14,058 matches
-
apelează și la Mariana Dăgescu pentru formarea unei generații noi de piloți. După obținerea brevetului de instructor de zbor, începând din data de 1 februarie 1949 a fost instructor de zbor cu motor. Între anii 1950 și 1953 a fost instructor de zbor la Școala de pilotaj de la Ghimbav, coordonată de Comisia centrală a Aviației Sportive, care ținea de Aviația Civilă, unde a instruit câteva sute de elevi. Mariana Drăgescu își amintește că la școală avioanele se puteau alimenta doar pentru
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
accidente. Avionul Monospar nr. 1 a fost pierdut la 21 iulie 1940, când la Băneasa se executa un zbor de acomodare cu elevele-pilot Maria Adam, Jana Iliescu, Maria Voitec și Victoria Comșa, care urmau să fie încadrate la Escadrila Sanitară, instructor fiind adj. av. Nicolae Evghenovici. Avionul a cabrat și apoi s-a angajat în vrie, în accident pierzându-și viața toți ocupanții. Avionul Monospar nr. 2 a suferit la 21 august 1941 un accident lângă Răcăciuni, accident în care și-
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
fiind singura dintre aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei. În timpul războiului a transportat peste 1500 de răniți. De asemenea, a fost pilot de legătură pentru Grupul 2 Observații. După război a lucrat trei ani ca instructor de zbor la Ghimbav, dar în 1955 a fost scoasă din aviație. A lucrat ca dactilografă până în 1967, când a ieșit la pensie. După 1989 activitatea în aviație i-a fost recunoscută, cu ocazia împlinirii a o sută de ani
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
1980). A fost cea de a zecea aviatoare brevetată, în 1936. A participat la manevrele aviatice de la Galați din toamna anului 1938. A fost maestră a acrobației aeriene, fiind singura femeie care efectua zbor pe spate. A fost prima femeie instructor de pilotaj, la școala de la Ploiești (Strejnic), între 1939 și august 1941. A fost a patra aviatoare care a activat în Escadrila Albă, până la 1 septembrie 1941, când a demisionat din motive medicale. După război, în 1948, a fost închisă
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
1932 în SUA, pentru echivalare în România a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1937, obținând brevetul de pilot nr. 167/1937, fiind cea de a douăsprezecea aviatoare brevetată. La începutul războiului a fost mobilizată ca instructor la o școală de parașutism. La 1 mai 1942 a demisionat, iar în septembrie 1942 se afla la Stalino cu Escadrila 108 Transport Ușor, ca pilot de legătură. În ianuarie 1943 a fost detașată la Escadrila 105 Transport Greu, iar
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
în Parlamentul României din partea PPDD Timiș în mandatul 2012-2016. În 1979, s-a angajat la Autobaza 4 Lugoj, lucrând mai întâi că mecanic (1979-1982), apoi ca șofer (1984-1987). Între 1982 și 1984, a făcut stagiul militar. A lucrat apoi, ca instructor la Școala de șoferi amatori (1987-2000) și ca președinte al Asociației Proprietarilor Timișoreni 57 (2000-2012). Pentru aceste două joburi, a urmat cursuri de instructor auto (1987) și de administrație imobiliară (2000). La alegerile locale din 1992, 1996 și 2004 a
Ioan Iovescu () [Corola-website/Science/329379_a_330708]
-
apoi ca șofer (1984-1987). Între 1982 și 1984, a făcut stagiul militar. A lucrat apoi, ca instructor la Școala de șoferi amatori (1987-2000) și ca președinte al Asociației Proprietarilor Timișoreni 57 (2000-2012). Pentru aceste două joburi, a urmat cursuri de instructor auto (1987) și de administrație imobiliară (2000). La alegerile locale din 1992, 1996 și 2004 a candidat pentru Consiliul Local Lugoj, la parlamentarele din 1996 pentru Cameră Deputaților. S-a clasat sub pragul electoral pentru intrarea în Parlamentul României. În
Ioan Iovescu () [Corola-website/Science/329379_a_330708]
-
(4 septembrie 1898, Băilești - 1 februarie 1936, Cornereva) a fost unul dintre cei mai cunoscuți aviatori români din perioada interbelică. Instructor de zbor la Centrul de Instrucție al Aeronauticii Române (militar) din Tecuci și la școala civilă de zbor a ARPA. Evoluează în numeroase demonstrații de acrobație aeriană, fiind unul dintre membrii inițiali ai formației Dracii Roșii. Ia parte la raidul
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
fie transferat la aviație și i se aprobă. La admitere îl cunoaște pe Max Manolescu, cu care va fi coleg. Școala o face pe avioane Spad 13 și Hansa-Brandenburg C.I, având ca șef de pilotaj pe căpitanul Gheorghe Jienescu. Instructorii școlii erau Marin Nicolae („Marin Putere”), Gogu Ștefănescu, Tănăsescu, Tase Rotaru, Pârvulescu, Naidinescu, lt. Ion Ruță („Nababul”), Ion Dincă („Moșul”), lt. Radu Rusescu („Dirijorul”), cmd. Atanase Enescu („Berbecu”) și căpitanul Constantin Beroniade. Este primul pilot al promoției 1923 scos la
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
Ion Dincă („Moșul”), lt. Radu Rusescu („Dirijorul”), cmd. Atanase Enescu („Berbecu”) și căpitanul Constantin Beroniade. Este primul pilot al promoției 1923 scos la simplă, de Jienescu. Fiind un pilot foarte bun este reținut la școală, ca și Max Manolescu, ca instructor. În 1924 împreună cu Manolescu se perfecționează în zborul acrobatic într-un stagiu de trei luni efectuat pe avioane Spad-13 și Nieuport la Galați în escadrila de vânătoare a lt. Traian Pâclea. Spectacolele aeriene sub formă de vânătoare de balonașe și simulări
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
Dodoma - Mbeya - Mpika - Broken Hill - Salisbury - Bulawayo - Pietersburg - Johannesburg - Kimberley - Victoria West - Cape Town și retur. Ca material volant s-a apelat la trei avioane ICAR M23b ale ARPA, amenajate pentru raid, iar ca echipaje la doi piloți de linie și instructori de zbor, Ivanovici și Manolescu, și la un mecanic-pilot, Dumitru Ploeșteanu. Cele trei echipaje au fost formate din Davidescu și Ivanovici pe aparatul YR-ABL, Cenescu și Manolescu pe aparatul YR-AAP și Ploeșteanu și Pantazi pe aparatul YR-ABO. Raidul începe la
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
volei și baschet, formându-și bazele pentru cariera în modeling. Iulia Vântur este remarcată în adolescență de o casă de modă locală. A urcat pentru prima dată pe scenă ca manechin la 15 ani, iar la 17 ani a devenit instructor de modele în Iași, Botoșani și Suceava. Ca manechin a participat la festivalurile naționale de modă, unde a câștigat premii pentru “cel mai bun manechin, model”. A fost selectată pentru Miss România (însă nu a participat fiind în turneu cu
Iulia Vântur () [Corola-website/Science/331007_a_332336]
-
Maximilian (Max) Manolescu (22 decembrie 1902, Constanța - 30 august 1985, Paris) a fost unul dintre cei mai cunoscuți aviatori români din perioada interbelică. Instructor de zbor la Centrul de Instrucție al Aeronauticii Române (militar) din Tecuci. Evoluează în numeroase demonstrații de acrobație aeriană, fiind unul dintre membrii inițiali ai formației Dracii Roșii. În 1933 participă la primul raid aviatic românesc din Africa. Devine pilot
Maximilian Manolescu () [Corola-website/Science/331496_a_332825]
-
Mondial emigrează în Franța, unde mai zboară mulți ani în toată lumea, ca pilot de linie. Este format ca pilot în 1923 la "Centrul de Instrucție al Aeronauticii Române" din Tecuci. Fiind un pilot foarte bun este reținut la centru în calitate de instructor, ca și Petre Ivanovici. În 1924, împreună cu Ivanovici se perfecționează în zborul acrobatic într-un stagiu de trei luni efectuat pe avioane Spad-13 și Nieuport la Galați în escadrila de vânătoare a lt. Traian Pâclea. Spectacolele aeriene sub formă de vânătoare
Maximilian Manolescu () [Corola-website/Science/331496_a_332825]
-
Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1955-1960). A obținut în 1984 titlul de doctor în filologie al Universității din Cluj cu teza "V. Voiculescu. Studiu critic". După absolvirea facultății lucrează ca profesor (1960-1962), redactor la ziarul "Pentru socialism" (1962-1966), instructor cultural (1966-1968) și director al Teatrului Dramatic din Baia Mare (1968-1970). Se transferă în orașul său natal, Sibiu, unde îndeplinește mai multe funcții pe plan cultural: director al Teatrului de Stat din Sibiu (1970-1974), președinte al Comitetului pentru Cultură al jud.
Mircea Braga () [Corola-website/Science/336976_a_338305]
-
(23 februarie 1906, Focșani - ?) a fost un comandor, pilot din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ofițer al Marinei, apoi al Aviației Regale Române, care a lucrat ca instructor de zbor. El a fost pilotul Casei Regale (mai întâi neoficial, apoi statutul său a fost oficializat). La începutul carierei, a lucrat pe hidroavioanele Marinei, staționate în zona Techirghiol. În 1940, fiind căsătorit cu o evreică, i s-a cerut
Traian Udriski () [Corola-website/Science/336975_a_338304]
-
Jean Băileșteanu. A urmat școala elementară în comuna Sălcuța (1954-1961), Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1961-1965) și apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). După absolvirea facultății a lucrat ca lector la Centrala Cărții (1970-1971), instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1971-1981), cercetător la Muzeul Literaturii Române și redactor și secretar de redacție la revista "Manuscriptum" (1981-1989), publicist-comentator la revista "Academica" (1990-1991), redactor responsabil al "Analelor Academiei Române" și
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
prieteni de-o viață”, mai povestește Răzvan Mateescu de la Editura Mateescu, care a fost prieten de familie cu familia lui Lehmann. În perioada 8-13 martie 1937, Carl Lehmann a făcut o școală de schi, la Sâmbăta, în Munții Făgărașului, ca instructor. Din 1936 a fost angajat de O.N.T. Brașov, ca ghid. În această calitate a condus pe munți mai ales turiști străini. În afară de ocupația de ghid, Carl Lehmann a lucrat la realizări de drumuri montane (a construit, între altele, drumul
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
(nume la naștere: Anthony J. Mahavoric; n. , în North Hollywood, California, Statele Unite ale Americii) este un antrenor motivațional, instructor financiar personal și autor de cărți pentru dezvoltare personală. Tony Robbins se autointitulează „antrenorul succesului”. Este biencunoscut publicului larg datorită cărților „Putere nemărginită” "()" și „Descoperă forța din tine” "(Awaken the Giant Within)". Maharovic reprezintă un nume de origine croată. Dintre
Anthony Robbins () [Corola-website/Science/336437_a_337766]
-
rândurile Komsomolului. După ce a lucrat o perioadă scurtă de timp la o fabrică de încălțăminte din Vitebsk, a fost trimis la o școală de partid la Pskov, unde a studiat în perioada 1927-1929. În 1929 a început să lucreze ca instructor la școala raională de partid din Kolomna. A devenit membru al Partidului Comunist în 1930. Începând cu anul 1932, Fomin a început să lucreze în calitate de politruk în rândurile Armata Roșie în diferite unități militare din Rusia, Ucraina și Letonia. În
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
de toate nuanțele politice - naționaliști, anarhiști, socialiști, comuniști și alții - cu efective între 100.000 și 400.000 de combatanți, au participat activ la lupta împotriva forțelor de ocupație. Rezistența a fost sprijinită cu provizii, arme, muniții, operatori radio și instructori de principalele servicii speciale aliate - Special Operations Executive și Office of Strategic Services. Membrii rezistenței au sabotat în mod sistematic transporturile pe căile ferate, au distrus poduri rutiere și de cale ferată, au participat la dezorganizarea liniilor de aprovizionare germane
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
rugby, fiind triplu campion al provinciei Québec cu echipa Parc Olympique din Montréal. În 2006 a jucat în selecționata provinciei Québec, echipa Caribou, din cadrul Super-ligii canadiene de rugby, fiind singurul român din componență . Pe plan profesional, a practicat meseria de instructor sportiv în clubul „Les Géants de Montréal”, aflat în incinta complexului sportiv „Gadbois”. Scrie poezii din adolescență, dar primele postări ale poemelor sale au loc în anul 2002, pe site-ul www.poezie.ro. Adevărata vocație și-a descoperit-o
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
lui Warneford a început la Hendon, după care a trecut la Upavon unde și-a încheiat-o la 25 februarie 1915. În decursul antrenamentului, comandantul , ar fi spus: „acest tânăr ori va face lucruri mărețe, ori se va omorî singur.” Instructorul de zbor al lui Warneford de la acea vreme, , i-a observat priceperea ca pilot, dar a aranjat în mod special să se asigure că ceea ce el percepea ca fiind o încredere în sine exagerată din partea lui Warneford nu-l va
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
km nord-est de Arnhem. După cinci ani de război și pierderi umane, mulți piloți tineri "Luftwaffe" erau lipsiți de măiestria înaintașilor, atât în ceea ce privește zborul cât și nimicirea țintelor. La formarea slabă a piloților contribuia di plin lipsa de experiență a instructorilor de zbor. În plus, numeroase unități de antrenament au fost forțate să zboare în misiuni de luptă, pentru sprijirea unităților de avioane de vânătoare ("Jagdgeschwader") din prima linie. Avioanele de vânătoare aliate cu rază lungă de acțiune a agravat această
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
acest nou nume. (Somek înseamnă „îmbujorare”). A studiat literatura ebraica și filozofia evreiască la Universitatea din Țel Aviv,de asemenea a făcut studii de desen la Institutul de arte plastice Avni din Țel Aviv. În cadrul serviciului militar a lucrat ca instructor pedagogic în scopul reinserției sociale a unor bande de tineri certați cu legea din localitatea Beit Shemesh, continuând apoi o activitate similară în rândurile tineretului problematic din Pardes Katz, Mai târziu a devenit profesor de literatură ebraica și de media
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]