15,885 matches
-
să spunem că, pentru Labiș, ea a constituit una a primului avânt în care își descoperea potențele. Era timpul încrederii și bucuriei de a crea, al universului generozității. Acesta e suportul moral care l-a determinat să se apropie de ideologia comunistă, mai bine zis de o generoasă minciună, atunci când copilul căruia nici nu i se înfiripase mustața nu putea să aibă cunoștință de practica socială. Mutațiile au început la Iași. La Fălticeni, de unde putea să tragă câte o raită duminicală
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pentru tine și pentru lumea întreagă». PARTEA ÎNTÂI Capitolul I Anul Domnului 1873 Situația socio-politică în Italia și în Veneto Italia, după agitatele și întortocheatele evenimente politice și militare, și-a înfăptuit unitatea națională. Datorită unor neînțelegeri, viziuni parțiale și ideologii diferite, unitatea a fost mai mult geografică decât politică. În chip deosebit, lumea catolică italiană a rămas consternată de modul și de motivațiile ideologice care au dus la preluarea Romei. În genere, nu era unitatea națională cea care împărțea sufletele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Europe tăiate în două, la renașterea unui totalitarism cu atît mai periculos cu cît se străduiește, prin cele mai rele mijloace, să domine lumea nici măcar prin invocarea nevoii unui spațiu vital, ci propagînd, într-un avînt de expansiune brutală, o ideologie ce servește drept mască acțiunilor cuceritorilor dintotdeauna. În fața formulelor înșelătoare ale acestor negustori de falsă fericire care speculează pe distrugerile, mizeria și disperarea maselor, ce speranță mai poate nutri omenirea împinsă la anaghie? O personalitate pe care meritele au purtat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să scriu un eseu ori un studiu în toată regula, în care să mă strădui să explic cum și de ce ea, critica, a suferit cel mai mult în timpul dictaturii. În primul rând pentru că e domeniul literaturii cel mai legat de ideologie. Apoi, pentru că, spre deosebire de toți ceilalți scriitori, criticului i se cere nu numai competență artistică, dar și competență morală. Și cum vreți ca, în timpul dictaturii, criticul să-și formeze și să-și păstreze această competență morală. E silit, măcar din când
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
întocmit, ca și Virgil Ierunca în exil, un fel de „antologie a rușinii” (nu-mi amintesc exact cui în aparține expresia, poate Monicăi Lovinescu) în care nu pare să fi cruțat pe mulți dintre cei care și-au dat obolul ideologiei vremii (în speță proletcultismului). — Dar de ce i-a trebuit curaj lui Gabriel Liiceanu ca să-l publice? Am să dau un singur exemplu. Ai ghicit! Iată ce scrie Nițescu la p. 283 a ediției publicate de directorul Editurii Humanitas: „Oricum, din
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
e acceptată și Turcia, atunci de ce nu și nordul Africii, Israelul...? Americanii au tot interesul să deconstruiască vechile concepte formate pe vremea când lumea era construită din națiuni și culturi diferite. Asta parcă îmi amintește de anii ’50 și de ideologia sovietică. Inclusiv ipocrizia de rigoare.... Culmea ar fi ca victima care voia să scape de călău să se trezească împreună cu călăul pe scenă, silită să joace în aceeași piesă care se cheamă americanizarea globului terestru. Piesa asta are și un
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Sovietice, se întorc în marea casă comună. Ai cui sateliți vor fi acum? Grandioasa Americă privește vigilentă spre această Europă nu de mult atât de agitată și de gălăgioasă și care, după ce-a fost traversată de frisoanele a două ideologii, s-a calmat și încearcă să se unească, să trăiască în pace și armonie. Americanii sunt convinși că ei au salvat Europa din excesele ei ideologice, au readus-o pe drumul cel drept, acela al capitalismului victorios, al mondializării, al
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
fac bișnițar pe Ioan Becali, nimeni altul decît cel ce susținea cu o vreme în urmă că ajută cu bani Mișcarea Legionară. Tribuna nu e obligată să fie la curent cu amănuntul că ideile lui Nietzsche au fost preluate de ideologia fascistă, dar trebuie să realizeze că e absurd să scandeze numele lui Nietzsche la fiecare aut de poartă. Pînă la urmă, ce s-a întîmplat pe stadionul Dinamo? Niște puști i-au făcut țigani pe cei din peluza adversă. Pentru
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
vârstei de aur), fie dinamice, dat fiind că se construiesc pe o schemă vectorizată a istoriei: ascensională (teoriile optimiste ale progresului, care dau naștere formulei "cetății ideale" sau a statului perfect, deci utopiilor); descensională (teoriile pesimiste ale decadenței, care inspiră ideologii ciclice, de la Hesiod la Spengler); dialectic (provoacă reacția contrariilor și anularea sintezelor - cazul apocalismului creștin, cu imaginea sfârșitului lumii, ca intrare apropiată în împărația celestă; forma laicizată se regăsește în apocalismul revoluționar). Schema esențială în acest ultim caz este moarte-
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
propria analiză, Moses I. Finley exploatează diferențele de sens dintre noțiunile moderne politics și policy: primul denumește modalitățile oficiale de a conduce un stat, precum și pe funcționarii cu ajutorul cărora sunt luate deciziile pentru activitatea de guvernare, în baza unei anumite ideologii, iar al doilea denumește o linie de acțiune. Noțiunile complexe propuse de Badiou, amintite mai sus, răspund peste timp, într-o anumită măsură, liniei filosofice grecești de interpretare a politicului (dat fiind înțelesul specific și depreciativ pe care, spre exemplu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care se consolida în secolele I-IV cultul imperial, ca și impactul pe care acest ceremonial îl avea asupra comunității romane. Populația imperiului era familiarizată încă din secolul III cu prezența imaginilor împăratului în viață, folosite pentru răspândirea și impunerea ideologiei puterii romane. De aici, remarcă Benoist, relativa ușurință cu care ceremonialurile imperiale, începând chiar de la moartea lui Constantin I, în anul 337, au putut fi păstrate și recontextualizate în oikonomia creștină (109). Funus imaginarium, conform lui Polibiu (cum aminteam mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care intră "figurile" cetății, respectiv modelele politice și spirituale. În relație cu ele ne așează și arheologia imaginarului, pe un amplu bazin conceptual, al formelor care susțin memoria și existența comunității: gestul întemeietor și faptul glorios, politicul, credințele și instituțiile, ideologia militară și civică, identitatea colectivă și virtuțile individuale, obligatorii pentru o bună guvernare (în viziunea stoicilor, de la Cicero, la Seneca și la Marcus Aurelius, dar și a puterii creștine). Nu aspectul fantezist sau fantastic în crearea imaginarului colectiv este aici
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a autocratului). Grupurile care participau la aceste ceremonii, instituționale sau populare, reprezentau imperiul, atât teritorial (provinciile), cât și social (profesiile) și politic (elitele instituționale). Întreaga öikouménè era astfel, simbolic, in situ; lucru important, pentru că ea constituia, cel puțin în perioada ideologiei marcate de gândirea stoică, întregul corp al lumii romane, a cărei "întrupare" (formă și substanță) supremă era cea a împăratului său (Benoist 172). În relație cu reprezentarea corpului și cu motivația ceremonialurilor publice, alte două componente ale gândirii politice romane
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relație cu reprezentarea corpului și cu motivația ceremonialurilor publice, alte două componente ale gândirii politice romane devin relevante pentru modul în care s-a configurat imaginarul, în trecerea de la principat la imperiul creștin: triumphus și æternitas. Ele atestă formarea unei ideologii imperiale, începând cu secolul II, încă din timpul domniei lui Traian (ultima parte). Calitatea de invictus era atribuită în primul secol al principatului doar zeilor și fondatorului Romei, lui Romulus. Ulterior, ea este folosită și în relație cu imperiul, apoi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
formei lor simbolice, "fixeaxă" istoriografic relația comunității cu zeii prin intermediul discursului vizual, care atestă esența romanității triumfaliste. Pe harta generală a monumentelor care acordă lizibilitate gloriei urbane, redate în cheie simbolică și sacrală, aceste columne au rolul de a exalta ideologia imperială și de a o proiecta în centrul imaginarului colectiv, prin cea mai eficientă formă de memorare: povestirea (aici, prin imagini, alături de texte, obiecte de scenografie publică, arhitectură). De aceea, cazul forumului lui Traian și al columnei dedicate lui, celebre
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a lui Romulus, un divus care punea în umbră orice alt contra-candidat. Calitățile de împărat-militar fuseseră confirmate de istoria sa triumfală, devenită parte definitorie din istoria și din memoria romană. Pe această bază se vor desăvârși modelul absolut al puterii, ideologia imperială, imaginea-prototip și ceremonialurile omagiale, moștenite apoi de statul creștin. Monumentalizarea implică, pe de o parte, schimbarea raportului dintre individul și comunitate cu propriul oraș, dar, pe de alta, și cu puterea. Populus romanus învață să-și memoreze identitatea și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care reflectă o gândire colectivă concentrată mai curând asupra politicului, Roma eset suportul pentru ceea ce am putea numi imaginarul puterii absolute. În timpul patriciatului, puterea desăvârșește un sistem complex de gândire politică și de reprezentări (de la cele monetare la cele statuare): ideologie imperială, practică legislativă senatorială, viață spirituală și ceremonială. Adaptat monoteismului, la Constantinopol sistemul va da naștere imaginarului bizantin și apoi celui medieval creștin. Împăratul, princeps a diis electus, devine obiectul tuturor formelor cultuale închinate puterii (militare și urbane), fie ele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fie populare (secolele III-IV, deși tendința de divinizare a augustului apăruse încă de la sfârșitul Republicii, de când se estompase funcția sa de magistrat, în favoarea rolului său de suveran). Programul edilitar roman de refondare perpetuă, ad Vrbe condita, în baza căruia această ideologie este pusă în scenă, este guvernat de câteva noțiuni-cheie din vocabularul politic, una dintre ele fiind "victoria". Când Constantin va căuta să adapteze harta reperelor arhitecturale și a traseelor principale ale Romei la țesutul urban al Bizanțului, va adăuga la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pentru a-i ironiza pe învinși, spectacolul recurgea la scenografii sugestive și la detalii vestimentare specifice local, ca și la formule discursive și iconografice declasante. Împăratul este figurat separat, "în maiestate", ceea ce sugerează o asemănare între această expresie vizuală a ideologiei principatului și prezența statuară a lui Constantiu II (un basileu creștin) în cadrul ceremonialului de primire a sa la Roma în 357. Schema iconografică se va impune de-a lungul evului mediu în pictura cu subiect religios, pentru tema judecății christice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cele din urmă într-atât, încât omagia în egală măsură puterea augustului și întemeierea Romei (Benoist 298). Ritualurile populare, după cum indică sursele istorice, au urmat astfel modul în care principatul și-a construit imaginea publică, prin includerea miturilor fondatoare în ideologia imperială. Și în acest fel, destinul cetății și cel al autocratului său au ajuns să se împletească unul cu celălalt și să egaleze, în plan ceremonial, ceea ce, în plan juridic, însemna Senatus Populusque Romanus (SPQR). Pe parcursul domniilor, instituția imperială își
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe care și-o recunoscuseră reciproc împăratul și orașul-capitală (cele mai bune mărturii în sprijinul acestei afirmații sunt tot emisiile monetare, acolo unde atributul imperial Augustus trimite direct la figura sau la numele fondatorului cetății, Romulus). Iată așadar modelul pentru ideologia basileică. La întemeierea Constantinopolului, Constantin I nu a putut să ignore instituția senatului, dar nici nu i-a mai acordat relevanța politică și juridică, dovadă că toate gradele înalților demnitari "bizantini" au fost încadrate cu o treaptă mai jos față de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
s-a estompat în timp, în favoarea unor seme înrudite sau a unor vecinătăți semantice, și datorită influenței celorlalte cuvinte din familia lexicală, imagine și imaginație - toate trei cu o mare relevanță teoretică pentru instituțiile puterii și pentru diseminarea și susținerea ideologiilor lor în imperiul creștin. Totuși, episodul roman a fost cel care a impus în gândirea colectivă imaginea puterii sacre ca factor dominant în procesul de memorare. Imaginarul - inițial legat de o colecție de imagini materiale (de obiecte) aflate în relație
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al noului oraș asupra vechii capitale. Responsabilitatea politică primează încă în fața noii spiritualități creștine, neasimilată complet la data la care a avut loc ceremonialul de înmormântare pentru Constantin I și tentativa de divinizare a sa, după o mult prea tânără ideologie a puterii basileice. Funus imaginarium din cadrul ceremonialului imperial roman era însă important pentru memorarea faptelor împăratului, de aceea a fost decisiv și pentru constituirea politicilor de reprezentare a puterii sale. Cum "strategia" de divinație a fost respinsă, împăratul creștin a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
laice sau religioase). Imago, în vechiul său sens roman, ajunge în societatea creștină la dimeniunile unui arhetip, iar în jurul fondatorilor religiei - figurile sacre, Iisus Christos și Fecioara Maria, sau figurile laice, Constantin I și împărăteasa Elena − se formează o întreagă ideologie cu privire la relația mamă-fiu și la obligația omagierii ei îndoliate. Ceea ce numim astăzi "imaginar creștin" ne apare, în plan simbolic, ca o formă sublimată a vechiului funus imaginarium, o schemă emergentă din el, cu următoarea caracteristică diferențială: în cadrul lui, protagonist absolut
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relație cu înaintașii vetero-testamentari, dar mai ales cu cei care i-au însoțit în viața terestră sau care i-au urmat în credință − indiferent de destinul asumat, în ierarhiile sociale, instituționale sau în afara lor. O lume de mituri, fantasme, simboluri, ideologii și complexe socio-culturale, cu un dinamism propriu și pe care procesul de memorare colectivă pare capabil să o organizeze într-o rețea dinamică, într-un "système du vivant" (Thomas, "Introduction" 18), caracterizat de mișcare și ritm. Faptul că este posibil
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]