14,040 matches
-
și în cele din urmă împărat (1341-1354) înainte de a abdica și a se retrage la o mănăstire, după un război civil pierdut. Fiul cel mare al lui Ioan al VI-lea, Matei, a domnit, de asemenea, în calitate de prinț asociat la domnie și pretendent la tron (1353-1357) înainte de a fi capturat și forțat să abdice. Fiul cel mic al lui Ioan, Manuel Kantakouzenos, a rămas "despot" al Moreei din 1349 până în 1380. Ioan al VI-lea a avut trei fiice: Helena Kantakouzene
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
perioadei celui de-al Doilea Templu. În anul 2011 în cadrul celui de-al 12-lea congres științific consacrat săpăturilor din Orașul lui David, Reich a emis ipoteza controversată după care Bazinul Shiloah a fost cioplit mai devreme decât în perioada domniei regelui Hizkiyahu. În afara studiilor sale asupra băilor rituale iudaice și asupra Ierusalimului antic, Reich a cercetat diverse aspecte ale vieții cotidiene în timpul celui de-al Doilea Templu în Iudeea antică, efectuând între altele un studiu asupra greutăților de piatră folosite
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
a fost un boiernaș din Țara Românească, devenit cunoscut ca poet și cronicar. El este autorul cronicii "Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790". Hristache era un mic boier care a trăit probabil în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Nu se cunosc alte amănunte referitoare la viața sa. a scris în 1817 o cronică romanțată în versuri intitulată "Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790", folosind probabil o cronică
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790", folosind probabil o cronică versificată mai veche care s-a păstrat sau cronica lui Dionisie Fotino, în care a relatat într-un mod senzaționalist întâmplările petrecute în timpul domniei lui Mavrogheni. "Istoria..." nu urmărește o reconstituire istorică a epocii, ci evocă unele întâmplări ieșite din comun utile pentru a contura portretul unui domnitor bizar. Cronica este împărțită în două momente epice: perioada de până la Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) în care
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
Desi majoritatea cunosc faptul că Jang Yeong-sil a inventat pluviometrul(vezi Recenzia Regele Sejong),Analele Dinastiei Joseon ne spun faptul că Prințul moștenitor Munjong a fost cel care a descoperit măsurarea nivelului de apă din pamant.De asemenea,spre sfârșitul domniei lui Sejong,Munjong a fost cel care s-a ocupat de țară,întrucat tatăl său era foarte bolnav. A fost urmat la tron de către fiul Său Danjong. Munjong a fost cel mai lung titular al poziției de prinț în timpul dinastiei
Munjong de Joseon () [Corola-website/Science/337189_a_338518]
-
lor, în contextul regimului brutal cu care erau tratați sclavii și prizonierii de război. Regele era și preot, deci intermediar între divinități și oameni, ordinele sale fiind considerate ca reflectând voința zeilor. Statul cel mai puternic s-a realizat sub domnia lui Hammurabi. Timp de peste un mileniu, acesta a reprezentat cea mai strălucită metropolă politică și culturală a Mesopotamiei și care a influnențat puternic civilizațiile Orientului Apropiat. De la asiro-babilonieni provine un document celebru, cunoscut drept "Codul lui Hammurabi". Presupus mesaj transmis
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de Alba s-au mutat în jurul teritoriului ei de reședință și au ocupat moșiile ei provocându-i o primejdie economică. În 1569, a doua jumătate a Baden, Baden-Baden, a fost moștenit de nepotul minor al soțului ei și plasat sub domnia catolică a lui Albert I de Bavaria, care a tratat protestanții cu brutalitate. Cecilia i-a scris fratelui ei Ioan al III-lea al Suediei și a declarat că se teme pentru siguranța lor, cerând permisiunea să se întoarcă în
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
daneză de a avea legături mai strânse cu Germania. Electorul, pe partea lui, și-a dorit să realizeze relații mai bune cu fractiunilor luterane. Nunta a avut loc la Torgau în octombrie 1548. A fost prima festivitate majoră din timpul domniei Electorului Maurice și prima ocazie pentru linia albertiniană din Casa de Wettin să se prezinte ca Electori de Saxonia, un titlu obținut în 1547. Inițial, Anna și Augustus au locuit la Weißenfels. Când Augustus a devenit Elector în 1553 în urma
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
șalgău (muncitor secui venit de dincolo de Carpați) cu un ciocan de tăiat în mână. În anul 1434 cămărășia se mută definitiv la Târgu Ocna iar pecetea localității înfățișa un ciocan încrucișat cu un bătător. Dezvoltarea exploatării sării se Înregistrează În timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În anul 1502, spre sfârșitul vieții sale, domnitorul Ștefan cel Mare întărea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Exploatarea sării În regiunea Trotușului și Târgu Ocna se făcea
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
este o figură din înalta societate romană, a cărui existență este semnalată sub domniile împăraților Augustus și Tiberius. Nașterea sa este situată aproximativ în anul 25 î.Hr., iar decesul său în jurul anului 37 d.Hr. Era un milionar amator de plăceri (îndeosebi de plăceri oferite de mâncare), care cheltuia fără să socotească pentru a
Marcus Gavius Apicius () [Corola-website/Science/337428_a_338757]
-
lunile sunt legate de sezoanele naturale îl face pe acesta inadecvat în domeniul administrației (de exemplu, pentru planificarea recoltelor și colectarea taxelor de pe urma recoltelor). Nemulțumirile aduse de calendarul islamic s-au simțit puternic în Iran patru secole mai târziu, în timpul domniei șahului Jalal ad-Din Malek din dinastia Saljuqid. Mai mult decât atât, celebrarea "Nowruz" (Anul Nou Iranian), cu o simbolistică deosebită pentru persani, alunecase în mijlocul semnului Pești, ca urmare a neglijării intercalațiilor, iar potrivit unor istorici, scopul real al reformei calendaristice
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
în cetatea de scaun, se manifestă primul conflict al dramei (previzibil încă din actul I): trei mari boieri (paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr și stolnicul Drăgan) uneltesc împotriva voinței domnitorului. Din punct de vedere istoric, un complot boieresc a existat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, așa cum relatează Grigore Ureche în cronica sa. În dramă, cei trei boieri doresc să-l înscăuneze pe Ștefăniță (convinși fiind că „vulturul bătrân" va muri în curând), fapt care le-ar fi permis să conducă ei
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
bătrân" va muri în curând), fapt care le-ar fi permis să conducă ei țara. Aceasta contravine însă voinței voievodului care-l hărăzise ca urmaș la tron pe Bogdan - singurul care i-ar fi putut continua opera. La modul simbolic, domnia lui Ștefăniță ar fi echivalat cu o întoarcere în haos; și cum Ștefan reprezenta „soarele Moldovei", conflictul devine mitic, este ca lupta dintre lumină și întuneric (despre care vorbesc unele mituri). În actul al III-lea, simțindu-și sfârșitul aproape
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
Ștefan cel Mare fiind asemuită cu un grandios crepuscul. Titlul este justificat de supranumele dat eroului principal -„Soarele Moldovei" - a cărui măreție conferă dramei caracter poematic. Fiecare scenă din cele patru acte constituie o relevare a acestei măreții. Din lunga domnie a lui Ștefan cel Mare, sunt alese câteva momente: o luptă, un complot boieresc, înscăunarea lui Bogdan, moartea voievodului. Fiecare moment este arhetipal, împreună alcătuind imaginea grandioasă a creatorului de istorie, a justițiarului, a omului, a tatălui. „Soarele Moldovei" este
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
în secolul al XVI-lea, muscalii au reușit să-și extindă domeniul către vest, cucerind și ei unele din teritoriile care în trecut făcuseră parte din Rutenia Kieveană. Țaratul moscovit și Lituania fuseseră implicate într-o serie de conflicte de la domnia lui Gediminas, care a înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei Kievene. Până la jumătatea secolului al XIV-lea, Lituania s-a extins absorbind Cernigăul și Severia. Algirdas, urmașul lui Gediminas, a făcut
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
de Marele Ducat al Lituaniei (inclusiv teritoriile actuale ale Belarusului și Ucrainei). Mai mult, Moscova dorea să-și extindă accesul la Marea Baltică, o din ce în ce mai importantă. Astfel, conflictul dintre Lituania și Moscova era abia la început. Conflictele s-au reluat în timpul domniei fiului lui Dmitri, Vasile I, care a fost căsătorit cu , unica fiică a marelui duce al Lituaniei. În 1394, Vytautas a devastat Marele Cnezat al Reazanului, arzând multe sate. În 1402, a intrat în conflict cu ginerele său pentru controlul
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
tuturor teritoriilor fostei Rutenii Kievene locuite de slavi răsăriteni a devenit politică oficială a statului rus. Următorul război poate fi văzut ca parte a sau a mai amplului Război Livonian, întrucât a implicat mare parte a puterilor din preajma Mării Baltice. În timpul domniei lui Sigismund al II-lea August în Polonia și Lituania, țarul Ivan al IV-lea a invadat Livonia; mai întâi în 1568 când au căutat alianța cu Polonia și Lituania: polonii și lituanienii au reușit să apere doar sudul Livoniei
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
și au convenit asupra Unirii de la Lublin, prin care s-a format Uniunea Polono-Lituaniană. În faza următoare a conflictului, în 1577, Ivan al IV-lea a profitat de luptele interne din Uniune (denumite în istoriografia poloneză Războiul Danzigului) și, în timpul domniei lui Ștefan Báthory în Uniunea Polono-Lituaniană, a invadat Livonia, cucerind rapid întregul teritoriu cu excepția Rigăi și Revalului (astăzi, Tallinn). Acel război avea să dureze din 1577 până în 1582. Ștefan Báthory a răspuns cu un șir de trei ofensive contra Rusiei
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Denumirea inițială a templului a fost "Hieizan" ("Hieizan-ji"), adică „Templul Muntelui Hiei”. Denumirea actuală a templului provine de la "Era Enryaku" (782 -- 806), perioada de domnie a împăratului Kammu. se traduce ca „calendar prelungit”. Muntele Hiei a fost locul de venerare a zeităților șintoiste (kami) Ōmiwa Myōjin și , și sanctuarele ("jinja") dedicate acestor kami au existat înainte de apariția mănăstirii. Un astfel de sanctuar este . Conform cronicii
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Muntele Hiei a fost locul de venerare a zeităților șintoiste (kami) Ōmiwa Myōjin și , și sanctuarele ("jinja") dedicate acestor kami au existat înainte de apariția mănăstirii. Un astfel de sanctuar este . Conform cronicii japoneze Kojiki (sec. VIII), în anul 7 al domniei împăratului Suijin, altarul shitoist de pe vîrful muntelui Hie (Hiei) ar fi fost mutat la poalele muntelui (clădirea Higashi Hongū a sanctuarului Hiyoshi Taisha în orașul Otsu de astăzi). a fost întemeiat de către călugărul Saicho, fondatorul școlii budiste Tendai, ca templu
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
ani la momentul căsătoriei, din mariaj nu au rezultat copii. La 20 ianuarie 1820, Frederick i-a succedat tatălui său ca landgraf de Hesse-Homburg. Mulțumită zestrei Elisabetei și venitului anual a putut redecora palatul din Homburg. După nouă ani de domnie, Landgraful a murit de complicații de la o rană de picior. A fost urmat de fratele său, Ludwig Wilhelm.
Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335888_a_337217]
-
la vorbirea limbii ebraice moderne. sunt numiți uneori și evreii din Kurdistanul irakian, care au fost și ei în trecut locuitori ai Irakului, dar aceștia nu fac parte din evreii babilonieni și istoria, cultura și identitatea lor este distinctă. Sub domnia lui Nabucodonosor al II-lea Imperiul babilonian a cucerit regatul Iudeea (Iuda), iar in anul 586 î.Hr. cuceritorii au distrus Templul evreiesc din Ierusalim, cunoscut ca cel Dintâi Templu. În aceste împrejurări mulți iudei au fost transferați cu forța în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
ca sfântul patron al bulgarilor și ca unul dintre cei mai importanți sfinți ai creștinismului bulgar. Sfântul s-a născut în jurul anului 867 d.Hr. în Skrino, la poalele muntelui Osogovo (în apropierea actualului oraș Dupnița). El a trăit în timpul domniei țarului Boris I (852-889), al fiilor săi Vladimir (Rassate) (889-893) și Simeon I cel Mare (893-927) și al fiului celui din urmă - țarul Petru I (927-969). A fost inițial păstor, pentru ca la vârsta de 25 de ani să devină preot
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
bulgar, Sf. Ioan de Rila este sărbătorit în fiecare an, la 18 august și la 19 octombrie. La scurt timp după moartea sfântului, rămășițele sale pământești, despre care se presupunea că aveau puteri miraculoase, au fost transferate la Sofia în timpul domniei țarului Petru I (927-969). După ce regele maghiar Béla al III-lea a cucerit Sofia în 1183, moaștele Sf. Ioan de Rila au fost trimise în capitala Ungariei Esztergom și au rămas acolo timp de patru ani înainte de a fi readuse
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
arhiepiscopul de Reims la 12 noiembrie în același an. Regina Gerberga a făcut un aranjament cu cumantul eiHugh cel Mare, Duce al francilor și Conte de Paris, care fusese un adversar al tatălui lui Lothar. În schimb, pentru a susține domnia lui Lothar, Hugh a primit conducerea Ducatului de Aquitania și mare parte din Burgundia. Lothar a moștenit un regat unde nobilii bogați dețineau domenii întinse, privilegii și autoritatea regelui era slabă. Nobilii ca Hugh cel Mare și Herbert al II
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]