141,440 matches
-
Miltiade Bergotis, era căsătorit franțuzoaica Lilli Cousin. Străbunicul lui Jacques era grec din insula Cefalonia. În timpul Primului Război Mondial familia a ajuns la Paris, unde au făcut afaceri în domeniul automobilelor și petrolului, și și-a schimbat numele în Vergotti. După terminarea războiului, familia lui Miltiade a revenit în România iar tatăl lui Jacques a înființat la Brașov societatea de rafinare a petrolului, „Petrogen“. Copil fiind, Jacques a fost admis la școala primară săsească din Brașov. În 1925, Jacques s-a înscris la
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
pe front a făcut-o pe regina-mamă să-l urască și să-l dușmănească pe Antonescu, ură care a contribuit consistent la Lovitura de stat de la 23 august 1944. Pe 30 decembrie 1947, a fost chemat devreme la Ministerul de Război pentru a semna acte de demisie din armată și renunțare la pensie. De la Ministerul de Externe i s-a dat un pașaport cu ștampila «fără drept de înapoiere în țar㻓, iar Emil Bodnăraș l-a însărcinat să-l însoțească pe
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
fost desființat raionul Kolpino și Tosno a devenit centrul administrativ al nou-înființatului raion Tosno. Pe 20 august 1935, Tosno a primit statutul de așezare de tip urban. În perioada 28 august 1941 - 26 ianuarie 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tosno a fost ocupat de trupele germane și distrus în mare parte, dar a fost reconstruit după război. Pe 1 februarie 1963, Tosno a primit statutul de oraș. Din punct de vedere al organizării admninistrative, Tosno servește ca centru
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
a primit statutul de așezare de tip urban. În perioada 28 august 1941 - 26 ianuarie 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tosno a fost ocupat de trupele germane și distrus în mare parte, dar a fost reconstruit după război. Pe 1 februarie 1963, Tosno a primit statutul de oraș. Din punct de vedere al organizării admninistrative, Tosno servește ca centru administrativ al raionului Tosno. Ca diviziune administrativă, el face parte, împreună cu optsprezece localități rurale, din raionul Tosno ca unitate
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
drumuri care leagă Tosno cu Șapki și Mga în est și cu Lisino-Korpus și Virița în vest. Orașul conține șapte obiective clasificate ca monumente de patrimoniul cultural și istoric de importanță locală. Ele rememorează evenimentele din cel de-al Doilea Război Mondial. Tosno adăpostește Muzeul Raional Tosno, singurul muzeu de stat al raionului. Tosno este înfrățit cu:
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
fost organizată o ceremonie grandioasă pentru punerea pietrei de temelie. Începând din 1749 activitatea a fost coordonată de Christian Knobel, arhitect care colaborase anterior cu Rastrelli. În jurul anului 1751, lucrările pregătitoare și fundația erau finalizate. Construcția bisericii putea începe, dar Războiul de Șapte Ani cu Prusia a dus la reducerea fondurilor alocate bisericii și la încetinirea lucrărilor. Începând din 1762 arhitectul Georg Friedrich Veldten a preluat coordonarea lucrărilor. Deschiderea Institutului pentru fete de nobili a avut loc pe 27 iunie 1764
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
și o cruce. Cu toate acestea, se pare că mănăstirea Smolnîi a rămas fără turnul clopotniță chiar prin voința lui Rastrelli și nu din cauza lipsei de bani. Construcția turnului a fost întreruptă în anul 1756, înainte de intrarea Imperiului Rus în Războiul de Șapte Ani, deci este posibil ca arhitectul să-și fi dat seama că s-a înșelat și nu a păstrat decât aspectul dominant al clădirii catedralei. Alte alegeri arhitecturale sunt, de asemenea, absente din macheta mănăstirii. Planul mănăstirii este
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
Petersburg. Fortăreața a fost întemeiată de Petru cel Mare pe 16 mai (sv)/27 mai (sn) 1703 pe mica insulă Zaiaci aflată în apropierea malului nordic al râului Neva, ultimul insulă din amonte a deltei Nevei. Construit în perioada Marelui Război al Nordului, în scopul de a proteja capitala propusă a imperiului în fața unui contraatac suedez, fortul nu și-a îndeplinit niciodată scopul său militar. Cetatea a fost completată cu șase bastioane din pământ și lemn în termen de un an
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
mai mare parte a fortăreței a fost transformată în anul 1924 într-un muzeu. În 1931, Laboratorul de Dinamica Gazelor a fost instalat aici. Complexul a suferit pagube însemnate cu prilejul bombardării orașului de către armatagermană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. El a fost restaurat cu fidelitate în perioada postbelică și este un punct principal de atracție turistică. În folclorul rus, a fost portretizată ca un loc infernal și chinuitor, în care mii de prizonieri sufereau la nesfârșit de pe urma torturii
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
a reprezentat o convenție militară de armistițiu semnată între țările aliate câștigătoare în Primul Război Mondial - reprezentate de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul ungar al contelui Mihály Károlyi. Aceasta a individualizat pentru Ungaria - în calitate de stat succesor al Austro-Ungariei, condițiile de armistițiu stabilite prin Armistițiul de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
respectivului document. Documentul a reprezentat concepția Comandantului Șef al Armatelor Aliate din Orient, Franchet d'Esperey, semnăturile de pe document fiind însă cele ale generalului francez Paul-Prosper Henrys și ale mareșalului sârb Živojin Mišić. Din partea Ungariei a semnat reprezentantul Ministrul de Război al guvernului Károlyi, colonelulBéla Linder. Începerea negocierilor s-a făcut înainte de încheierea ostilităților, pe data de 24 octombrie/7 noiembrie între generalul d'Esperey - sosit de la Salonic și delegația maghiară condusă de contele Károlyi - venit la Balgrad, de pe poziții divergente
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
militară a căilor de comunicație ale fostului Imperiu, spera în reînvierea proiectului său personal de continuare a atacului. Oricât de tânăr ca stat a fost Ungaria, nu s-a putut debarasa însă de implicarea sa în conflict și de responsabilitatea războiului. Aliații au tratat-o din perspectiva unei țări culpabile și învinse, iar generalul francez a acceptat ca maghiarii să vorbească numai în numele lor propriu și nu și al celorlalte naționalități ale statului ungar. Din viitoarea Convenție au fost eliminate toate
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
Afacerii Academice din 1929-1930 pe baza unor acuzații inventate de participare la o conspirație contra-revoluționară care viza răsturnarea guvernului. Alți membri ai personalului au fost reprimați în timpul Mării Epurări din 1937-1938. În timpul Asediului Leningradului (1941-1944) din cel de-al Doilea Război Mondial, mulți studenți și profesori au murit de foame, în lupte sau represiuni. Cu toate acestea, universitatea a continuat să funcționeze, evacuată la Saratov în 1942-1944. O filială a universității a fost găzduită în orașul Ielabuga în timpul războiului. În 1944
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
al Doilea Război Mondial, mulți studenți și profesori au murit de foame, în lupte sau represiuni. Cu toate acestea, universitatea a continuat să funcționeze, evacuată la Saratov în 1942-1944. O filială a universității a fost găzduită în orașul Ielabuga în timpul războiului. În 1944 Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a acordat universității Ordinul Lenin cu ocazia celei de-a 125-a aniversare și pentru contribuția sa la dezvoltarea științei și a culturii. În 1948 Consiliul de Miniștri a numit universitatea după
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
fundamentale aduse de lovitura de stat s-au petrecut fără aprobarea națiunii române, care nu a fost consultată printr-un referendum. La 23 August 1944, România a ieșit din alianța cu Germania nazistă, schimbând taberele în cele de-Al Doilea Război Mondial și realăturându-se aliaților ei vestici tradiționali: Marea Britanie, Franța, Statele Unite Ale Americii. Regimul mareșalului Ion Antonescu, loial politicii lui Hitler, a fost înlăturat brusc, s-a instalat un nou guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu, iar politica externă a fost
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
o susținere masivă din partea partidelor politice (Partidul Național Liberal,Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat și micul Partid Comunist Român), a Armatei și a marii majorități a populației, fiindcă corespundea intereselor majore ale națiunii: ieșirea cât mai rapidă dintr-un război deja pierdut, limitarea pierderilor umane și materiale, obținerea unor condiții de pace mai favorabile, netransformarea teritoriului țării în teatru de război. Totuși, actul de la 23 August 1944 a avut ca și consecință invadarea țării de către Armata Roșie (care nu ar
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Armatei și a marii majorități a populației, fiindcă corespundea intereselor majore ale națiunii: ieșirea cât mai rapidă dintr-un război deja pierdut, limitarea pierderilor umane și materiale, obținerea unor condiții de pace mai favorabile, netransformarea teritoriului țării în teatru de război. Totuși, actul de la 23 August 1944 a avut ca și consecință invadarea țării de către Armata Roșie (care nu ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
(n. 1888, d. 1978) a fost ofițer de stat-major în Războiul de Întregire a României (1916-1919). A contribuit la succesul apărării românești în Bătălia de la Jiu din 14/27 octombrie 1916, fiind participant apoi la luptele de la Mărășești (1917). A fost decorat cu Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. (prenume complet
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
ofițer de stat-major în Războiul de Întregire a României (1916-1919). A contribuit la succesul apărării românești în Bătălia de la Jiu din 14/27 octombrie 1916, fiind participant apoi la luptele de la Mărășești (1917). A fost decorat cu Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. (prenume complet: Pârvu-Ion-Constantin) s-a născut la 22 martie 1888, în București, ca fiu al căpitanului (ulterior general de divizie) Constantin Z. Boerescu (1854-1915) și al Alexandrinei Boerescu, născută Socec (1868-1952). În 1917 se căsătorește cu Felicia (Fifi
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
din București, pe care o absolvă în anul 1906, ca șef de promoție. În septembrie 1906 a fost trimis la un stagiu militar de specializare în Germania, în Regimentul 15 de dragoni al Cavaleriei Prusiene (la Haguenau), frecventând Școala de Război din Metz și Școala de Echitație din Paderborn. Întors în țară în 1910, este avansat locotenent în Regimentul 5 Călărași și apoi în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala Superioară de Război din București, pe care
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Haguenau), frecventând Școala de Război din Metz și Școala de Echitație din Paderborn. Întors în țară în 1910, este avansat locotenent în Regimentul 5 Călărași și apoi în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala Superioară de Război din București, pe care o absolvă ca ofițer brevetat de stat-major, activând din 1915 în Ministerul de război, la direcția a 2-a Cavalerie. La începutul războiului (15/28 august 2016), cpt. P. Boerescu era ofițer în Statul-major al Armatei
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
este avansat locotenent în Regimentul 5 Călărași și apoi în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala Superioară de Război din București, pe care o absolvă ca ofițer brevetat de stat-major, activând din 1915 în Ministerul de război, la direcția a 2-a Cavalerie. La începutul războiului (15/28 august 2016), cpt. P. Boerescu era ofițer în Statul-major al Armatei I-a, la Craiova, de unde a fost trimis în diverse misiuni de transmitere a ordinelor, de informare și
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala Superioară de Război din București, pe care o absolvă ca ofițer brevetat de stat-major, activând din 1915 în Ministerul de război, la direcția a 2-a Cavalerie. La începutul războiului (15/28 august 2016), cpt. P. Boerescu era ofițer în Statul-major al Armatei I-a, la Craiova, de unde a fost trimis în diverse misiuni de transmitere a ordinelor, de informare și de sprijin operativ. La ordinul Marelui Cartier General din
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Întreprinderile Pescărești Boerescu” (I.P.B.), între anii 1941 și 1944, la Jibrieni, lângă Vâlcov. Între 1931 și 1937 a condus filiala din jud. Târnava-Mică (Mediaș) a Partidului Liberal Gh. Brătianu. În anul 1969 i-au fost recunoscute meritele militare din timpul Războiului de Întregire, primind, ca și ceilalți foarte puțini ofițeri supraviețuitori decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” în anii 1916-1917, o pensie specială, mai decentă. [[Categorie:Ofițeri români]] [[Categorie:Militari români în Primul Război Mondial]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]]
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
i-au fost recunoscute meritele militare din timpul Războiului de Întregire, primind, ca și ceilalți foarte puțini ofițeri supraviețuitori decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” în anii 1916-1917, o pensie specială, mai decentă. [[Categorie:Ofițeri români]] [[Categorie:Militari români în Primul Război Mondial]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]]
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]