KorAP: Find »[drukola/base=ideal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...558 559 560 ...606 >

15,139 matches

Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738

afirmație, pentru că, după știința mea, mai toate idealurile plauzibile, cel puțin prima facie, de organizare socială și politică includ una sau mai multe forme de egalitate (fie și doar egalitatea așa numitelor "drepturi negative" sau egalitatea în fața legii) și niciun ideal de organizare socială și politică nu a fost apărat doar pe temeiuri instrumentale (spre exemplu, ca fiind cel mai bun în promovarea eficienței și productivității, a coeziunii, păcii sau ordinii sociale etc.), ci, așa cum au grijă să ne evidențieze toate

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
în sine). Aceasta nu înseamnă neapărat, desigur, că toți filosofii politici de până în prezent care au produs teorii plauzibile au fost moraliști. Este posibil ca despre unii dintre ei să se poată spune în mod rezonabil că și-au sprijinit idealul de organizare socială și politică preferat exclusiv în baza unor argumente instrumentale, chiar dacă alți filosofi politici au adus și argumente de natură morală pentru acel ideal. 19 Immanuel Kant, Critica rațiunii practice (Editura Științifică, București, 1972), p. 47 (subliniere în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
unii dintre ei să se poată spune în mod rezonabil că și-au sprijinit idealul de organizare socială și politică preferat exclusiv în baza unor argumente instrumentale, chiar dacă alți filosofi politici au adus și argumente de natură morală pentru acel ideal. 19 Immanuel Kant, Critica rațiunii practice (Editura Științifică, București, 1972), p. 47 (subliniere în original). 20 Rawls, A Theory, pp. 153-159 (Rawls, O teorie, pp. 168-175). 21 Nozick, Anarchy, State, and Utopia. 22 Ronald Dworkin, Taking Rights Seriously (Harvard University

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Ibidem, p. 687). Pe de altă parte, însă, Jubb accentuează că, în cadrul articolului din care am redat aceste afirmații, susține doar o formă de "egalitarianism nonintrinsec", una "compatibilă cu cerințele metodologice ale realismului", eliberată de apelul la principii, concepții sau idealuri morale controversate și justificată doar ca "mecanism de înfrânare a dezacordului [din cadrul societății] și de a asigura ordinea civilă și valorile ce rezultă din ea, precum pacea și securitatea" (Ibidem, p. 681). Alte afirmații cu un puternic iz moralist sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
situații este, desigur, cea binecunoscută tuturor celor care nu citesc doar pe diagonală scrierile moraliste de filosofie politică: aceste scrieri nu sunt lucrări despre politică, în sensul uzual al termenului (i.e., activitatea de guvernare a unei societăți), ci lucrări despre idealurile dezirabile - fie și pe "termen nedefinit" - de organizare politică sau/și lucrări care încearcă să clarifice natura valorilor dezirabil să se afle la baza organizării politice (sau/și a valorilor care se află deja la baza organizării politice a societăților

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Brian Barry, "Reply to Goodin, Schmidtz, and Arneson", în Ethics 118, 4 (2008), p. 689. Aceste observații ridică importante semne de întrebare și asupra definirii moralismului - sau cel puțin a unei versiuni a lui - drept "derivarea de prescripții politice din idealuri etice pre-politice" (Rossi și Sleat, "Realism in Normative Political Theory", p. 689). Pe lângă faptul că moraliștii - sau cel puțin moraliștii pe care îi critică de obicei realiștii - nu prea scriu pe tema "prescripțiilor politice" pe care le implică "idealurile lor

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
din idealuri etice pre-politice" (Rossi și Sleat, "Realism in Normative Political Theory", p. 689). Pe lângă faptul că moraliștii - sau cel puțin moraliștii pe care îi critică de obicei realiștii - nu prea scriu pe tema "prescripțiilor politice" pe care le implică "idealurile lor etice pre-politice", ei nu împărtășesc opinia, așa cum sugerează această definiție, că "prescripțiile politice" (sau, în termenii lui Cohen, regulile de organizare socială și politică) trebuie să fie derivate exclusiv din "idealurile lor etice pre-politice". După cum am insistat deja (vezi

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
pe tema "prescripțiilor politice" pe care le implică "idealurile lor etice pre-politice", ei nu împărtășesc opinia, așa cum sugerează această definiție, că "prescripțiile politice" (sau, în termenii lui Cohen, regulile de organizare socială și politică) trebuie să fie derivate exclusiv din "idealurile lor etice pre-politice". După cum am insistat deja (vezi supra, pp. 19-21), Cohen a fost mai mult decât clar în privința faptului că regulile de organizare socială și politică trebuie să respecte și exigențele altor valori sociale decât cele de natură morală

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
importante, în formularea regulilor de organizare socială și politică). În câteva pasaje adesea trecute cu vederea din A Theory of Justice, Rawls a sugerat, de asemenea, același lucru atunci când a insistat să nu confundăm o concepție a dreptății cu un ideal social sau cu o "teorie a sistemelor politice": "O concepție a dreptății sociale trebuie înțeleasă ca oferind în primul rând un standard pentru evaluarea aspectelor distributive ale structurii de bază. Însă acest standard nu trebuie confundat cu principiile care definesc

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
ineficientă, liberală sau neliberală, dreaptă sau nedreaptă, și multe altele. O concepție completă, care definește principiile tuturor virtuților structurii de bază și importanța fiecăreia atunci când acestea intră în conflict, reprezintă mai mult decât o concepție a dreptății; ea este un ideal social. Principiile dreptății nu alcătuiesc decât o parte, poate cea mai importantă, a acestei concepții" (Rawls, O teorie, p. 31); Discuția noastră aparține teoriei dreptății și nu trebuie confundată cu o teorie a sistemelor politice. Intenția noastră este aceea de

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
mod evident, doar în cazul teoriilor moraliste liberale (i.e., social-democrate) ale dreptății. Lucrurile s-ar putea să stea destul de diferit în cazul teoriilor moraliste "de dreapta" (i.e., în cazul teoriilor "libert arianismului de dreapta") ale dreptății. 73 Am discutat acest ideal, așa cum este el înțeles de Dworkin sau/și de alți egalitarieni ai șansei, în "Egalitarianismul", pp. 56-71. 74 Inclusiv despre Cohen, care a depus eforturi vizibile pentru respingerea tezei primatului dreptății în sensul că exigențele acesteia "nu suportă niciun compromis

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
la avantaje, principiul său favorit al dreptății) (Cohen, Why Not Socialism, pp. 12-36). 75 Cohen, Rescuing Justice, pp. 302-307, Larry Temkin, Inequality (Oxford University Press, New York, 1993), pp. 245-282, Larry Temkin, "Equality, Priority, and the Levelling Down Objection", în The Ideal of Equality, (ed.) Matthew Clayton și Andrew Williams (Macmillan, Basingstoke, 2000), pp. 126-161, Larry Temkin, "Equality, Priority or What?", în Economics and Philosophy 19 (2003), pp. 61-87, Shlomi Segall, "In Solidarity with the Imprudent: A Defense of Luck Egalitarianism", în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
de orice principii morale (deși, desigur, în opinia lui Larmore, el poate susține în mod coerent că este o concepție independentă de orice principiu moral comprehensiv, în sensul lui Rawls). Același lucru este valabil, a arătat Larmore, și în cazul idealului democratic radical al legitimității susținut de Habermas. Acest ideal depinde de recunoașterea reciprocă între cetățeni a statutului lor de persoane libere și egale. Ca atare, a concluzionat Larmore, ideea, sugerată de Habermas, potrivit căreia o concepție a legitimității poate fi

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Larmore, el poate susține în mod coerent că este o concepție independentă de orice principiu moral comprehensiv, în sensul lui Rawls). Același lucru este valabil, a arătat Larmore, și în cazul idealului democratic radical al legitimității susținut de Habermas. Acest ideal depinde de recunoașterea reciprocă între cetățeni a statutului lor de persoane libere și egale. Ca atare, a concluzionat Larmore, ideea, sugerată de Habermas, potrivit căreia o concepție a legitimității poate fi pe deplin autonomă față de principii morale impuse "din exterior

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
care insinuează că, pentru a avea vreo valoare, filosofia trebuie să preia din metodele și "lecțiile" științelor politice, că "trebuie să coboare cu picioarele pe pământ", să se ocupe de "chestiuni practice" sau de probleme "cu adevărat importante", nu de idealuri morale sau speculații deșarte și fără vreun impact sau vreo relevanță pentru politica și lumea reală. Altfel spus, un astfel de raționament poate fi invocat și împotriva acelor politologi care, într-un cuvânt, și-ar dori ca filosofia politică să

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
de tip normativ-moral (sau cercetările care includ și o componentă normativ-morală) ale politicului sau ale valorilor dezirabile în cadrul său, în vreme ce "teorie politică normativă" ar trebui invocat doar în cazul argumentărilor pur instrumentale, de tipul celor dorite de realiștii radicali, pentru idealurile sau regulile de organizare socială, politicile publice imperative în cadrul societății etc. 39 Așa cum indică, spre exemplu, Rawls, Political Liberalism, p. 11, Rawls, Justice as Fairness, p. 14 sau Quong, Liberalism without Perfection, p. 14. 40 Cheryl Misak, Truth, Morality, Politics

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
în Epistemology and the Regress Problem (Routledge, Londra, 2010)) sau - în filosofia politică - teza indiferenței la fapte a principiilor fundamentale ale dreptății pentru care a argumentat Cohen și - în general - teza că fezabilitatea nu reprezintă o constrângere legitimă pentru un ideal al dreptății. 18 Fie în "What Do We Want from a Theory of Justice?", în Journal of Philosophy 103 (2006), pp. 215-238, fie în The Idea of Justice (Belknap Press, Cambridge, 2009) . 19 Sen, "What Do We Want", p. 222

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
pp. 215-238, fie în The Idea of Justice (Belknap Press, Cambridge, 2009) . 19 Sen, "What Do We Want", p. 222, Sen, The Idea of Justice, pp. 100-102. 20 Sen, The Idea of Justice, p. 9. 21 Eugen Huzum, "Critica teoriilor ideal(ist)e ale dreptății sociale. Cazul Amartya Sen", Symposion IX, 2 (2011), pp. 415-428. 22 Foarte mulți autori au oferit, din punctul meu de vedere, argumentări importante și solide împotriva lui Sen: Zofia Stemplowska, "What's Ideal about Ideal Theory

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Huzum, "Critica teoriilor ideal(ist)e ale dreptății sociale. Cazul Amartya Sen", Symposion IX, 2 (2011), pp. 415-428. 22 Foarte mulți autori au oferit, din punctul meu de vedere, argumentări importante și solide împotriva lui Sen: Zofia Stemplowska, "What's Ideal about Ideal Theory?", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal Circumstances, (ed.) Ingrid Robeyns și Adam Swift - Social Theory and Practice 34, 3 (2008), pp. 319-340, Adam Swift, "The Value of Philosophy in Nonideal Circumstances", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
teoriilor ideal(ist)e ale dreptății sociale. Cazul Amartya Sen", Symposion IX, 2 (2011), pp. 415-428. 22 Foarte mulți autori au oferit, din punctul meu de vedere, argumentări importante și solide împotriva lui Sen: Zofia Stemplowska, "What's Ideal about Ideal Theory?", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal Circumstances, (ed.) Ingrid Robeyns și Adam Swift - Social Theory and Practice 34, 3 (2008), pp. 319-340, Adam Swift, "The Value of Philosophy in Nonideal Circumstances", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal Circumstances, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
The Value of Philosophy in Nonideal Circumstances", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal Circumstances, pp. 363-387, A. John Simmons, "Ideal and Nonideal Theory", în Philosophy & Public Affairs 38 (2010), pp. 5-36, Pablo Gilabert, "Comparative Assessments of Justice, Political Feasibility, and Ideal Theory", în Ethical Theory and Moral Practice 15, 1 (2011), pp. 39-56, Wilfried Hinsch, "Ideal Justice and Rational Dissent: A Critique of Amartya Sen's The Idea of Justice", în Analyse & Kritik 33, 2 (2011), pp. 371-386, F. M. Kamm, "Sen

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 344-351, Dimitrios Efthymiou "Sen's Idea of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 352-362, James Gledhill, "In Defense of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682, John Oberdiek, "The Ideal of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 363-368, Zofia Stemplowska, "Sen's Modest Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 376-384, Alan Thomas, "Sen on Rawls's 'Transcendental Institutionalism': An Analysis and Critique", în European Journal of Political Theory

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
la anumite teorii morale ideale -, moraliștii și realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de stânga", în vreme ce realiștii și moraliștii "de dreapta" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de dreapta". Cea mai bună comparație în acest sens mi se pare comparația între John Rawls (A Theory

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de stânga", în vreme ce realiștii și moraliștii "de dreapta" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de dreapta". Cea mai bună comparație în acest sens mi se pare comparația între John Rawls (A Theory of Justice. Revised Edition (Belknap Press, Cambridge, 1999) sau Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), din partea

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
care, în ciuda diferențelor metodologice și de strategie de argumentare evidente (de altfel, Elkin este unul dintre cei mai duri critici ai teoriei ideale de tip rawlsian, tocmai pe temeiul "lipsei de relevanță" pentru practica politică), sprijină, în linii mari, același ideal de organizare politică: democrația bazată pe proprietate. O comparație excelentă între Rawls și Elkin din acest punct de vedere a fost deja realizată de Thad Williamson și Martin O'Neill, în "Property-Owning Democracy and the Demands of Justice", Center for

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]