14,044 matches
-
menține în stare manifestă formele existențiale, făcând posibilă permanenta reîntoarcere la starea dintâi a creației. IV. AERUL Simbol al elevației spirituale și liant gnoseologic dintre pământ și cer, aerul reprezintă forța activă care pune în mișcare universul creației. Semnificând starea procesuală a materiei, pulsiunile lăuntrice, dar și desăvârșirea sufletului care se ipostaziază în lumea cognoscibilă, perceptibilă, aerul convertește starea latentă a formelor exterioare la devenire. În mitologia românească, aerul a fost asociat cu vântul, cu pomul vieții sau cu pasărea, elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
interactivă a imaginilor poetice a căror semnificație se dezvăluie sub dublu aspect, la nivelul textualității și la nivelul meta-textualității, prin intermediul unui arhicod format din cod ontologic, cod semantic și cod gnoseologic. Arhicodul, ca sistem de semnificație, construiește un spațiu poetic procesual, specific fiecărei imagini. Astfel, codul gnoseologic, specific meta-imaginii, formează co-textul, ca manifestare a imaginarului ritualic; codul ontologic pune în valoare, la nivelul textului propriu-zis, semnificația arhetipală, constantă. Liantul discursiv dintre text și co-text se stabilește prin intermediul codului semantic reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o parte, din punct de vedere semantic, prin identificarea raportului semn-referent, și, în al doilea rând, din punct de vedere sintactic, prin studierea relației semn-semn.16 La nivelul semnificațiilor, limbajul poetic acționează simultan, ca "proces sistematic", dar și ca "sistem procesual"17, creând "matricea semantică a textului"18: "principalele componente ale limbajului poetic, semnele și macrosemnele, sunt simultan marcate de discordia concors și de concordia discors. Ambiguitatea necesară textului poetic stă în strânsă legătură cu această stare de lucruri, căci matricea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
supune unui număr foarte mare (poate infinit) de segmentări: poate fi descompus în diferite corpuri de unități semnice, după diferite parcursuri de sens".22 II.2. DISCURSUL POETIC II.2.1. SISTEME DE SEMNE Textul, ca "sistem de semne", devenind procesual, ca discurs care acționează asupra semnificațiilor, creează "situația discursivă", definită ca "intersecția non vidă a mulțimilor de propoziții ce constituie universul de discurs", discursul fiind înțeles ca "mulțimea actelor de discurs efectuate de agentul discursiv cu intenția de a modifica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
integrator. La nivelul "semnului poetic", relația text context co-text se transpune semantic, ca dinamică internă a nucleului de semnificații: imagème40, metaforă, meta-imagine. Astfel, matricea semantică a textului nu este o entitate închisă în propria semnificație, ci este deschidere inter-relațională și procesuală a poeticității ca strategie discursivă, întemeietoare de semn: Caracterul dual și intermitent al semnului poetic deslușește codul poetic din dublă perspectivă, ca instanță discursivă, dar și ca entitate a existențialului semantic referențial. a. Starea existențială originară, a imaginilor, este recuperată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plămădirea omenescului, luând chip și asemănare naturii umane. Semnul poetic nuclear, "cosmos antropomorf", poate fi reprezentat ce "arhicod", universaliile ontologice dezvăluindu-și semnificațiile la nivel ontologic, semantic și gnoseologic, sub forma entității constante "imagème" , ca devenire "meta-imaginea" , și ca structură procesuală relațională "metafora". Astfel, "cosmosul antropomorf" poate fi decodat, la nivelul celor trei tipuri de imagine, în felul următor: I. APA Cunoașterea primordială a pus în mișcare universul prin metamorfoză, fața lumii luând chip uman și suflare de viață. Povestea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
le-am răsădit / Și cu dorul le-am plivit; / La udat, am lăcrimat, / La-nflorit, le-am adunat / Și bădiței i le-am dat, / Să le poarte-n pălărie, / Drag să-mi fie numai mie!"159 Alter ego al semnificațiilor procesuale textuale care conturează spațiul discursiv al poeziei populare cântate, refrenul constituie pactul imaginar cu lumea naturală cognoscibilă: "Floricică galbenă / Dorul tău mă leagănă / Și mă leagănă frumos, / Să nu pic din brațe jos, / Floricică busuioc / Dorul tău mi-i cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de piatră / Ș-am scăpat norocu-n baltă; Mult am stat și m-am mirat, / Pe-acel pod eu ce-am cătat?"228 Varianta substantivală diminutivală, "norocelul", ca incipit adresativ, potențează acțiunea imprecativă, realizată de conjuncția "de" care prefațează nucleul semantic procesual, ca trecere de la irealitatea expresiei la optativul determinat de interiorizarea actului poetic: "Norocele, de te-aș prinde, / Ț-aș da foc și te-aș aprinde / Într-o margine de drum, / Ca să nu mai iasă fum; / Pe trei părți cu lemne
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul reprezintă o totalizare a categoriilor spațiale și temporale. Astfel, în cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice. Punerea în act a universaliilor ontologice construiește matricea semantică procesuală, prin rit, ritual și ceremonial. Structuri gnoseologice ale discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea, au rolul unui "predicat universal"26 care resemantizează legăturile arhetipale. III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA Dublu structurat, pe baza dihotomiei continuitate / discontinuitate, realizată de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
legăturile arhetipale. III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA Dublu structurat, pe baza dihotomiei continuitate / discontinuitate, realizată de categoriile spațio-temporale, discursul mitic recuperează "cosmicul" ca fenomen continuu 27, devenind autonom.28 Discursul mitic, specific creației populare, se prezintă ca o structură procesuală, care însumează manifestările spațio-temporale ale universaliilor ontologice. Ca punere în act a virtualitățiilor arhetipale de expresie, discursul mitic poate fi reprezentat sub forma unui pătrat înscris într-un cerc; pătratul este o figurare a spațiului, iar cercul reprezintă timpul; diagonalele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să ilustrăm tocmai această dinamică internă a semnificațiilor, specifice tipului de imagine imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea. Spațiul imaginar, ca semnificație și procesualitate, consacrat de dinamica ontologică a imaginii, este ridicat la rangul de totalitate gnoselogică. (cap. I ) Spațiul poetic procesual este construit de un sistem de semnificații, arhicodul, ca totalizare a codurilor specifice tipologiei imaginii: codul ontologic (imaginea arhetipală), codul gnoseologic (meta-imaginea), liantul fiind realizat de codul semantic. (cap. II) Imaginea specifică discursului mitic, în devenirea sa de la arhetip la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
constituie configurația contextului situației-tip, intervin elemente adiționale care, fără a afecta identitatea contextului situației-tip, sunt responsabile de abaterile de la tipicitate ale actanților. Caracterul particular al actului de comunicare produs În exemplul dat de Hasan (cum ar fi caracterul procesual al enunțurilor) este conferit, printre altele, de relația concretă care există Între cumpărător și vânzător: dacă ei nu se cunosc - adică se Încadrează În ceea ce numim comunicare impersonală abaterea de la tipicitate este redusă; dacă se află Însă Într-o relație
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
gramaticale ( Într-un sens foarte larg), ci ca un produs cu o dinamică internă, unic, irepetabil, optim interpretabil doar În interiorul interacțiunii continue dintre participanții la actul de comunicare. Emițătorul și receptorul sunt ființe dinamice, care se află În această stare procesuală permanentă inclusiv pe durata emiterii - receptării mesajului, cu alte cuvinte, mesajul poate suferi modificări, ajustări, completări (prin utilizarea celor trei sisteme de semne pe care actanții le au la dispoziție, verbale, paraverbale și non verbale), chiar pe durata procesului de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Nimic nu-i lipsește sau nimic nu se găsește în stadiul subdezvoltat. Totul este important pentru om și poate fi satisfacut din plin. Pe acest temei, fiecare individ are o valoare egală. Viața (procesualitatea). Reprezintă valoarea-resursă ce semnifică limpede caracterul procesual, realizarea treptată a resurselor interioare, spontaneitatea, orientarea autoreglatoare, deplina funcționare a organismului, lipsa de fixitate, schimbarea continuă, dar în același timp și menținerea identității de sine, expresie variată de sine conform autenticității. Unicitatea. Reprezintă valoarea care conduce persoana la individualitate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
amintit să aduci cartea, nu-i așa?; Cum de te-ai gândit la o soluție atât de ingenioasă?; * întrebări "procedurale" legate de managementul situației de comunicare/managementul lecției: Ce facem întotdeauna înainte de...?; Ce urmează întotdeauna după prezentarea titlului jocului?; * întrebări "procesuale" implicând exprimarea de către interlocutori/elevi a ceea ce au înțeles: Ce ați înțeles din...?; Ce înțelegeți prin...?; Ați înțeles?; * întrebări evaluative provocând interlocutorul să emită judecăți de valoare: A reacționat bine?; Au procedat corect mam'mare, mamița și mamițica în educația
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
incursiune succintă în istorie de revelează aceste aspecte. Cercetările de arheologie medicală și antropologică au dus la concluzia că în epoca paleolitică erau foarte frecvente osteoartrozele cronice. Epoca hipocratică, ce inaugurează un model de gândire rațional-științifică al bolilor, subliniază caracterul procesual al evoluției clinice și, în mod special, dinamica ciclică a bolilor (febrele, epilepsia, bolile psihice etc.). În Evul Mediu sunt specifice marile pandemii (pesta), dar și psihozele colective cu temă mistică, datorate unui mod de gândire închis, al unei „gândiri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezordinile personalității tind către periodicitate (stările compulsive, pseudologia fantastică, stările disforice etc.); b) dezordinile afective severe cunoscute în psihiatria franceză ca folie à double forme și folie alternante; c) periodicitatea unor simptome care stau la baza dezvoltării unor viitoare boli procesuale (bufeele delirant-halucinatorii, fazele de debut ale schizofreniei). Modelul organic, de regulă exogen, este caracterizat prin instalarea unui proces. După K. Jaspers, când unii factori noi intervin în modificarea vieții psihice constrastând cu modelul de dezvoltare al vieții individuale, se vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al psihozei, enunțat de S. Freud. Semnificația dinamică, de factură psihopatologică, a procesului corespunde ideii de dezorganizare a corpului psihic, ca fiind prin aceasta opusă ideii de psihogeneză a fenomenelor psihice. Din aceste considerente tulburările psihice se prezintă ca fenomene procesuale, fapt care le explică prin natura organizării-dinamice a aparatului psihic și nu. prin psihogeneză sau sociogeneză. Procesul de organizare, cât și cel de dezorganizare a aparatului psihic, se efectuează în conformitate cu potențialul energetic funciar al ființei umane care este personalitatea, reprezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
l l e t și a fost acceptată în general de lingviștii care i-au urmat 214. În acest sens, legea fonetică este mai degrabă un produs al condiționalității, decît al cauzalității propriu-zise, limba fiind prin ea însăși o realitate procesuală, în continuă transformare, dar orientarea transformării se face potrivit condițiilor concrete (aceste condiții fiind tocmai mediul social, adică baza de articulație și baza psihologică) într-un anumit mod, iar raportarea rezultatelor acestei schimbări la faza ei inițială, în măsura în care se manifestă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
regulile de raportare la realitate, cît și regulile determinării, adică ale ambianței în care se folosește semnul respectiv. Pe această știință, care constituie fundamentul vorbirii, se întemeiază competența lingvistică și se structurează conștiința lingvistică. Ca orice cunoaștere, adică avînd aspect procesual, știința lingvistică este o realitate care evoluează, se schimbă, pe măsură ce evoluează celelalte tipuri de cunoaștere care caracterizează pe vorbitor și pe măsură ce relația vorbitorului cu limba sa se modifică printr-o mai profundă pătrundere în tainele ei. Dar, știința lingvistică se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
instituții și organe), Capitolul VII (Sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene), art. 128 reglementează activitatea Parlamentului European în raport cu organul jurisdicțional european 412. Având ca denumire marginală Proceduri în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, art. 128 reprezintă esența temeiului procesual și procedural al PE la Curtea de Justiție. În termenele stabilite de tratate și de statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru acțiunile introduse de instituții ale Uniunii Europene sau de persoane fizice sau juridice, Parlamentul examinează legislația Uniunii și
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de Justiție, într-o hotărâre istorică 413 a statuat că și actele Parlamentului sunt susceptible de a fi cenzurate de către Curte. În ceea ce privește admisiblitatea acțiunii Curtea de Justiție a stăruit și a motivat pe două paliere în primul rând în ceea ce privește calitatea procesuală a reclamantei (o asociație) și, în al doilea rând, mai important pentru discuția de față, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența sa de a judeca o acțiune în anulare, introdusă în temeiul articolului 173 din tratat, împotriva unui act adoptat
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ. Economia costurilor tranzacționale presupune, În concepția sa, trei etape: „identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele În costuri tranzacționale Între tranzacții, asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare (instituții - n.a.) și decelarea caracteristicilor procesuale intertemporale ale organizării economice.” Cu alte cuvinte, Williamson asumă faptul că funcția organizării economice este realizarea eficienței prin economisirea costurilor tranzacționale. El asociază, la nivel teoretic, tipuri de tranzacții cu structuri de guvernare (instituții), apoi urmărește suprapunerea dintre modelul teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituționale și renunțând implicit la cea de cauzalitate. În concepția sa, o economie a costurilor tranzacționale presupune: Identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele Între costurile de tranzacționare ale diferitelor tranzacții. Asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare. Decelarea și respectarea caracteristicilor procesuale inter-temporale ale organizării economice. În ceea ce privește factorii microanalitici, Williamson identifică următoarele: Asumpții behavioriste: raționalitatea limitată și oportunismul actorilor. Dimensiunile tranzacției: frecvența, gradul și tipul de incertitudine și situația de specificitate a investiției. Caracteristici ale procesului de tranzacție: procesualitatea, prezența consecințelor neanticipate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dar se poate afirma că cel care deține un mod slab de comunicare nu va fi niciodată un manager eficient decât doar din întâmplare. Rezultatele interacțiunii dintre membri organizației și toate acțiunile desfășurate în cadrul ei apar datorită schimburilor de mesaje. Procesual, activitatea de comunicare în organizație constă în transmiterea și schimbul de mesaje (informații) între oameni, în circulația de dispoziții, instrucțiuni și decizii, în împărtășirea de stări afective și judecăți de valoare, toate având ca finalitate expresă îndeplinirea obiectivelor pentru care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]