15,245 matches
-
de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau chiar părinții pe care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă invită odată și pe mine. Bairamul tocmai era în toi cînd apăru Madlen; intrarea fu gălăgios salutată. Fata se dezbrăcă de blană și, picior peste picior, ceru o țigară. Avea picioare frumoase. Drăguță, violent vopsită, fața ei teșită, cu nasul cîrn și maxilare pătrate, degaja un miros plăcut de cremă. Cu o expresie ageră și vie, se uita pe lîngă umărul celor cu care vorbea, țintindu-ne pe rînd, pe fiecare. Ochii femeii deveneau sclipitori cînd ne susțineau privirile. Scutură
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat în piept, în rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat în piept, în rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a surprins decît instincte. În plăcuta intimitate pe care o lăsase în urmă stăpîna locului, am început să abordăm subiecte din cele mai amabile. Pictorul extrase din bufet o sticlă înfundată, împreună cu două căni de lut. În timp ce țineam cățuile sub nas, buchetul băuturii se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare. Trebuie săl deguști picătură cu picătură; o strecori sub limbă și pe urmă o răspîndești în cerul gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
plecă peste pupitru ca să mă vadă. Astfel începea cariera mea. Conform instrucțiunilor din repartiție, m-am prezentat la secția regională de învățămînt. Inspectorul general Rață m-a expediat la cadre. Uitîndu-se în hîrtiile mele, acolo, alt șef pronunță ceva pe nas și mă îndrumă către secția raională care se afla în alt oraș. În vara ce sfîrșea torid, pe trotuarul din fața secției, un învățător pe care eu îl cunoșteam sta de vorbă cu o fetișcană. Vădit în interes de serviciu, tînăra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și mustața virgină de sub nas erau pe o potrivă cu glasul. Domnișoara Cornelia, care era cea mai bună învățătoare din Dobrina, bea lichior, cafele și tutun. Am văzut că se simte, cu mine, foarte bine. Îmi expuse, în chip teatral, un breviar autobiografic. Fiind din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
schimb și-a descoperit altă vocație: lipea afișe pentru utece. Mai cînta din fluier seara la căminul cultural iar la urmă a încropit o formație de fluierași. A luat și premii la raion.” Glasul lui sonor și îndrăzneț, fruntea teșită, nasul ca o cizmă, botul de cimpanzeu și chipul vioi cu ochi mici, verzi și mobili, îi dădeau lui Fărocoastă un aer vesel. Deși semănau cu el la îndrăzneală, frații lui rămăseseră țărani. Cu vocea cultivată, deosebită de a lor care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lor vocalizări. Clădită din perne de carne deasupra cărora pluteau niște zulufi vopsiți, părînd o turtă de floarea-soarelui, la „alu’ Zup” îi mijeau ochii din fundul unor găuri stacojii; obrajii ei zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea se bucura de faima de a fi o învățătoare bună, părînd o gîscă îndopată. Bîrfea tot timpul, peltic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
agricultură din cauza lui Fărocoastă. Plină de nuri, suplinitoarea de limbă franceză, care cîndva abordase prima clasă de liceu, s-a trezit între timp exmatriculată. Cu un obraz proaspăt, soția felcerului se credea miss cancelarie. Își rădea sprîncenele la rădăcină iar nasul cîrn și plin de haz o deosebea de alte dăscălițe ce ședeau ca niște cloște îmbufnate în paie. Singura care își da silința, întocmindu-și în cancelarie planurile de lecție, era domnișoara Cașcaval care rotea doi ochi rotunzi de huhurez
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de parcă aș fi înghițit mațe. Femeia se scuză jenată: „Noi, știți, copilul...” Conviețuirea familiei se întemeia pe pretenții nu tocmai bine armonizate: ca singură datorie a sa, bărbatul consimțise în întrețină focul deși doamna dorea să i se aducă la nas de toate. Acest apendice conjugal ședea veșnic băgat în filele unor romane polițiste așa că orice întrerupere îl plictisea. Mîncau doar brînză și conserve încălzite pe godin. Geloasă ca orice blondă, doamna se certa cu toate femeile din cancelarie. Onoarea de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ia ciuciun!» Adică să vîndă vaca și să-i ia tutun. Se hrănesc cu știr, cu gruhă și cu pur. Bureți le dă pădurea care, pentru ei, are trei vaci: Hribana, Fragana și Murana. Plodurilor, pînă le cresc tuleiele sub nas, țigăncile le dau țîță. După asta încep să se rușineze și nu mai sug. L-am văzut în drum pe unul care azvîrlea cu bolovani în mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îmbia la pălăvrăgeală. Ținîndu-și urechile pe spate, un cățel tipărea mărunt șoseaua, grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu vîrful ca un șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul. Probabil pentru că îi zîmbisem, dintr-o poartă, o fetiță cu priviri înlăcrimate mă întrebă: - Nenea, cînd vine tăticu? Pe gardul proaspăt vopsit cu catran se cocoțase fratele ei, ca să tragă urme cu degetul. Ținu să mi împărtășească bucuria sa: - Iote
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată, dînsa se uita în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-a dat? - Marica
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
catastrofică, Elvira era convinsă de propria ei decădere iar altceva decît să plîngă pe ruine nu-i trecea prin cap. Mă obișnuisem și cu duhoarea sălilor de clasă. Din cînd în cînd un copil se apuca cu două degete de nas și icnea în rîs. Îndată cei din jur îl imitau iar vinovatul, care totdeauna era cel ce sesizase primul, îl pîra pe distratul care își vedea inocent de treabă. A nu te ține cu degetul de nas constituia unica și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
două degete de nas și icnea în rîs. Îndată cei din jur îl imitau iar vinovatul, care totdeauna era cel ce sesizase primul, îl pîra pe distratul care își vedea inocent de treabă. A nu te ține cu degetul de nas constituia unica și indubitabila probă a vinovăției. Fapta era denunțată pe șleau iar pîrîtura, urmată de cîteva picioare trase pe înfundate pe sub bancă. Năpraznică, ura se consuma și-n pauză. Cu cît mai mici erau școlarii, cu atât se pîrau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mohorîtă, șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
oameni. Pe la opt, cînd își arăta obrazul cărnos din care te ațintea, cu bobul negru, un ochi sclipitor, în urma sa năzuia un val de împricinați. Peste umăr, contabilul le poruncea: - Așteptați! Țăranii rămîneau în coridor iar cînd, cîte unul, băga nasul pe ușă, taman așezat la cafea și la țigară, slujbașul îl oprea cu bobul lui arzător. - Am zis s-aștepți. 140 Resemnat, omul se liniștea. Peste un ceas ori două, ca tot omul, contabilul ieșea afară. Privindu-l cum se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apasă Annei sânii, atunci cine o înghesuie așa deodată? E un ins rotofei, cu mutră de funcționar în drum spre nevastă și copii care, pe cât se vede, vrea să se servească, așa în treacăt, cu ceva ce nu‑i de nasul lui: Anni. O fată tânără și proaspătă care i‑a plăcut. Ceva moale apasă dintr‑odată pe fundul Annei, e omul acesta care profită de ocazia (ce nu le e dată prea des celor de teapa lui!) de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar despre una reală, ci despre o noapte prelucrată muzical, zâmbește Sophie mirată. Hans boxează tot timpul cu niște umbre, poartă lupte imaginare și joacă fotbal, nu vede mai departe de vârful nasului sau, în cel mai bun caz, până acolo unde ajunge cu brațele. E cufundat cu totul în clipa de acum, e un om al prezentului. Nici măcar mâța din sac nu înseamnă pentru el prezent, ci viitor. Orice, numai să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mlădios ca șarpele - spre o plăcere primită în silă, dar intensă. Doamna Witkowski se execută așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu în întâmpinarea unei plăceri, ci a unei putori care‑ți mută nasul din loc, trebuie să zboare urgent la orezul cu lapte care i s‑a ars în bucătărie. Astfel distruge ea fragila dispoziție artistică a soțului ei. Dispoziție care tocmai l‑a cuprins pe el, care e un geniu, iar nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cea cu sânii imenși, apare drept ceea ce este: fiica unui patron de fabrică, deși n‑ai fi zis, uitându‑te la ea. Spectatorul știe însă tot timpul acest lucru și e încântat de confuziile savuroase, când unul îl duce de nas pe celălalt dintr‑o mare iubire, deocamdată prost înțeleasă, dar care până la urmă va învinge. Noi n‑am periclita niciodată o iubire care se înfiripă, că cine știe când ne mai întâlnim cu așa ceva, e deja un mare noroc dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cutare și cutare avantaj, această rochie s‑ar putea să vă dezavantajeze din punctul ăsta de vedere, iar rochia aceea de acolo din alt punct de vedere. Afară, tata spune că lui fiu‑său o să‑i dea acuși borșul pe nas, cum i s‑a mai întâmplat de atâtea ori, când o să primească un pumn în mutră. Vă rog, imploră Rainer fără să‑i pese de durerea care‑l paște, nu intrați în magazin, vă rog, vă rog. Hai să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Respiram adânc palele de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase și pe mine afară din casă În acea dimineață de august. Mătușa Clara, gazda mea de peste vară, se apucase pe la 9 să spele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]