14,128 matches
-
verbală impersonala "îl y a" „este, există” (lit. „el acolo are”). Această caracteristică ține de aspectul lexical, constând în imposibilitatea de a înlocui vreun element al expresiei idiomatice cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeasi axa paradigmatica. Astfel, propoziția " Ce projet a du plomb dans l’aile" „Proiectul acesta este precar” nu poate fi reformulata *"Ce projet a du fer dans l’aile" lit. „Proiectul acesta are fier în aripa”. Din punctul de vedere al morfologiei și sintaxei, în
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
este precar” nu poate fi reformulata *"Ce projet a du fer dans l’aile" lit. „Proiectul acesta are fier în aripa”. Din punctul de vedere al morfologiei și sintaxei, în expresia idiomatica posibilitățile transformaționale sunt reduse sau imposibile. De exemplu, propoziția " Ce projet a du plomb dans l’aile" nu poate fi reformulata *"Ce projet a du plomb dans leș ailes" lit. „Proiectul acesta are plumb în aripi”, cu substantivul la plural. În afară de o asemenea imposibilitate mai sunt și alte blocaje
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
dans l’aile" nu poate fi reformulata *"Ce projet a du plomb dans leș ailes" lit. „Proiectul acesta are plumb în aripi”, cu substantivul la plural. În afară de o asemenea imposibilitate mai sunt și alte blocaje. Dacă se ia ca exemplu propoziția "Pierre a cassé să pipe" „Pierre a dat ortul popii” (lit. „Pierre și-a spart pipa”), se constată că sunt posibile următoarele transformări dacă "a cassé să pipe" are sens propriu, dar sunt imposibile aceleași transformări dacă este vorba de
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
este diferit de la caz la caz. Nu poate fi schimbat numărul substantivului din expresia idiomatica, dar verbul poate fi la mai multe forme modale și temporale. Posibilitatea de a introduce elemente noi este redusă, dar nu la zero. De exemplu propoziția "Îl tourne de l’œil" poate fi dezvoltată în "Îl tourne vraiment de l’œil" „Chiar că leșină / moare” (lit. „Întoarce cu adevarat ochiul”). Expresia idiomatica este cel mai adesea o sintagma, dar poate fi și o propoziție completă care
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
De exemplu propoziția "Îl tourne de l’œil" poate fi dezvoltată în "Îl tourne vraiment de l’œil" „Chiar că leșină / moare” (lit. „Întoarce cu adevarat ochiul”). Expresia idiomatica este cel mai adesea o sintagma, dar poate fi și o propoziție completă care un grad de fixitate foarte mare, de exemplu "Leș carottes șont cuites" „Situația e disperată”, neacceptând nicio transformare. Definiția tradițională a expresiei idiomatice ca fiind specifică unui anumit idiom se adeverește în cazul majorității expresiilor idiomatice, mai ales
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
printre acestea. Unii ligviști includ printre unitățile frazeologice și așa-numitele în franceză "phrasème pragmatique" („frazem pragmatic”), "pragmatème" („pragmatem”), "énoncé lié à une situation" („enunț legat de o situație”), "expression liée" („expresie legată”), "formule situationnelle" („formulă situațională”) sau "phrase situationnelle" („propoziție/frază situațională”), care au făcut inițial numai obiectul altei ramuri a lingvisticii, pragmatica. În categoria parimiilor, din care fac parte tradițional proverbele, dictoanele, aforismele, maximele și sentințele, unii cercetători includ și devizele și sloganurile comerciale și politice sau sociale. Sunt
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
morfosintactică. În plus, din acest ultim punct de vedere, constituie o singură parte de vorbire, deseori sinonimă cu un cuvânt. Ea poate fi nefigurată, de exemplu "cine știe cine" = "cineva" sau metaforică "nod în papură" = "cusur". Printre unitățile frazeologice sunt și unele propoziții folosite aproape automat și în mod recurent de către vorbitorii nativi ai unei limbi. Acestea sunt declanșate de diversele situații de comunicare în care se află, și prin ele vorbitorul realizează diverse intenții de comunicare: acționează asupra destinatarului, exprimă o atitudine
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
unități. Unitățile frazeologice pragmatice se deosebesc de celelalte tipuri de asemenea unități prin unele caracteristici. În primul rând sunt supuse unei constrângeri specifice, aceea că unitatea întreagă este comandată de o anumită situație, o anumită intenție de comunicare. De exemplu propoziția "Ferme ta gueule!" „Ține-ți fleanca!” (lit. „Închide-ți botul!”) poate fi folosită numai pentru a-l face pe destinatar să tacă. În al doilea rând, nu este tipic pentru aceste unități caracterul figurat. Pe de altă parte, existând foarte
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
fleanca!”), dezvoltarea ("Ferme ta sale gueule!" „Ține-ți fleanca aia spurcată!”), înlocuirea cu un pronume a substantivului ("Ferme-la!"), eliminarea predicatului ("Ta gueule!" „Gura!”). Alte unități frazeologice pragmatice devin practic formule prin fixitatea lor totală sau aproape totală. De pildă, o propoziție ca "C’est trop facile!" are sens compozițional dacă este o îmbinare liberă de cuvinte: „Este prea ușor!” (de exemplu un exercițiu). În schimb, ca unitate frazeologică pragmatică servește la respingerea unei scuze ("Luc est en retard et a prétexté
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
non-compozițional, nedeductibil din sensul fiecărui element component. De asemenea, nu acceptă nicio transformare lexicală sau morfosintactică fără să-și piardă caracterul de unitate frazeologică. Cowie (2001) deosebește două categorii de formule pragmatice: Unele unități frazeologice pragmatice de tip formulă devin propoziții atipice din punct de vedere gramatical prin transformarea sursei lor. Uneori aceasta constă într-o scurtare. Bunăoară formula "Et avec ça?" (literal „Și cu asta?”), cu care un vânzător întreabă dacă clientul mai dorește ceva în afară de ce a cerut, este
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
corespund ca sens pragmatic unor interjecții, de pildă "Qu’est-ce que vous me dites là!" „Ce tot spui acolo?!” și "Ah bah!" care exprimă mirarea Unii lingviști consideră că și ceea ce în gramatica tradițională se socotesc a fi interjecții și propoziții neanalizabile, fie și date de un singur cuvânt, sunt unități frazeologice pragmatice de tip formulă. Exemple: "Soit!" „Fie!” (exprimarea concesiei), "Tiens!" „Poftim!” (formulă ce însoțește înmânarea a ceva) sau „Ia te uită!” (exprimarea mirării), "Merci" (formulă de mulțumire), "Allez!" „Hai
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
exprimarea concesiei), "Tiens!" „Poftim!” (formulă ce însoțește înmânarea a ceva) sau „Ia te uită!” (exprimarea mirării), "Merci" (formulă de mulțumire), "Allez!" „Hai!” (îndemn). Dintre limbajele de specialitate, limbajul juridic este cel care iese în evidență prin folosirea unor sintagme și propoziții de tip formulă. Astfel, în cadrul Uniunii Europene sunt adoptate pentru documentele oficiale așa-numite „formulări standard”. Exemplu: Formule aparte sunt cele de început al basmelor: Parimia este o „sentință lapidară normativă” ce se caracterizează prin morfologie ritmică, structură analogică și
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
fixitate lexicală și fixitate formală cu grade variabile. Cu unele expresii idiomatice mai seamănă și prin caracterul metaforic. Se deosebește însă de expresiile idiomatice prin sensul său stabil, independent de situația de comunicare, și prin faptul că poate fi numai propoziție completă. Un exemplu tipic de proverb este "Chat échaudé craint l’eau froide" (lit. „Pisica opărită se teme de apa rece”) „Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt”. Există și așa-numite „locuțiuni proverbiale”, care sunt expresii
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
Pisica opărită se teme de apa rece”) „Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt”. Există și așa-numite „locuțiuni proverbiale”, care sunt expresii idiomatice provenind din proverbe. Acestea nu mai sunt proverbe propriu-zise, din cauza pierderii caracterului de propoziție. Proverbul bază este o frază cu propoziție subiectivă care devine expresie idiomatică primind un subiect precizat. Exemplu: Această parimie se aseamănă cu proverbul prin mai multe trăsături: se bazează pe înțelepciunea populară, are caracter oral, tradițional și colectiv, anonim, iar
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt”. Există și așa-numite „locuțiuni proverbiale”, care sunt expresii idiomatice provenind din proverbe. Acestea nu mai sunt proverbe propriu-zise, din cauza pierderii caracterului de propoziție. Proverbul bază este o frază cu propoziție subiectivă care devine expresie idiomatică primind un subiect precizat. Exemplu: Această parimie se aseamănă cu proverbul prin mai multe trăsături: se bazează pe înțelepciunea populară, are caracter oral, tradițional și colectiv, anonim, iar din punct de vedere gramatical se constituie
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
idiomatică primind un subiect precizat. Exemplu: Această parimie se aseamănă cu proverbul prin mai multe trăsături: se bazează pe înțelepciunea populară, are caracter oral, tradițional și colectiv, anonim, iar din punct de vedere gramatical se constituie din cel puțin o propoziție. Unii autori consideră că dictonul se deosebește de proverb doar prin caracterul de afirmație directă, neconotată, neexploatabilă metaforic al primului. Astfel, "Qui ne risque rien n’a rien" „Cine cu riscă nu câștigă” (lit. „Cine nu riscă numic nu are
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
are la origine dictonul "Vinul după bere e plăcere"; "Paharul de dar se caută la X" (slogan pentru o bere) are la bază proverbul "Calul de dar nu se caută la dinți". Din punct de vedere sintactic, sloganul este o propoziție completă sau incompletă, ori un grup de propoziții. Adesea, construcția sloganului exprimă calificarea produsului pentru care se face publicitate. Aceasta se face prin: Acesta este o unitate frazeologică a cărei sursă istorică, literară, culturală este sau se crede că este
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
plăcere"; "Paharul de dar se caută la X" (slogan pentru o bere) are la bază proverbul "Calul de dar nu se caută la dinți". Din punct de vedere sintactic, sloganul este o propoziție completă sau incompletă, ori un grup de propoziții. Adesea, construcția sloganului exprimă calificarea produsului pentru care se face publicitate. Aceasta se face prin: Acesta este o unitate frazeologică a cărei sursă istorică, literară, culturală este sau se crede că este cunoscută. În cazul unora, vorbitorul care o folosește
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
și altele. Unii ligviști includ printre unitățile frazeologice și așa-numitele în franceză "phrasème pragmatique" („frazem pragmatic”), "pragmatème" („pragmatem”), "énoncé lié à une situation" („enunț legat de o situație”), "expression liée" („expresie legată”), "formule situationnelle" („formulă situațională”) sau "phrase situationnelle" („propoziție/frază situațională”), care au făcut inițial numai obiectul altei ramuri a lingvisticii, pragmatica. În categoria parimiilor, din care fac parte tradițional proverbele, zicalele (sau dictoanele), aforismele, maximele și sentințele, unii cercetători includ și devizele și sloganurile comerciale și politice sau
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
limbii precum cel familiar. Acestea sunt acceptate fie prin folosirea lor de vorbitorii cu un grad înalt de instruire care caută efecte expresive, fie prin mediile în care se folosesc, cum sunt televiziunea și radioul. Autorul dă și exemple de propoziții în cele două variante: Pentru Emilian Vasiliu, limba standard este „româna literară folosită în mod curent (adică în împrejurări neoficiale) de un vorbitor instruit”. În cazul limbii germane, lingvista Renate Batsch distinge în cadrul limbii standard o limbă literară scrisă și
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
mai sunt și altele, care nu au corespondente analoge în română: Mai există și o serie de adjective care se referă la dimensiune sau la cantitate, și care nu au corespondente românești care să indice apropierea și depărtarea: Exemple în propoziții: În gramaticile limbii maghiare sunt considerate adjective demonstrative mai multe cuvinte, care nu variază după gen, această categorie gramaticală fiind străină limbii maghiare. Ca adjective se folosesc aceleași forme ca cele ale pronumelor. O primă categorie sunt adjectivele corespunzătoare lui
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
Megveszem ezt a házat" „Cumpăr casa asta”, Arról a könyvről beszélünk" „Vorbim despre cartea aceea”. În cazul folosirii de postpoziții, acestea se repetă după substantivul determinat: "ezek alatt a házak alatt „sub casele acestea”. Adjectivele demonstrative neacordate sunt: Exemple în propoziții: "Ennyi könyvet nem tudsz elvinni" „Nu poți duce atâtea cărți”, "Nem ilyen lovat akartam" „Nu un cal ca ăsta vroiam”. Observații generale:
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
confuziei dintre acestea prin dispariția din vorbire a desinenței de acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun determinat, predicatul ia o poziție mediană în loc de finală. În sistemul fonetic al latinei populare au de asemenea loc schimbări ce
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de adoptare a limbii latine, aceasta a fost influențată de limba galilor, care a constituit un substrat pentru viitoarea limbă franceză. Limba galilor este puțin cunoscută, în ciuda unui corpus crescând de inscripții descoperite cu ocazia unor săpături arheologice, compus din propoziții scurte, fragmente de expresii, a căror interpretare este dificilă. Se știe despre această limbă că era flexionară, cu un lexic bogat în cuvinte derivate și cuvinte compuse. Cuvinte de origine galică certă (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
final evoluează în [ə] și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil ca tot sub influență germanică să fi evoluat din substantivul "om" „om” pronumele nehotărât "on" exprimând și în franceza actuală subiectul nedefinit: "on dit" „se spune”. În lexicul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]