. Astfel, comandantul misiunii a fost astronautul John Young, aflat la al patrulea zbor spațial, iar pilotul modulului lunar a fost Charles Duke. Ken Mattingly, programat a fi pilot al modulului de comandă în misiunea Apollo 13 și înlocuit în ultimul moment, a ajuns în cele din urmă pe Lună cu misiunea Apollo 16. Atât Mattingly, cât
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
a reușit, cu prețul renunțării la aselenizare, să revină în siguranță pe Pământ. Astfel, comandantul misiunii a fost astronautul John Young, aflat la al patrulea zbor spațial, iar pilotul modulului lunar a fost Charles Duke. Ken Mattingly, programat a fi pilot al modulului de comandă în misiunea Apollo 13 și înlocuit în ultimul moment, a ajuns în cele din urmă pe Lună cu misiunea Apollo 16. Atât Mattingly, cât și Duke erau la primul zbor spațial. Deși nu s-a făcut
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
urmă pe Lună cu misiunea Apollo 16. Atât Mattingly, cât și Duke erau la primul zbor spațial. Deși nu s-a făcut un anunț oficial, la început echipajul de rezervă trebuia să aibă componența Fred Haise (comandant), William R. Pogue (pilot al modulului de comandă) și Gerald Carr (pilot al modulului lunar), care în mod normal ar fi fost echipajul misiunii Apollo 19. Cum, însă, misiunile 18 și 19 ale programului Apollo au fost anulate în septembrie 1970, s-a decis
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
Mattingly, cât și Duke erau la primul zbor spațial. Deși nu s-a făcut un anunț oficial, la început echipajul de rezervă trebuia să aibă componența Fred Haise (comandant), William R. Pogue (pilot al modulului de comandă) și Gerald Carr (pilot al modulului lunar), care în mod normal ar fi fost echipajul misiunii Apollo 19. Cum, însă, misiunile 18 și 19 ale programului Apollo au fost anulate în septembrie 1970, s-a decis ca echipajul de rezervă al misiunii Apollo 16
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
fost echipajul misiunii Apollo 19. Cum, însă, misiunile 18 și 19 ale programului Apollo au fost anulate în septembrie 1970, s-a decis ca echipajul de rezervă al misiunii Apollo 16 să fie format, alături de Fred Haide, din Stuart Roosa (pilot al modulului de comandă) și Edgar Mitchell (pilot al modulului lunar), care zburaseră cu misiunea Apollo 14, iar Pogue și Carr au fost trecuți la programul Skylab în care au zburat în cadrul misiunii Skylab 4. O defecțiune la un sistem
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
18 și 19 ale programului Apollo au fost anulate în septembrie 1970, s-a decis ca echipajul de rezervă al misiunii Apollo 16 să fie format, alături de Fred Haide, din Stuart Roosa (pilot al modulului de comandă) și Edgar Mitchell (pilot al modulului lunar), care zburaseră cu misiunea Apollo 14, iar Pogue și Carr au fost trecuți la programul Skylab în care au zburat în cadrul misiunii Skylab 4. O defecțiune la un sistem de rezervă pentru controlul direcției la sistemul principal
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
contrast între zonele civilizate și cele în care mișună pirații și bandiții. Personajele negative ale romanului, Yanar și Scarpante, sunt reprezentative în acest sens, deși sunt destul de palide (prezența piraților în zonă este descrisă și într-un alt roman vernian, "Pilotul de pe Dunăre", precum și în faimosul roman al lui Radu Tudoran " Toate pânzele sus!"). În afara acestor schimbări, Europa a cunoscut și adevărate revoluții la nivel tehnologic, care au stat la baza întregii serii de Călătorii extraordinare a lui Jules Verne. În
Kéraban Încăpățânatul () [Corola-website/Science/321311_a_322640]
-
între echipa Discovery Channel și Astana a fost consolidată atunci cand Bruyneel a semnat un contract cu Trek bycicling Corporation să furnizeze bicicletele și componentele, cum au făcut cu Discovery Channel. Având licență de Luxemburg, echipa a inclus, de asemenea, alți piloți ex-Discovery Channel, cum ar fi Tomas Vaitkus, Sérgio Paulinho, Chechu Rubiera, Vladimir Gusev și Janez Brajkovic, precum și americanul Chris Horner. Cu toate acestea, fostul ciclist Discovery Channel, Savoldelli a părăsit echipa. Pe 13 februarie,2008, organizatorii Turului Franței au anunțat
Astana (echipă de ciclism) () [Corola-website/Science/320517_a_321846]
-
că opt dintre cei nouă membri ai echipei câștigătoare în Turul Franței 2009 s-au mutat la RadioShack. În plus, Steve Morabito și Michael Schär s-au alăturat BMC Racing Team. Tot ce a rămas din Astana au fost patru piloți spanioli (Contador, Noval, Navarro și Hernández) și cazacii (cu excepția lui Muravyev). De atunci, echipa a semnat trei piloți spanioli, câștigătorul din 2006 al Le Tour, Óscar Pereiro, pentru a-l sprijini Contador. În conformitate cu planul de iulie 2009, echipa de 2010
Astana (echipă de ciclism) () [Corola-website/Science/320517_a_321846]
-
În plus, Steve Morabito și Michael Schär s-au alăturat BMC Racing Team. Tot ce a rămas din Astana au fost patru piloți spanioli (Contador, Noval, Navarro și Hernández) și cazacii (cu excepția lui Muravyev). De atunci, echipa a semnat trei piloți spanioli, câștigătorul din 2006 al Le Tour, Óscar Pereiro, pentru a-l sprijini Contador. În conformitate cu planul de iulie 2009, echipa de 2010 include 12 kazakhstani și 7 spanioli, printre cei 26 de cicliști. Campioni Naționali: Victorii de etapa: Campioni Naționali
Astana (echipă de ciclism) () [Corola-website/Science/320517_a_321846]
-
a murit iar sora sa era regină. Margaret împreună cu mama sa se mută din Palatul Buckingham în Casa Clarence în timp ce sora sa și familia ei se mută din Casa Clarence în Palatul Buckingham. Peter Townsend, fost aghiotant al tatălui ei, pilot de vânătoare și tatăl a doi copii, de care Margaret era îndrăgostită a fost numit intendent al casei de către regina mamă. În decembrie 1952, Peter Townsend obține divorțul din culpa soției și o cere în căsătorie pe Margaret. Prințesa a
Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon () [Corola-website/Science/320542_a_321871]
-
reprezintă o listă în ordine descrescătoare a piloților militari care au doborât peste 20 (inclusiv) de avioane inamice în decursul Primului Război Mondial. Termenul de „victorie” se referă la doborârea unui avion inamic prin combat aerian iar pilotul cu mai mult de 5 victorii este denumit în unele țări „as
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]