14,578 matches
-
Intrând în ogradă cu porcii, făcu falnic către nevastă-sa, trecîndu-i strachina: ― Porumb ai, porci ți-am adus, dar să nu mai cârtești acuma, că să știi că mă pun cu parul pe spinarea ta, fire-ai să fii a dracului de muiere! Femeia holbă întîi niște ochi cât cepele, apoi, venindu-și în fire, bolborosi lacom: ― Aoleu, Maică Precistă!... Țugu mamei, țugu, țugu, țug! Melentie Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel, ca să nu trezească pe nevastă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și păși spre ușă. Bumbu îl opri o clipă, apucă din cuierul de lângă ușă o haină scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-o îmbrace, bâiguind supus: ― E cam răcoare, conașule, și puteți răci dacă... ― Ce dracu mă mai întorseși din cale! mormăi Miron, îmbrăcînd totuși haina și încheind cu atenție toți nasturii, parc-ar fi plecat la drum lung. Isbășescu, stană de piatră lângă fereastră, nu se clintise nici când a intrat logofătul. Văzând pregătirea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu o voce grea de energie: ― Imediat să ieși de aici, hoțule, ori de unde nu, o să ieși pe targă! ― I-ascultă, boierule, nu vreau să ies, ai înțeles?... strigă întărîtat Trifon. Și încearcă numai să... c-apoi vezi dumneata pe dracu, cât oi fi de boier, că doar... Nu apucă să isprăvească. Iuga ridicase arma la ochi după primele lui cuvinte. Răsunară două detunături, una după alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi și voia să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și bătîndu-și bucile: ― Să vă fie rușine! Soldați sunteți voi, ori tîlhari?... Rușine!... Nu mi-e frică de puștile voastre, iacă!... Trageți colea, dacă îndrăzniți!... Trageți!... De ce nu trageți?... Uite colea! Uite colea! Tănăsescu, văzînd-o, agită iar cravașa: ― Uite, scârnăvia dracului cum își bate joc de trupă!... Mama ei de scîrnăvie!... Puneți mâna pe ea, băieți!... Zidul militar nici nu clipea, parcă ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o lăsați, măi oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se apropiau: ― Păsărelele mamei, păsărele... Găinile, în șanțul celălalt, ciuguleau nepăsătoare. Îngrijorată să nu i le omoare, baba nu contenea chemările, uitîndu-se doar din când în când mai urât spre cârciumă, de unde venea zgomotul armelor: ― Păsărelele mamei... fire-ați ai dracului cu focurile voastre să fiți!... Păsări, păsări, veniți la maica! Apoi deodată se răsuci pe loc, mânioasă, bombănind: ― Fire-ați ai dra... Se prăbuși zvîrcolindu-se și mișcând numai buzele, fără glas. Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cea mare tot are să vie și glasul lui Dumnezeu... Loviți, loviți!... Că d-aia m-am sculat de jos și d-aia... Maiorul Tănăsescu, plictisit că bătaia n-avea nici un efect, porunci caporalului: ― Ia dați-i drumul să se ducă dracului de nebun! Apoi, întorcîndu-se la primul-procuror, adăugă: ― Să continuăm!... Vă rog!... 3 Grigore Iuga își simțea sufletul sfâșiat de remușcări, iar prin gând îi trecea mereu: " Poate dac-aș fi rămas aici, nu s-ar fi întîmplat..." Dar, în același
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
începuseră a da foc conacelor și a prăda. Au venit și la dînsul: cucoane în sus, cucoane în jos, să ne dai moșia c-altfel e moarte și prăpăd... Atunci ce s-a gîndit: ia să fie el mai al dracului ca tâlharii. Și s-a tocmit și s-a înțeles cu ei că le dă de bunăvoie moșia cu tot ce se afla pe ea, s-o împartă între dânșii cum le poftește inima, obligîndu-se să despăgubească el pe proprietar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva, cade cerul pe noi... Cumătrul mai ceru un rând. Șofronică veni încet printre mese, încercând să prindă frânturi de cuvinte. Fandarac îi făcu semn să se aplece și-i șopti la ureche : — Spune-le din partea mea să se ducă dracului ! — Cui ? se sperie Șofronică. — Nu știu... Tu numai spune- le. Apoi se întoarse mulțumit spre Petrache. — Acuma se duce să se gândească, spuse, arătând spre cârciumarul care se retrăsese îmbufnat după tejghea, și asta o să-i ia foarte mult timp
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o clipă - mintea popârstocului, ce marfă de om am scoate ! Da’ suntem cam mulți și cam neisprăviți pentru ce mai avem... Și-atunci am da și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru. — Ba nu le-am da nimic, nenorociții dracului, râse Costică Ologu. — Eu, spuse și Coltuc, văd mereu așa. Adică văd lumea întreagă... Cum ar fi fost ea dacă nu s-ar fi betegit și dacă nimeni n-ar fi betegit-o în vreun fel... — Ți-am zis eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ologu. Gâlgâi pe îndelete berea care, din pricina lipsei dinților, i se scurgea de minune pe gâtlej. Când văzu sticla neatinsă din dreptul lui Coltuc, o ciocni cu a lui, apoi i-o așeză iar dinainte. Abia atunci își dădu seama : Drace, spuse, tu n-ai cum să dai sticla peste cap... Un pai... spuse flăcăul. Îmi trebuie un pai... — Băiete, strigă Ologu, un pai pentru domnu’, nu vezi că nu poate să bea direct, are o indispoziție ? Apoi se întoarse spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încurce în cârje și să cadă. Ea se opri în fața flăcăului. — Fiecare dintre noi are publicul lui, explicase Fane Chioru, de cum se întâlniseră. Unora le e milă de orbi și nu pot să sufere șchiopii, zic că ologul e omul dracului. Altora, care au vreun șchiop pe-acasă sau chiar ei au câte un beteșug încovrigat și ascuns în ghete, li se rupe inima de mila lor și se uită la noi, orbii, chiar dacă avem ochii goi și străvezii și uscați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au din ce trăi fac ca stârpitura asta, noi din ce-am mai trăi, boșorogule ? Nu te mai uita la mine ca o bufniță beată și taci dracului din gură... Iar tu spune-i soru-tii să te care de-aici. ăsta e locul meu. Aicea numai eu n-am din ce trăi. Eu și oamenii mei... N-ai decât să n-ai din ce trăi unde vezi cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe jos, înainte de a ajunge în pat. Asta atunci când Melania avea noroc, altminteri o trăgea sub el, împingându-se, bolmojit, în ea. Apoi pereții se năruiră iar peste el... — Are și-un fel de a se uita la tine, pacostea dracului, se auzi, iarăși, Golea, de-ți vine să-i tragi numai peste ochi. Dacă se uită așa și la oamenii de pe stradă, cred și eu că-și văd de drum. E o nepotriveală în asta, poate că, la cât e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ologu. Noi suntem prea buni pentru lumea asta. Nu ne meritați, hulpavilor, gâtlejuri sparte ! strigă, privind în vale, dar nu-i răspunseră decât ciorile care coborâseră, căutând printre farfurii boabele rătăcite. — N-ai decât să faci grevă... râse orbul. — Pe dracu’... răspunse, acru, Ologu. Tu nu vezi ? Pe lumea asta, chiar și fără cerșetori, cerșetoria merge abitir înainte... Melania se sperie când îi văzu, înălțându-și capetele peste uluci. Dar și mai tare se sperie când orbul trase căruțul și, pe lângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în minte nimic altceva. Avem ceva de mâncare ? — A mai rămas un rest de ieri, răspunse, încet, Melania, fără să-și întoarcă privirea. Dă-ncoace ! Ce-i în cratiță ? — Niște praz cu măsline... Lui îi trecu foamea brusc. — Aruncă-l dracului de praz cu măsline ! Să nu te mai prind că faci mâncarea asta, mi-e silă de ea... Începu să se plimbe nervos prin odaie. Se opri în dreptul intrării, căci auzise o bătaie în ușă. Privi către Melania, care ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
habar n-am. Ce să fac cu el ? Dacă nu dorm la hotel, nu-mi cere nimeni buletinu’. Ce nevoie să am de hotel, dacă pot să dorm unde vreau ? Chiar și lângă o groapă ca asta care miroase ca dracu’... Dacă n-ai buletin, hotărî Calu, atuncea nu exiști. N-ai niciun drept din alea bune pe lumea asta, doar dacă vrei să mănânci bătaie sau să freci dușumele la bulău... N-ai adresă, n-ai nume, n-ai nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca în noaptea de Sânziene. — Dai din cap, bâțâitule ! strigă bătrânul. Vede-te-aș cu flori pe piept, să dai din cap numa’ la hopuri. Așa ! îi ținu isonul Maca. Făce-ți-ai schiuri din crucea mă-tii și duce-te-ai dracului ! — Așa, așa... Bătrânul se aplecase așa de tare peste pervaz, încât urechile lui de măgar erau acum paralele cu caldarâmul. Dădea din mâini ca un corb din aripi, croncănind tot mai tare : — Trăge-ți-ai în cur cu biela și manivela, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în locul unui viitor luminos care nu mai vine, să am, mai degrabă, un trecut de care să mă bucur. Vreau să-mi câștig dreptul de a avea un trecut. — Păi, mai ai puțin până să fii bătrân, ricană Maca. Pe dracu’... înțelegi ce vreau să spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potoliră până la urmă și atunci scoase un urlet. Motanul scheună, pierzându-se în întuneric, iar bărbatul, ridicând din umeri, dispăru în casa scării, după el. Maca merse până în mijlocul aleii. Tot striga răgușit, până când, căznindu-se, reuși să articuleze : — Tăceți dracului din gură, nenorociților ! A murit Jenică, și-a tăiat venele din cauza voastră ! Se dădu câțiva pași înapoi. Strângea spasmodic rața, de parcă ar fi vrut să provoace durere lumii întregi. Dar lumea își avea durerile ei, chiar și fără sforțările lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oară. Asta-i situația! Când e-o ”pipiță” la mijloc, Bărbatul scapă frâiele Și-având la inimă un foc, I se aprind...călcâiele. Unei perechi , la nudiști Când stau despuiați la ghiol Mi se face ghem stomacul: Dânsul parcă-i dracul gol, Dânsa, goală, parcă-i dracul. Cumpătare Fiind cu viciul paralelă Și patimei punând cenzura, Ea soțului i-a fost fidelă (Dar nici n-a întrecut măsura!) Pe plajă Constat un mare neajuns Pe litoral că, din păcate, Din câte
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
o ”pipiță” la mijloc, Bărbatul scapă frâiele Și-având la inimă un foc, I se aprind...călcâiele. Unei perechi , la nudiști Când stau despuiați la ghiol Mi se face ghem stomacul: Dânsul parcă-i dracul gol, Dânsa, goală, parcă-i dracul. Cumpătare Fiind cu viciul paralelă Și patimei punând cenzura, Ea soțului i-a fost fidelă (Dar nici n-a întrecut măsura!) Pe plajă Constat un mare neajuns Pe litoral că, din păcate, Din câte n-au nimic de-ascuns, Doar
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
face decât să îmi sporească nervozitatea. Cămașa mea de noapte zace pe un taburet lângă pat. Alături e cămașa din mătase albastră a Majestății Sale, în care se va schimba pentru noapte. — Nu! Cine cred ei că sunt eu? La dracu’! Nu voi permite asta! țipă în camera alăturată bărbatul care acum sunt sigură că e împăratul Hsien Feng. Ei, dacă nu ar fi venit cu trupe. Ce au făcut britanicii și francezii? M-au obligat să plătesc cu opt sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ziarului, asta În cel mai bun caz, și, În cel mai rău caz, a conspirației Împotriva americanilor harnici și cinstiți. Păi, cum, și să ratez relatarea sforăitoare a domnului Aaron Brown despre relatarea sforăitoare a domnului Frank Rich despre ce dracului vorbesc ei acolo? Acum serios, Bette, să nu uităm că acesta este același ziar ai cărui reporteri inventează pur și simplu povești sub amenințarea deadline-ului. Luă o Înghițitură și apăsă telecomanda, ca să reducă la tăcere ambele televizoare simultan. Doar cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
faptul că mă descurcam bine - asta părea oarecum să Însemne că făcusem alegerea corectă. Totuși, Will știa că greșisem, În mod evident simțea asta, dar până acum fusesem prea leneșă ca să fac saltul spre altceva. —Ce vreau să fac? Cum dracului aș putea răspunde la Întrebarea asta? am Întrebat eu. —Cum să nu poți? Dacă nu ieși mai repede din chestia asta, o să te trezești Într-o zi că ai ajuns la patruzeci de ani, ești vicepreședinte și-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]