14,917 matches
-
detenție, de cumplite chinuri, simulări de execuții, venea de la casa părintească, venea de la mormintele părinților săi. Avea nevoie de liniște sufletească, de clipe de reculegere. Un oarecare, nu merită să-i pomenesc numele, zicea: „Trebuia, imediat ce a trecut Prutul, să sărute pământul. ”Domnilor!... Patriotul venea din Basarabia, de pe sfântul pământ românesc înstrăinat cu voia guvernanților. Nu venea din altă parte. Pământul Basarabiei merită să fie sărutat, că a putut păstra ființa neamului românesc și a supravețuit, cumplitelor chinuri, deportări, masacre. și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Un oarecare, nu merită să-i pomenesc numele, zicea: „Trebuia, imediat ce a trecut Prutul, să sărute pământul. ”Domnilor!... Patriotul venea din Basarabia, de pe sfântul pământ românesc înstrăinat cu voia guvernanților. Nu venea din altă parte. Pământul Basarabiei merită să fie sărutat, că a putut păstra ființa neamului românesc și a supravețuit, cumplitelor chinuri, deportări, masacre. și iată că Basarabia dă mari valori întregului neam Românesc. Nu întâmplător, marele Nichita Stănescu a sărutat pământul Basarabiei, cu ani în urmă. Coloana de mașini
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
venea din altă parte. Pământul Basarabiei merită să fie sărutat, că a putut păstra ființa neamului românesc și a supravețuit, cumplitelor chinuri, deportări, masacre. și iată că Basarabia dă mari valori întregului neam Românesc. Nu întâmplător, marele Nichita Stănescu a sărutat pământul Basarabiei, cu ani în urmă. Coloana de mașini a intrat orașul Iași și, odată ajuns în dreptul regimentului și al grădinii Copou, a coborât pe strada Macazului, spre Păcurari. Stabilisem încă de la Chișinău, cu patriotul Ilie Ilașcu, ca eu să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o magazie din fundul grădinii de-a doctorul, și lui Petruș, care avea șase ani și jumătate, fiind cel mai mic, i-a revenit cea mai mică dintre fetițe. În clasa a VII-a își imagina, înainte de culcare, că se săruta ba cu Alina, ba cu Rozalia. Tot atunci, doamna de română i-a dat să învețe „pe de rost“, cum li se spunea elevilor mai grei de cap la poezii, o strofă, în care un rus cu un nume ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În plus, chiar dacă ar exista bufet, acesta ar funcționa la mijlocul trenului. În fine, după ce inventariază o serie întreagă de erori privind orarele și dotările regulamentare din compartimentele comune, șeful de birou semnalează și un viciu major al romanului: personajele se sărută - e drept, discret - în capitolele 3, 7, 10 și 14, iar în capitolul 15 se sărută „lung și pasional“. Și asta în ultima cursă de la miezul nopții. Păcat de talentul tânărului, fiindcă numai scena descrisă cu atâta grație și măiestrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
serie întreagă de erori privind orarele și dotările regulamentare din compartimentele comune, șeful de birou semnalează și un viciu major al romanului: personajele se sărută - e drept, discret - în capitolele 3, 7, 10 și 14, iar în capitolul 15 se sărută „lung și pasional“. Și asta în ultima cursă de la miezul nopții. Păcat de talentul tânărului, fiindcă numai scena descrisă cu atâta grație și măiestrie în capitolul 3 ar fi de-ajuns, într-un tren de navetiști, pentru un viol în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se mai ascundeau pe după dulapuri ca să se pupe. Se pupau pe unde le venea: pe coridor, în odăița femeii de serviciu, în casa scării. Câțiva redactori bătrâni puteau jura că-i văzuseră plecând îmbrățișați din clădirea Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas, la Universitate. „Facem ședință - a decis Limbășanu -și punem problema.“ Probabil că nu s-ar fi ajuns până la o ședință pe linie de morală socialistă și etică profesională, dacă portarul care turna totul la Limbășanu n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avea dreptate: muzica nu venea din circumscripția lui. Muzica venea dintr-o mașină parcată undeva, pe o stradă liniștită din Arondismentul 15 din Paris. Și nici măcar nu era dată tare, ci încet, ca să le priască celor doi tineri care se sărutau, indiferenți la tot ce se petrecea în jur. Se sărutau cu patimă, ascultând divinul „Andante“, un băiat cu alt băiat. Nu ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ! Efectul de nișă La numai câteva luni de la moartea lui Stalin, sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dintr-o mașină parcată undeva, pe o stradă liniștită din Arondismentul 15 din Paris. Și nici măcar nu era dată tare, ci încet, ca să le priască celor doi tineri care se sărutau, indiferenți la tot ce se petrecea în jur. Se sărutau cu patimă, ascultând divinul „Andante“, un băiat cu alt băiat. Nu ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ! Efectul de nișă La numai câteva luni de la moartea lui Stalin, sala de ședințe a sindicatului a devenit atelier de proiectare, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de pr. Alois Herciu, parohul de la Hălăucești, de care aparținea satul, și seara la Vecernia pe care o ținea dascălul Ștefan Mititelu. Când se pleca de acasă, noi, copiii ne prezentam în fața mamei și a tatei și le ceream iertare sărutându-le mâna și spunând: „te rog să mă ierți tată (sau mamă)” iar ei ca recunoaștere că ne-au iertat răspundeau: „bine, mergeți cu Dumnezeu”. În mica noastră biserică credincioșii se așezau într-o ordine ce se respecta cu rigurozitate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe Târnave”), versurile exprimând neliniștea sufletească ce o trăiesc frații novici ca pribegi în lumea de afară și dorul după viața de mănăstire (...haina dorurilor mele, vei găsi-o prin chilii pierdută, haina mea cu sfinte noduri, pentru mine o sărută!). În sfârșit, acest mic spectacol improvizat s-a terminat cu cântecul „Du-mă, trenule, la Cluj”, melodie de muzică ușoară în vogă pe atunci, ce-i plăcea tare mult și o interpreta adesea. După evenimentele din 23 august 1944, când
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a se vindeca, pentru a fi de folos sufletelor, Pr. Mihai a făcut o ultimă încercare, făcând un pelerinaj la Lourdes, unde însă, Maica Domnului i-a dat de înțeles că îl așteaptă la ea. Reîntors în țară el a sărutat pământul zicând: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu care m-a adus aici, ca să mor pe pământul țării mele!” Înainte să moară a primit ultimele sacramente la spitalul Filantropia, din mâinile Pr. Ilie Sociu. - Ce să-i spun mamei?, l-am întrebat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ne-am întins pe gazon și am stat de vorbă despre muzică, despre operă... Apoi am făcut baie. Ne fugăream prin apă, ne apropiam unul de celălalt, ne depărtam în grabă - și așa de mai multe ori. Ne-am și sărutat chiar. În sfârșit, am traversat lacul pentru a merge acasă... După-amiază i-am răspuns Infantelui și m am dus să expe diez scrisoarea la poștă. Intrat la Monsenior, am pus mâna pe Banchetul lui Platon și am citit vreo patruzeci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
albastre, care tremură în mare ca necontenite semne și chemări. Constanța aceasta pe care n-am văzut-o niciodată împreună e populată cu cuvintele și înțelegerile dintre noi. Toate lucrurile și toate locurile sunt pline de înțelegerea dintre noi. Te sărut. Revenire probabilă - marți. Cinci zile - o scrisoare: nici măcar nu e mult. Am știut-o: ce tâmpenie să-ți port pică! Ce insultă adusă fericirii mele! Miercuri, 30 iulie 1952 Sosirea lui Mihai! A venit pe la mine cu vești rele: este
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
al lui Madame Simon. Asta ar fi cam tot despre viața noastră cea de toate zilele. Pe data de 17 august voi fi probabil înapoi, așa că la data aceea te rog să-mi și trimiți o scrisoare. În așteptare, te sărut cu drag, al tău Pi Er Pierre, din București, Auguștilor la Rucăr 4 august 1952 Dragii mei, Astăzi este luni, 4 august. M-am plimbat cu Jeny Cohn prin parc și m-am ocupat de treburi gospodărești. Mâine, pe 5
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mă hrănesc bine: borș cu smântână, ficat prăjit, clătite, sifon de la gheață cu sirop și așa mai departe. La noi n-a fost nimeni (mint, a fost țikinovski). Asta e tot. Din Brașov vă voi scrie următoarea carte poștală. Vă sărut, Petia al vostru care vă iubește Într-adevăr, în seara zilei de 5 august am plecat cu Mihai în prima noastră vacanță în munții Făgăraș. Am hotărât să urcăm din Transilvania, să facem creasta până la un punct oarecare, iar apoi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
probabil să reușim să coborâm, așa că vom fi nevoiți să coborâm din nou în Transilvania. Mă hrănesc bine. Până acum ne-am hrănit exclusiv cu produse de casă. Acum, treptat, trecem pe hrana locală, care nu este rea deloc. Vă sărut, al vostru Petia Pierre, din Podragu, Augustei la București Marți, 13 august 1952 Dragii mei, vă scriu prin cineva care pleacă direct la Bucu rești, așa că nu vă mirați că adresa mea este cea bucureșteană. Noi am făcut de-acum
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
departe. Astăzi am privit apusul soarelui de pe munte. Apunea sub noi... Peste o săptămână vom fi probabil la Porumbacu și s-ar putea să ne oprim acolo pentru câteva zile. Eu sunt în continuare sănătos și mă simt bine. Vă sărut, al vostru Petia August 1952 De la Podragu am plecat spre Bâlea Lac, peste „Trei pași de moarte“, care, pe atunci, nu erau încă prevăzuți cu lanțurile ajutătoare fixate în peretele muntelui. Timpul era foarte frumos și la lacul Caprei am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmi va aduce pozele unde se vede rucksackul meu. Dar cred că aici deja vă cer prea mult. Aștept să-mi spuneți ce ați făcut la Porumbacu (ce departe mi se pare). Dacă știam că nu vă mai văd, vă sărutam în gară, dar de! Nana (Ciza) P.S. Sper că nu s-a întâmplat ceva rău și în familiile voastre. Nu poți să știi niciodată. Adresa mea: Spitalul de copii Tecuci, strada 7 Noiembrie, Reg. Bârlad. În camera de gardă sunt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce prost e!“, m-am gândit (de data aceasta era vorba de tine), „să-mi spună asta, ca și cum la orele unu noaptea eu n-aș fi la fel de obosit și n-aș fi mulțumit să pot adormi imediat“. și te-am sărutat cu duioșie, pentru că erai prost și pentru că te simțeai jenat. și m-am întors pe partea cealaltă și am adormit imediat și am uitat totul. E drept, duminică mi-am mai amintit câte ceva, dar imediat am uitat din nou. În
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cineva (ghici cine) a spus: Qu’il est laid le bonheur qu’on veut, Qu’il est beau la malheur qu’on a! E un impostor și mă înscriu în fals împotriva lui. Răspunde-mi și pune la dosar. Te sărut, Mihai Iartă-mi figura cu cheia. Am sunat la Stănculeanu și nu mi s-a răspuns. Pierre lui Mihai 14 mai 1953 Dragul meu, Scrisoarea ta a fost o adevărată bucurie, o bucurie neaștep tată. Crescut la școala răbdării, mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gară („Se poate? Cel mai bun prieten!“) că te-a condus Mișu, așa că mi-am închipuit că i-ai dat-o lui... Așa... Dacă ai ști ce bucurie mi-a adus această scrisoare, mi-ai scrie în fiecare zi. Te sărut și te aștept, al tău, numai al tău, Pierre Îmi place foarte mult scrisoarea lui și mai cu seamă îmi place cum răsare el însuși dintr însa: tânăr! Vedere de la Băile Olănești 13 mai 1953 Affetusamente Mihai 15 mai 1953
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
al treilea al turnului, iar în cameră intri printr-o trapă de sub dușumea. În toate cele patru părți sunt ferestre și o vedere nemaipomenită! Azi am făcut baie într-un râu care curge la capătul grădinii noastre. E bine! Vă sărut, al vostru, Petia Prin urmare, tocmai mie și lui Mihai ne-a fost hărăzit să lo cuim în camera din vârful turnului... Asemenea unui microcosm închis în sine, camera nu avea sobă, neputând fi locuită decât vara. În schimb, avea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
săr bătoare. Astăzi e sâmbătă și tu trebuie să te duci să afli rezultatele examenelor. Sunt foarte curios să aflu. Scrie-mi imediat. Circulă zvonuri că învățământul superior ar începe după data de 20. Află totul cât mai exact. Vă sărut, dragii mei, al vostru, Petia Marți, 8 septembrie 1953 Dragii mei, Adineauri am terminat masa și mă grăbesc să vă scriu o carte poștală - ultima probabil, și iată de ce: azi este marți și încă n-am reușit să plecăm în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care nu se vor prezenta personal până pe 18 vor fi exmatriculați. Acum hotărăște tu când vii. Eu știu că ție îți e acolo mai plăcut, ba poate chiar mai bine decât acasă, dar până în 18 trebuie să te întorci... Te sărutăm, ai tăi, Mama și Tata 11 septembrie 1953 Dragul meu Petinca! ți-am scris o carte poștală, dar cum am pus-o la cutie am și început să mă neliniștesc, îndoindu-mă dacă va ajunge ori nu la tine. De
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]