14,928 matches
-
fost ales membru al CC al PCUS (1981-1986) și deputat în Sovietul Suprem al URSS (1981-1989). La data de 24 decembrie 1985, Ion Ustian a fost pensionat. În prezent, Ion Ustian este cadru universitar la Catedra de Economie Politică și Doctrine Economice din cadrul Academiei de Studii Economice a Moldovei, unde predă cursul despre evoluția ideilor economice. În anul 2003 a fost avansat la gradul didactic de conferențiar universitar. Prin Dispoziția Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare din 28 octombrie 2005, Ion
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
revistele economice ale URSS, Moldovei și Rusiei referitoare la economia de piață. Cele mai notorii articole au fost: „Economia de piață și protecția socială a populației”, „Libertatea economică și relațiile economice (de producție)”, „Principiul economico-ecologic de producție”, „Etica economică”, „Keynesismul - doctrină a economiei de piață dirijată”, „N. D. Kondratiev - creatorul teoriei ciclurilor lungi ale dinamicii economice”, V. V. Leontiev, creatorul unei noi metode de analiză economică sub titlul „Balanța interramurală” etc. Începînd din anul 1990 I. Ustian a publicat mai multe monografii
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
analiză economică sub titlul „Balanța interramurală” etc. Începînd din anul 1990 I. Ustian a publicat mai multe monografii, broșuri și articole despre tranziția la economia de piață. O rezonanță deosebită în rîndurile tineretului prezintă articolele lui I. Ustian la compartimentul „Doctrine economice”. Ion Ustian s-a născut la 12 septembrie 1939 în satul Olișcani, raionul Șoldănești, Republica Moldova, într-o familie de țărani. După absolvirea școlii din localitate în nul 1953 a susținut examenele de admitere la Colegiul agricol din Cucurozeni, raionul
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
științific la tema: „Acumularea capitalului în viziunea clasicilor Smith-Ricardo” la Academia de Științe Sociale din URSS (or. Moscova). După trei ani de studii, în a. 1973 I.Ustian a susținut teza de doctor în economie pe specialitatea: „Economia politică și doctrine economice”. La sediul Consiliului științific al Academiei de Științe Sociale teza a fost recomandată spre editare sub titlul: „Cooperarea agroindustrială și relațiile economice (de antrepriză)” în a. 1975. După absolvirea Academiei menționate I. Ustian a fost numit inspector în secția
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
austriacă „Fest Alpine” în or. Jlobin din Belarus. După întoarcerea văzului, la începutul anilor 90 ai secolului XX, d-l I. G.Ustian s-a încadrat din nou în cîmpul muncii: activează în calitate de conferențiar la catedra de economie politică și doctrine economice a Academiei de Studii Economice a R.Moldova (ASEM). D-l I.G.Ustian s-a consacrat pe deplin activității științifico-teoretice și didactice, fapt, ce se manifestă prin sentimentul de responsabilitate cu care el petrece seminarele la disciplinele: „economia politică
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
a Academiei de Studii Economice a R.Moldova (ASEM). D-l I.G.Ustian s-a consacrat pe deplin activității științifico-teoretice și didactice, fapt, ce se manifestă prin sentimentul de responsabilitate cu care el petrece seminarele la disciplinele: „economia politică” și „doctrine economice”, explicăndu-le studenților importanța acestor discipline la aprofundarea și urgentarea reformelor economice din R.Moldova în calea spre economia de piață orientată social. D-l I.G.Ustian participă la simpozioanele științifice ale ASEM. Temele preferate ale economistului I.G.Ustian sunt
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
în științe economice cu titlul: „Evoluția concepțiilor teoretice ale școlii liberalismului economic clasic, văzută prin prizma operelor poeților geniali ai lumii: Byron, Pușkin și Eminescu”. Teza a fost susținută la 23 noiembrie a. 2009 la catedra de economie politică și doctrine economice a ASEM-lui, obținînd titlul științific „doctor habilitat în științe economice”. Teza a fost aprobată de CNAA a R.Moldova în martie a. 2010. Actualmente I.Ustian, în calitate de pușkinist-economist, activează asupra cercetării unei singure teme cu titlul: „Cercetarea problemelor economico-politice
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
al Republicii Moldova. 1953-1958 Colegiul de economie agrară din Cocorozeni, r-nul Orhei 1959-1965 Facultatea de economie agrară, Universitatea agrară din Moldova, or. Chișinău 1970-1973 Doctorantura la Academia de Științe Sociale a URSS (or.Moscova), facultatea de economie, specialitatea - “economie politică și doctrine economice” 1973 Conferirea titlului științific de candidat în științe economice (doctor în economie) 1980 Conferirea Diplomei de laureat cu “Medalia de aur” a Expoziției Economiei Naționale a URSS pentru efectuarea calculelor optimizaționale a economiei R.Moldova 1981 Conferirea Diplomei de
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
Președintele Comisiei de planificare (“Gosplanului”) a R.Moldova (or. Chișinău). 1980-1986 Președintele Consiliului de Miniștri al R.Moldova, Ministru al afacerilor externe (pînă-n a. 1982); 1986-1994 Pensionar pe invaliditate oftalmologică (gradul II); 1994 Conferențiar la catedra de economie politică și doctrine economice a Academiei de Studii Economice a Republicii Moldova (ASEM). 1966-1970 Membru Supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist al R.Moldova. 1976-1990 Membru Plenipotențiar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova. 1976-1980 Deputat al Sovietului Suprem de legislatura a
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
Kaifeng făcând cunoscută Europei, prezența și istoria lor în China. Cu toate acestea, inundația din 1642, cauzată de către guvernatorul de Kaifeng, a devastat comunitatea, care a pierdut cinci din cele douăsprezece familii, sinagoga, și cele mai multe din Tore. În timpul dinastiei Ming, doctrinele neo-confucianiste ale cărturarului Songului, Zhu Xi, au fost îmbrățișate de către curtea imperială și în mare măsura de către literați chinezi, cu toate că linia directă a școlii lui a fost distrusă de exterminare celor zece grade de rudenie ale lui Fang Xiaoru, din
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
artilerie". A participat la Războiul de Independență al României (1877-1878), în calitate de comandant al artileriei Diviziei Infanterie, luând parte la bătăliile purtate de armata română la Plevna și Vidin. După război, colonelul Nicolae Dabija a intrat în politică, fiind atras de doctrina liberală. A deținut mai multe funcții politico-administrative în guvernele aflate la conducerea României după anul 1878: Ministru de Război (în perioada 8 ianuarie 1879 - 10 iulie 1879), Ministru ad-interim al Finanțelor (10-27 aprilie 1881) și Ministru al Lucrărilor Publice de
Nicolae Dabija (general) () [Corola-website/Science/304970_a_306299]
-
șef al artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (1984-1992), inspector general al artileriei la Inspectoratul Statului Major General (1993-1997). În anul 1997, generalul de brigadă (cu o stea) a fost numit în funcția de șef al Direcției Doctrină și Instrucție din Statul Major General. La data de 1 decembrie 1997, a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu 2 stele) , fiind numit, prin ordin al ministrului apărării, în funcția de șef al Statului Major al Trupelor
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
RITUAL", baza a Ritul Scoțian Antic și Acceptat al Masoneriei Universale, este speculat în mod neavenit în sensul că masoneria ar avea un caracter "satanist". Despre francmasoneria Albert Pike susținea în lucrarea să "DOGMĂ ȘI RITUAL" că: "Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoașterea sa fiind rezervată doar Maeștrilor..., iar cealaltă este publică..." Despre satanism din "DOGMĂ ȘI RITUAL" extragem: "Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu și misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineții! Este
Albert Pike () [Corola-website/Science/304999_a_306328]
-
-o ""cranioscopie"". Termenul de ""frenologie"" a fost introdus de discipolul și colaboratorul său, Johann Spurzheim (1776-1832), care a popularizat această nouă disciplină prin călătorii și conferințe în Marea Britanie și America. În introducerea la opera sa, Gall enunță principiile fundamentale ale doctrinei sale: În versiunea originală a lui Gall, ar exista 27 "organe" diferite ale creierului, care se pot observa la exterior pe craniu sub forma unor proeminențe vizibile ("bose craniene"). În 1820 se înființează Scoția "The Edinburgh Phrenology Society", care începând
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
Orson Squire Fowler (1809-1887) au fost reprezentanții de prim rang ai frenologiei. Primul se stabilește mai târziu în Anglia, unde înființează "The British Phrenological Society". El s-a făcut celebru prin realizarea ""capului frenologic"", care a devenit simbolul frenologiei. Această doctrină nu a fost totuși acceptată de cele mai multe academii științifice, fiind, de exemplu, exclusă din programul său de către "British Association for the Advancement of Science" ("Asociația britanică pentru progresul științei"). Raportând fenomenele psihice la organizarea fiziologică a creierului, Franz Gall a
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
în Germania. Perioada de dezvoltare maximă a frenologiei a durat până către anul 1860, după care a fost pentru un timp abandonată ca temă de cercetare obiectivă. În publicul larg s-a bucurat mai departe de popularitate, scrierile inspirate din doctrina frenologică fiind printre cele mai citite publicații din acea epocă. La începutul secolului al XX-lea, frenologia a fost readusă în actualitate, în special pe baza teoriilor evoluționiste și în domeniul antropologiei criminalistice. O deosebită atenție au atras lucrările psihiatrului
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
teoriilor evoluționiste și în domeniul antropologiei criminalistice. O deosebită atenție au atras lucrările psihiatrului englez Bernard Hollander (1864-1934), "The Mental Function of the Brain" ("Funcția psihică a creierului", 1901) și "Scientific Phrenology" (" științifică", 1902), în care întreprinde o reevaluare a doctrinei lui Franz Gall. În Belgia, Paul Bouts (1900-1999) reunește teoria frenologică cu datele de tipologie și grafologie, dezvoltând o disciplină nouă, pe care o denumește ""Psihognomie"", cu aplicabilitate în domeniul pedagogiei. El vedea în frenologie un mijloc de îmbunătățire al
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
Skutarevski" (1932) sau, mai ales, romanul "Pământ desțelenit" (1932, ediție revăzută în 1959) al lui Mihail Șolohov. La primul congres al Uniunii scriitorilor sovietici din 1934, Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al partidului comunist, proclamă ""realismul socialist"" ca singură doctrină admisă în artă și literatură. Din acest moment, "eroi pozitivi" sunt numai personajele care se identifică cu programul și metodele partidului comunist. Doctrina realismului socialist a dus la schematizarea și unilateralitarea literaturii ruse. Puțini scriitori depășesc, datorită talentului lor, cu
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
sovietici din 1934, Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al partidului comunist, proclamă ""realismul socialist"" ca singură doctrină admisă în artă și literatură. Din acest moment, "eroi pozitivi" sunt numai personajele care se identifică cu programul și metodele partidului comunist. Doctrina realismului socialist a dus la schematizarea și unilateralitarea literaturii ruse. Puțini scriitori depășesc, datorită talentului lor, cu tot conformismul ideologic, mediocritatea dominantă din perioada 1934-1939. În afară de romanele lui Mihail Șolohov, mai sunt de menționat romanul Lui Leonid Leonov, "Drumul spre
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
situându-se evenimentele războiului cu pronunțat accent patriotic: "Zile și nopți" (1944) de Konstantin Simonov, drama "Invazia" (1942) de Leonid Leonov. Anul 1946 marchează sfârșitul acestei liberalități artistice, Andrei Jdanov, în Raportul asupra revistelor ""Zvezda"" și ""Leningrad"", înăsprește mai mult doctrina realismului socialist după criteriul "partinității" ("partiinost"): o operă artistică sau literară este "valoroasă" doar în măsura în care corespunde ideologiei marxist-leniniste și servește programului partidului comunist. Exemplu tipic pentru această categorie de scriitori este După moartea lui Stalin în 1953 și denunțarea stalinismului
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
și denunțarea stalinismului de către Nikita Hrușciov la al XX-lea Congres al Partidului Comunist, în perioada de așa-zis ""dezgheț"" (după titlul romanului lui Ilia Ehrenburg), profită într-o oarecare măsură și literatura de relativa liberalizare. Realismul socialist rămâne, totuși, doctrina oficială. Un important roman din această perioadă este "Nu numai pâine" (1956) de V.D. Dudințev. În poezia lirică se remarcă Evghenii Evtușenko, Andrei Vosnesenski, Bella Ahmadulina și R.I. Rojdestvenski. Cu toate acestea, până la inițierea de către Mihail Gorbaciov a politicii de
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
o absență vizibilă a sentimentului românității din mentalul colectiv al majorității populației românofone actuale. Politica moldovenistă impusă de către URSS în regiune după creearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, a constat în ridicarea apartenenței locale moldovenești la rangul de sentiment național, conform doctrinei că ar exista o limbă română și o alta, distinctă, moldovenească. Pentru a evidenția „diferențele” dintre ele, „moldoveneasca” era scrisă folosind un alfabet chirilic „moldovenesc” derivat artificial din alfabetul rus - spre deosebire de cel român, scris în alfabet latin, și spre deosebire de cel
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
Moldova devine minoritar în masa populației, și începând cu 1993 Republica Moldova și România au început să se distanțeze. Președintele român Ion Iliescu declară că România „nu poate absorbi un milion de ruși cu forța”, în timp ce președintele Moldovean Mircea Snegur elaborează doctrina: „un popor, două state”. În anul următor, distanțarea crește: Constituția Moldovei, adoptată în 1994, reia termenul de „limbă moldovenească” în loc de „română”, deviza „Virtus romana rediviva” este înlocuită prin „Virtus Moldaviae rediviva” iar imnul a devenit "Limba noastră". O controversă identitară
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
din Lituania, Polonia și, cel mai important, din Germania. Problema care se punea printre bolșevicii de frunte nu era dacă podul polonez trebuie să fie traversat, ci când și cum să se petreacă acest lucru. Lenin a formulat o nouă doctrină a "revoluției dinspre exterior". Ofensiva sovietică din Polonia s-ar fi dovedit o șansă pentru a "cerceta Europa cu baionetele Armatei Roșii". Ar fi fost prima pătrundere a Uniunii Sovietice în inima continentului european, prima tentativă de export prin forță
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
devenind partizani ai celor 21 de condiții în privința transformării partidelor socialiste în mișcări extremiste de stânga. În decembrie 1920, s-a desfășurat Congresul SFIO la Tours. Leon Blum s-a opus aderării partidului la Internațională Comunistă, invocând principiile tradiționale ale doctrinei socialiste franceze, refuzând dependență necondiționată față de Komintern, refuzând monolitismul doctrinal și supunerea sindicatelor față de partid. Dar majoritatea delegațiilor au decis aderarea și și-a făcut apariția Partidul Comunist Francez-Secțiunea Franceză a Internaționalei Comuniste-SFIC. Blum și susținătorii săi au rămas în
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]