14,805 matches
-
stralucitoare stea de pe cerul observat de pe Pământ pentru următorii 210.000 de ani. Sirius A are o masă de două ori mai mare decât a Soarelui și o magnitudine absolută de 1,42. Ea este de 25 de ori mai luminoasă ca Soarele, dar are o luminozitate semnificativ mai mică decât alte stele luminoase, cum ar fi Canopus sau Rigel. Sistemul are între 200 și de ani. Inițial a fost compus din două stele strălucitoare albăstrui. Cea mai masivă dintre ele
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Sirius A are o masă de două ori mai mare decât a Soarelui și o magnitudine absolută de 1,42. Ea este de 25 de ori mai luminoasă ca Soarele, dar are o luminozitate semnificativ mai mică decât alte stele luminoase, cum ar fi Canopus sau Rigel. Sistemul are între 200 și de ani. Inițial a fost compus din două stele strălucitoare albăstrui. Cea mai masivă dintre ele, Sirius B, și-a consumat resursele, devenind o gigantă roșie înainte de a-și
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
de nord-vest numeau Sirius "Warepil". În 1718, Edmond Halley a descoperit mișcarea proprie a „stelelor fixe” cunoscute până atunci după ce a comparat diverse măsurători contemporane astrometrice cu cele date în lucrarea "Almagest" a lui Ptolemeu. S-a observat că stelele luminoase Aldebaran, Arcturus și Sirius s-au mutat semnificant, ultima având o deplasare de 30 minute de arc (cam cât diametrul Lunii) spre sud-est în 1800 de ani. În 1868, Sirius a devenit prima stea a cărei viteză a fost măsurată
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
este cea mai strălucitoare stea de pe cerul înstelat, aproape de două ori mai luminosă decât a doua stea după strălucire, Canopus. Cu toate acestea ea nu este la fel de strălucitoare ca Luna, Venus sau Jupiter. Mercur și Marte sunt, de asemenea, mai luminoase decât Sirius. Sirius poate fi văzut din aproape fiecare regiune locuită de pe suprafața Pământului, de la 73 de grade mai la nord fiind neobservabil. Cu toate acestea, ea nu se ridică foarte sus pe cer când este văzută din unele orașe
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
lui Sirius. Mișcare orbitală a sistemului binar Sirius aduce cele două stele la o separare unghiulară de minim 3 arcsecunde și un maxim de 11 arcsecunde. La cel mai apropiat apropiere, este fote greu de a distinge companionul mult mai luminos a piticii albe, care necesită un telescop cu cel puțin 300 mm în diafragmă și condiții excelente de vizibilitate. În 1994 au avut loc un periastron și perechea a început să se miște aparte, ceea ce face ca ele să fie
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
din apropierea Sistemului Solar și este al cincelea cel mai apropiat sistem stelar. Această proximitate este motivul principal pentru luminozitatea acesteia, ca și cu alte stele apropiate cum ar fi Alpha Centauri care este în contrast puternic cu supergigante îndepărtate, foarte luminoase ca Canopus, Rigel sau Betelgeuse. Cu toate acestea, ea este de aproximativ 25 de ori mai luminoasă decât Soarele. Cel mai aproape stea vecină mare a lui Sirius este Procyon, care se află la o distanță de 1,61 parseci
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
pentru luminozitatea acesteia, ca și cu alte stele apropiate cum ar fi Alpha Centauri care este în contrast puternic cu supergigante îndepărtate, foarte luminoase ca Canopus, Rigel sau Betelgeuse. Cu toate acestea, ea este de aproximativ 25 de ori mai luminoasă decât Soarele. Cel mai aproape stea vecină mare a lui Sirius este Procyon, care se află la o distanță de 1,61 parseci (5,24 al). Nava spațială "Voyager 2", lansată în 1977 pentrua a studia cei patru giganți gazoși
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
un sistem binar format de stele din două pitici albe ce se orbitează reciproc, cu o separare a aproximativ 20 de unități astronomice (aproximativ distanța dintre Soare și Uranus), precum și o perioadă de revoluție de 50 de ani. Steaua mai luminoasă, Sirius A, este o stea de tip A1V spectral, cu o temperatură la suprafață de aproximativ 9.940 K. Însoțitorul său, Sirius B, este o stea care a evoluat deja și a devenit o pitică albă. În prezent, de 10
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
de tip A1V spectral, cu o temperatură la suprafață de aproximativ 9.940 K. Însoțitorul său, Sirius B, este o stea care a evoluat deja și a devenit o pitică albă. În prezent, de 10.000 de ori mai puțin luminoasă în spectrul vizual, Sirius B a fost o dată mai masivă decât Sirius A. Vârsta sistemului a fost estimată la 230 milioane de ani. Sistemul emite un nivelul de radiații infraroșii mai mare decât s-ar fi așteptat, măsurată prin Observatorul
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
de praf în sistem, și este considerat oarecum neobișnuit pentru o stea binară. Imaginile obținute de pe Observatorul de raze X Chandra îl arată pe Sirius B care este acoperit de partenerul său mai strălucitor, cum el este o sursă mai luminoasă de raze X. Sirius A are o masă de două ori mai mare ca cea a Soarelui. Raza stelei a fost măsurată cu ajutorul unui interferometru astronomic, oferind un diametru unghiular de aproximativ 5,936±0,016 mas. Viteza de rotație
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
sute de stele. Sirius constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Procyon. Cel mai comun nume propriu utilizat pentru această stea provine din latinescul "Sīrius", din cuvântul greacesc "Σείριος" ("Seirios", „luminos” sau „extravagant”), deși este posibil ca și cuvântul grec în sine să fi fost importat de altundeva înainte de perioada arhaică grecească, unii sugerând o legătură cu zeitatea egipteană Osiris. Prima utilizare a numelui a fost înregistrată undeva în secolul al
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
și ienupărul. Simbolul său astrologic a fost listat de către Heinrich Cornelius Agrippa. Multe culturi au semnficiații speciale istoric legate de Sirius, în mod particular în relați cu câinii. Într-adevăr, ea este adsea numită colocvial „Steaua câinelui” fiind cea mai luminoasă stea din Canis Major, constelația „Câinelui Mare”. Clasic, a fost cunoscută și sub porecla de "Câinele lui Orion". Grecii antici credeau că emanațiile lui Sirius puteau afecta negativ câinii, făcându-i se se poarte anormal în timpul „Zilelor câinelui”, cele mai
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
scintilația stelei: Sirius este pe stema Universității Macquarie și este numele revistei absolvenților săi. Denumirea companiei nord-americane de radio prin satelit, Satellite CD Radio, Inc., a fost schimbată în Sirius Satellite Radio în noiembrie 1999, fiind numită după „cea mai luminoasă stea de pe cerul nocturn”. Compozitorul Karlheinz Stockhausen a afirmat în mai multe rânduri că a venit de pe o planetă din sistemul Sirius. Astronomul Noah Brosch a speculat că numele personajului Sirius Black din povestirile Harry Potter, care avea o capacitate
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
lipsită de umbre. Ea oferă vizibilitate maximă, dar îi lipsește definiția spațială oferită de umbre. Lumina plată sugerează eficiență și exactitate, imagini curate. Lumina "high-key" este o formă de lumină plată care se obține folosind abundent lumini unidirecționale și fundaluri luminoase pentru a genera ideea de energie, vitalitate, veselie. Culoarea îndeplinește trei funcții majore: în primul rând oferă mai multă informație în legătură cu obiectele și evenimentele înfățișate, permițând privitorilor să le distingă mai bine. Este cazul culorilor semaforului sau al obiectelor cărora
Estetică () [Corola-website/Science/303271_a_304600]
-
iar axa 'Y'-lor (ordonata) este axa reprezentării amplitudinilor semnalelor de măsurat (observat). ul analogic clasic este realizat ca un tub catodic în care un fascicul de electroni este accelerat spre un ecran fosforescent și produce pe acesta un punct luminos. Poziția "x"-"y" a punctului luminos pe ecran este comandată prin circuite și dispozitive specializate. Astfel, ecranul osciloscopului devine un grafic al variației în timp a unei tensiuni electrice sau afișează două tensiuni electrice una în funcție de cealaltă, ca de exemplu
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
axa reprezentării amplitudinilor semnalelor de măsurat (observat). ul analogic clasic este realizat ca un tub catodic în care un fascicul de electroni este accelerat spre un ecran fosforescent și produce pe acesta un punct luminos. Poziția "x"-"y" a punctului luminos pe ecran este comandată prin circuite și dispozitive specializate. Astfel, ecranul osciloscopului devine un grafic al variației în timp a unei tensiuni electrice sau afișează două tensiuni electrice una în funcție de cealaltă, ca de exemplu în cazul figurilor Lissajous. Osciloscoapele moderne
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
între care a generat un cîmp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată pe aceste plăci este alternativă, fasciculul de electroni este deflectat dintr-o parte în alta (înspre placa pozitivă), ceea ce se poate observa prin oscilarea punctului luminos de pe ecranul tubului catodic. În cinstea acestei invenții, tubul catodic este numit și astăzi, în țările unde se vorbește limba germană, „tub Braun” („Braunsche Röhre”). Osciloscopul modern a fost dezvoltat de Allen DuMont.
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
este o specie perenă, cu bulbotuberculi subterani, fară suc lăptos. Are flori pintenate, care apar primăvara de timpuriu. Fructul este o capsulă de 2-2,5 cm lungime, multispermă. Din bulbotuberculi se extrage bulbocapmina, cu acțiune anestezică. Se întâlnește prin păduri luminoase, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Cuprinde mai ales plante lemnoase, cu flori unisexuate, grupate în amenți. Prin prezența (uneori) în xilemul lor a traheidelor, precum și prin decalajul dintre polenizare și fecundare, se apropie de gimnosperme, însă prin
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
urca pe un șir de trepte din piatră într-o încăpere secretă, aflată deasupra bolții sepulcrale. O inovație în arhitectura religioasă din Moldova o reprezintă prezența a trei ferestre în fiecare absidă, ceea ce face ca această biserică să fie mai luminoasă decât cele de dinainte. Deasupra pronaosului și naosului se află câte o turlă octogonală zveltă, care se sprijină în exterior pe o bază pătrată și pe două stelate. Biserica Mănăstirii Galata este prima biserică din Moldova construită cu două turle
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
-lea, care au adus o serie de schimbări clădirii de tip oriental, precum ușa de intrare dinspre vest, cafasul sau mutarea cu un metru în interior a catapetesmei, au menținut specificul ei basilical, de edificiu bisericesc înalt, lung și foarte luminos, cu altar spațios și acoperiș ce sclipea în depărtare în razele soarelui. În anii 1997-1998 au inceput lucrările de intervenție de urgență care au fost oprite în repetate rânduri, din lipsă de fonduri. Obiectivul a fost inclus în Planul Național
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
pe care Kikuko îl nutrește față de Shingo, îl va determina pe bătrân să încurajeze, până la un anumit punct, relația fiului său cu amanta. Seria portretelor feminine din opera lui Kawabata este continuată în “Vuietul muntelui” prin Kikuko, de altfel centrul luminos al romanului. Kawabata vede în ea o fragilitate și nevinovăție dublate de o infirmă capacitate de a îndura, modestă și tăcută, orice. Drama nespectaculoasă a lui Kikuko aduce o notă de poezie acestui roman al nerealizării. Măritată de numai doi
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
Paula Selling își amintește că el ia oferit niște cântece care urmează să fie înregistrate la început. Prin urmare, ea a ales "Ploaie în Luna lui Marte", pentru a fi prima piesă.Paula își amintește în mod clar "toți ochii luminoși se uitau la mine cu amabilitate așa cum am fost în căutarea publiculicului și sute de voci au cântat cu mine" infernaaaal ploouuaaa "și" noooi ne iubeaaam ... "este un sentiment uimitor. A fost frumos să a se vedea oameni fericiți și
Paula Seling () [Corola-website/Science/302960_a_304289]
-
proiectate și pentru a prelua neregularitățile ferestrei de proiecție, ecranul este montat într-o ramă de culoare închisă, de obicei neagră. Acestea definesc condițiile principale de calitate a ecranelor, și totodată de ele depind folosirea cât mai economică a fluxului luminos transmis de către aparatul de proiecție, pentru un efect calitativ ridicat asupra majorității spectatorilor din sala de spectacole. Față de poziția relativă aparat proiecție - ecran - spectator, ecranul cinematografic poate fi : Ecran refectant înseamnă că fluxul luminos proiectat pe ecran este reflectat către
Ecran cinematografic () [Corola-website/Science/299482_a_300811]
-
folosirea cât mai economică a fluxului luminos transmis de către aparatul de proiecție, pentru un efect calitativ ridicat asupra majorității spectatorilor din sala de spectacole. Față de poziția relativă aparat proiecție - ecran - spectator, ecranul cinematografic poate fi : Ecran refectant înseamnă că fluxul luminos proiectat pe ecran este reflectat către spectator, "spectatorul aflându-se între proiector și ecran". Sunt de mai multe feluri: " cu reflexie difuză" unde unghiul de difuzie este de 100 - 160 grade. Se poate confecționa din pânză obișnuită vopsită cu oxid
Ecran cinematografic () [Corola-website/Science/299482_a_300811]
-
confecționat dintr -un material plastic perforat uniform, circa 1o% din suprafață, are un factor de luminanță de 1 - 2. Este un ecran destinat în vederea asigurării transmisiei sonore prin materialul perforat. Ecranul se află între proiector și spectator, astfel că fluxul luminos trece prin el ca să ajungă la spectator.Se folosește la proiecțiile la lumina zilei, condiția principală fiind ca soarele să nu bată direct în el.In studiourile cinematografice se folosește la retroproiecții în procesul de filmare combinată. Sunt confecționate din
Ecran cinematografic () [Corola-website/Science/299482_a_300811]