17,219 matches
-
și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau. Astea ce mai sunt? — Sunt crevete. Al naibii de multe crevete, spuse Beth, care alergă să-și ia plasa. — Ei, păi așa ceva ar trebui să mâncăm, spuse Ted. Îmi plac crevetele. Și au mărimea ideală, puțin mai mici decât racii. Trebuie să fie delicioși. Mi-aduc aminte că odată, În Portugalia, a doua mea soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted. Nu prea bine. E acolo, spre stânga. Prin intercom, Edmunds spuse: — Par a fi calde. Îmi simt mâinile și picioarele fierbinți. Asta nu e-n regulă, spuse Barnes. Se Întoarse spre Tina: — Spune-i să plece de-acolo. Tina alergă la consola de comunicații. Norman abia o mai putea vedea pe Edmunds. Distingea vag o formă Întunecată, mișcându-și agitată brațele... Prin intercom se auzi: — Pata de pe vizor... nu vrea să dispară... par să roadă plasticul... și brațele mele... țesătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acum a scăpat și e liber să acționeze. lată despre ce anume este vorba. MONSTRUL ALARMA Țipătul strident al alarmei și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el peste sunetul strident. — Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu pe lângă ea. În Cilindrul B, printre toate țevile și consolele, clipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din apă, țipând ca de frica morții și ținându-se de șoldul drept. Fusese Înțepat de o meduză. Era Încă agățată de el, atârnând Într-o parte. Apoi s-a prăbușit pe nisip. Una din mamele aflate pe plajă a alergat și l-a dus pe Timmy la spital, Înainte să pot ieși din apă. Nu știam unde dispăruse. La spital am ajuns mai târziu. Mama era deja acolo. Tim se afla În stare de șoc; cred că otrava fusese Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apoi deconectă consola. — la uitați-vă cum arată acum, spuse Tina care se ridică În capul oaselor și, trăgând la o parte pătura, Îi arătă piciorul stâng. Rana se prezenta mult mai rău decât atunci când o auziseră țipând și, după ce alergaseră prin habitat, o trăseseră Înăuntru prin trapa Cilindrului A. Acum, mergând În diagonală de-a lungul piciorului, se vedea o serie de protuberanțe În formă de farfurie, având centrul umflat și purpuriu. — În ultima oră s-a umflat puternic, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
seama... — Din cauza unghiului de observație. Corpul este Îndreptat spre noi iar tentaculele sunt În spate, parțial mascate de corp. De-aia nu poți să-ți dai seama. Silueta calmarului crescu În dimensiuni. În mod evident, se Îndrepta spre ei. Ted alergă de la hublouri Înapoi la consolă. — Jerry, ne asculți? Jerry? — Sistemele electronice sunt deconectate, domnule Fielding, spuse Fletcher. — Păi, să Încercăm să vorbim cu el, pentru numele lui Dumnezeu! Cred că am depășit deja faza discuțiilor, domnule. Calmarul radia o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și de brațul șerpuitor și aproape că ajunsese la ușă, când brațul se balansă Înapoi și se Înfășură În jurul lui, acoperindu-i aproape În Întregime corpul. Ted gemu, Încercând să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tigăi. Deschise Înfrigurat sertarele, căutând un cuțit. Găsi doar un cuțitaș și-l aruncă scârbit. Auzi tentaculele apropiindu-se. În clipa următoare, se pomeni trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman se ridică În picioare, evită tentaculul și alergă mai departe În cilindru. O secțiune de comunicații: un radio-emițător, un computer, două monitoare. Tentaculele erau chiar În urma sa, șerpuind ca niște liane coșmarești. Ochii Îi ardeau din cauza vaporilor de amoniac. Ajunse În secțiunea cușetelor, un spațiu Îngust, aproape de tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
palma care căzu cu greutate pe punte, zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse Norman. N-am putut duce mai mult . Și zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să ne ocupăm de cele două tipe. — Cum? Întrebă Norman. — Simplu, spuse Beth, Împreunându-și din nou pumnii. Avem cinci capete explozive În Cilindrul B. Mă duc acolo, iau două din ele și-i mătrășim pe Îngerii păzitori. Iar tu alergi Înăuntru și-l Înțepi pe Harry. Dacă nu ar fi arătat atât de frumoasă, hotărârea ei plină de sânge rece i-ar fi provocat fiori. Trăsăturile ei aveau acum un aer rafinat. Cu fiecare clipă, părea că devine mai elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și Încheia costumul. Deodată alarma Începu să sune prelung În Întreg habitatul, Însoțită de fulgerele roșii ale avertizoarelor optice. Norman știa, fără să i se mai spună, că era vorba de alarma perifericelor. Începuse un nou atac. 15.20 ORE Alergară Înapoi prin coridorul lateral care ducea direct din Cilindrul B În D. În trecere, Norman sesiză că cele două femei-paznic dispăruseră. În D, alarmele sunau strident, iar ecranele senzorilor periferici străluceau În roșu aprins. Norman se uită la monitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În jurul bazei habitatului. Unul din tentaculele sale lungi plesni peste hublou și o clipă Îi văzu, ventuzele deformate prin sticlă. SUNT AICI. — Harryyy! țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se auzi o explozie groaznică Într-un alt cilindru. Alarmele sunau acum mai ascuțit și se auzea o vibrație vijelioasă pe care Norman o recunoscu instantaneu: era apa care pătrundea cu mare presiune În habitat. Inundație În C! strigă Beth, alergând pe coridor. Norman auzi zgomotul metalic al ușilor despărțitoare Închise de Beth. Camera se umplu de o ceață sărată. Norman Îl Împinse pe Harry În perete. — Harry! Recunoaște și oprește-te! — Nu se poate să fiu eu, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al apei, care se auzea de undeva din interiorul habitatului. Beth se mișca rapid, studiind un ecran după altul. — Interioarele - zero. Perifericele - zero. Totul e liniștit. Perfect! Nici un semnal. Norman alergă la hublou. Calmarul dispăruse. Afară, fundul oceanului era pustiu. — Lista avariilor! anunță Beth. Sursa principală de curent a căzut! Cilindrul E - căzut! Cilindrul C - terminat! Cilindrul B... Norman se Întoarse spre ea și o privi. Dacă și Cilindrul B picase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
distinge nimic. Între timp, submarinul se Întorsese și venea direct spre DH-8, cu luminile aprinse. Se apropia din ce În ce mai mult și senzorii de alarmă intrară În funcțiune, acționând sirenele și luminile roșii de avertizare. „Urăsc alarmele astea“, Își spuse Norman În timp ce alerga la consolă. Privea năucit butoanele: „Cum dracu se oprește chestia asta?“ Se uită la Harry, dar acesta rămânea În continuare inconștient. — Beth? Ești acolo? Cum se oprește blestemata asta de alarmă? — Apasă pe F8. Care dracu era F8? Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ecran. — Controlează-l pe Harry. Probabil că s-a trezit. — Nu s-a trezit, Beth. Vino Înapoi. SOSESC ACUM. — Bine, Norman. Mă Întorc. — Repede, Beth. De precizarea asta nu mai era nevoie; deja Îi vedea lampa de la cască săltând În timp ce alerga. Se afla la cel puțin o sută de metri de habitat. O auzi prin intercom, respirând din greu. — Se vede ceva, Norman? — Nu, nimic. Își concentră atenția spre orizont, acolo unde Își făcea Întotdeauna apariția calmarul. Primul lucru care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iute de el și În mână Îi străluci acul seringii. Norman se răsuci Într-o parte. Acul se Înfipse În pătură, pe care Norman o aruncă și fugi Înspre scări. — Norman! Vino Înapoi! În timp ce urca scările, o văzu pe Beth alergând după el cu seringa În mână. Ajunse În laboratorul ei și-i trânti chepengul de acces În nas. Norman! strigă Beth, izbind cu pumnii În chepeng. Norman stătea cu picioarele pe trapă, știind că Beth n-avea cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman, gândindu-se: „Nici pe tine nu te-am omorât, deși am avut ocazia.“ — Dacă nu vrei s-o omori, atunci nu poți să faci nimic ca să oprești timer-ul ăla, conchise Harry. Așa că mai bine să plecăm naibii de aici. Alergară către sas. — Cât timp a mai rămas? Întrebă Harry. Se aflau În sasul din Cilindrul A, Încercând s-o Îmbrace pe Beth cu costumul; sângele Îi năclăise părul de pe ceafă. Se zbătu puțin, Îngreunând și mai mult echiparea. — Isuse, Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
închisoare și adăpost. Cu toții înveliți în trup ca-ntr-o mănușă ce ne izolează și ne încălzește. Puteam atinge iubita care și ea era altceva într-o mănușă. Dar, altfel, ne-am fi cristalizat în frigul de afară. Suflete înmănușate alergînd, strigînd, luptînduse și n-a trecut nici o patrulă să ne oprească: „Stați! Actele! Voi nu vedeți că fortul se surpă din năuceala voastră?“ Sfînta năucelă a zilei de azi. Cotidianul e drogul nebunilor. Neștiind că vor să iubească, încearcă totul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și așteaptă o minunată societate ca să-i absolve de povara lor. Ei nu au nevoie de mărturisirea iminentei lupte, ci de promisiuni de siguranță. Deși țipă cu putere. Strigătul e de ajutor. Să-i apere cineva. Așa se-nvîrte lumea, să alergăm năuci căutînd o credință, clădind sicrie în care așteptăm să se întrupeze zeul. V. tînăr descopăr că de fapt nu ne obsedează moartea și nici veșnicia ca atare, ci doar o cheie. Un algoritm. Căci fiecare caută moartea optimă pentru
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
toți vor să cunoască. E un mod urcător de a exista. Cînd vor cunoaște vor poposi acolo și nemaiavînd să știe nimic, nu o vor mai dori. Să trăiești fără a cunoaște înseamnă să nu trăiești de fel. Iar tu alergi, vrei să stii, te precipiți în a-ți consuma viața.” V. tînăr zîmbesc ascultîndu-l pe Doctor. Mă amăgesc cu gîndul că, totuși, nu caut nimic. Poate că am găsit și mă prefac doar a căuta. V. din spital, aproape că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
reușească însă a articula. Un mut mustind de putere. „-În lături, bătrîne!”-strig. „-Ce-i tot trageți cu Don Juan în sus și-n jos? Nu vreți să vă priviți în oglindă. Eu sînt voi. Cel însetat după o ființă. Plec, alerg s-o zeific și, subordonînd-o, să mă înalț ca să ating cerul. Să rămînă pe praful de acolo urma mîinii mele. Hei, V. tînăr, strigi despre moarte și iubire dar poți atît de puțin să iubești... Și ai să mori tot
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de îndrăgostit. Să nu se mai supere moraliștii. Uită-te la mine și presupune că am reușit să mă îndrăgostesc din nou de o ființă umană. Cum aș putea rămîne fericit? M-ar certa sufletele suferinde din jur și aș alerga înnebunit de lună să-mi schimb bucuria în vreo nenorocire care să-i dea iubirii veșnicie.” Tînărul Doctor se ridică de pe scaun și umplîndu-și un pahar cu apă îl bea pe nerăsuflate. În Tenotihuacan zgomotele s-au potolit. Bărbații tineri
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
TEMPLU SFÂNT AL LEGILOR UNIVERSALE unde DRAGOSTEA începe și sfârșește o dată cu luceafărul universal al genunilor întrezărite-n brațele CERULUI. OASELE DRAGOSTEI Te-am întâlnit în ploile visului, pășeai în zborul de timp, mi-ai vorbit de inima stelelor și-ai alergat să guști din puterea iubirii. Scările sărăciei te-au mințit și te-au adulmecat în întunericul trist. Locuiam în vraja destrămărilor. Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-mi alin existența ce îți atrofiază-n despărțiri tot ce rămâne-n regii de ceruri. Numai atunci culorile îndreptate spre veacuri se vor logodi în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]