KorAP: Find »[drukola/base=pauză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...558 559 560 ...573 >

14,308 matches

Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864

nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie: (nezdruncinat) Uite-așa. Mă gîndesc la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză) Dacă vreți, îl facem în comun cu voi. Patru locuri. Vera: Nu. Nu, cumnate, mulțumesc de invitație. Mina: Da, eu nu știu ce ți-a venit ție cu cavoul așa deodată. Ilie: Nu mi-a venit acum și nu deodată... Mă gîndesc

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
mi-l ia nimeni și nici nu fac greutăți celor care or să mă conducă. Dom' le, eu găsesc că e singurul lucru serios și durabil: un cavou. Oricum, rămîne ceva de pe urma mea. Mai beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
serios, un dramaturg dublat de un poet iar "Regulamentul de bloc" o piesă de actualitate mai acută decît o putem bănui la prima vedere. Val Condurache Cronică dramatică: O binemeritată revanșă Revenit pe scena Teatrului Național "V. Alecsandri" după o pauză cam prea lungă, dacă ar fi să o judecăm după o ierarhizare valorică a textelor, autohtone sau străine, care au format repertoriul instituției de la Calul verde încoace, Constantin Popa își adjudecă victoria într-o binemeritată revanșă: Regulamentul de bloc face

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
coleg, un prieten, un prieten bun, un prieten în care ai încredere, mă rog, ce mai, un prieten adevărat, ei, cînd prietenul ăsta vrea să-ți sufle nevasta, este el un om demn? Gh. P. unu: (evident, a priceput aluzia; pauză plină de priviri și de mișcări care, parcă, ar promite ceva...) Păi..., uite ce-ți spun eu... Eu îți spun că n-am vrut să-ți suflu nevasta..., eu doar m-am îndrăgosti de ea... Atât numai... Gh. P. doi

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Ajunsesem un popor de mascați... Gh. P. unu: Numai că la un moment dat ți se lipea masca de obraz... și nu mai puteai s-o scoți... și după aia, încet, încet, începeai să crezi că-i chiar fața ta... (pauză) Gh. P. doi: Pe Pavel ăsta trebuia să-l joc eu... Gh. P. unu: Da... îmi amintesc... Gh. P. doi: ...dar am refuzat... Gh. P. unu: ...Se știe..., toată lumea a știut..., chiar dacă te-ai internat în spital... cu infarct..., cu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
zice, nu se poate să le ai pe toate..., și director, și băiat în America, și cocoșei de aur... Asta e. I-am spus că povestea cu cocoșeii a fost o glumă..., că mă înfuriasem pe chestia cu porumbeii spioni... (pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
am avut... o cădere psihică...; pe dracu"!; dacă o ții tot așa, o să ai, într-adevăr, o cădere psihică...! Și în final, mi-a spus că doctorul a recunoscut că m-a internat la insistențele mele..., ca să scap de rol... (pauză) Era tocmai în perioada cînd se pregătea turneul în Germania... Cu Othello..., mi-a spus că e posibilă înlocuirea noastră în spectacol... Așa că am recunoscut că n-am fost bolnav..., că nu mi-a plăcut rolul..., dar nu din punct

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Gh. P. unu: Și-atunci de ce n-am mai plecat în Germania?! Gh. P. doi: Mi-a spus că toată chestia a căzut pentru că directorul teatrului nu și-a asumat răspunderea că ne vom întoarce acasă... chiar toți... (după o pauză rezervată tăcerilor) Gh. P. unu: Și? Asta e tot? Asta e toată colaborarea ta cu securitatea? Gh. P. doi: (înțelege insinuarea) Păi... asta e... Gh. P. unu: Sau asta e tot ce poți, ce-ți convine să spui... Gh. P.

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se consumă un calm amărui) De ce-mi tot șopteai la ureche ce voiai să-mi spui?! Gh. P. doi: ...De frică..., îmi era frică să aud ce spun... Gh. P. unu: De ce să-ți fie frică! Doar

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
de zece ori ce i-ai spus tu, și trei, te va bănui că n-ai spus decît o parte din adevăr... Așa că nici vorbă de admirație, sau de iertarea la care te-aștepți... Gh. P. doi: Mda..., și totuși... (pauză) Gh. P. unu: Mi-ai spus că ai luat bani... Ai luat bani de la securitate? Gh. P. doi: ...Da... Și tu ai luat bani..., așa ai spus... Gh. P. unu: ...eu ți-am dat replica... Gh. P. doi: Măi Popescule

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
doi: ...Și mai rău decît complicitatea noastră era faptul că ei ajungeau să creadă că ceea ce fac e bine..., că fac ceea ce trebuie să facă... Și-și vedeau mai departe de treabă..., fără acordul nostru, ba chiar mai al dracului... (pauză) Gh. P. unu: Dar eu vreau să te întreb altceva...; auzi, mie-mi place că tu te frăsui, că ai remușcări, că ai procese de conștiință, că ai fost laș, complice, că te-ai prefăcut că n-ai văzut, că

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Și cu noi cum rămîne? Gh. P. doi: Păi nu știi?! Rămîne cum am vorbit... Gh. P. unu: Da ce-am vorbit...?! Gh. P. doi: Da cîte n-am vorbit... Oho..., ce-am mai vorbit...! Gh. P. unu: (după o pauză) Are dreptate Desdemona... Gh. P. doi: Sigur că are..., nu ți-am spus eu! Gh. P. unu: N.-are rost să ne chinuim unu' pe altu'... Poate că, într.-adevăr, e prea devreme să... Gh. P. doi: Păi da..., e

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
iertat? Gh. P. doi: Păi nu ți-a spus Desdemona... că n-o să te-nțeleagă..., că n-o să te ierte nimeni...? Gh. P. unu: E, foarte bine... Atunci o să mă iert singur..., eu o să mă iert pe mine... (după o pauză) Cu toate că, dacă mă gîndesc bine, nici n-am ce să-mi iert... N-am făcut decît să trăiesc normal..., sub semnul lui S.C.P. ... Gh. P. doi: Adică? Gh. P. unu: ...Scapă cine poate... Gh. P. doi: Bravo, deci ai stabilit

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
dvs., d-le Gh. Popescu... da, dvs., din dreapta lui Gh. Popescu...da, da... din fața lui Gh. Popescu..., da, din spatele lui Gh. Popescu... da, vecin cu Gh. Popescu... dvs., ați colaborat cu securitatea? (este de presupus că va fi o lungă pauză...) Cum? Nu vă numiți Gh. Popescu? Credeți? Ei, eu vă spun că, deocamdată, sînteți Gh. Popescu..., ca și mine..., ca și el..., nu vă luați după ce scrie în buletin..., ca și... Gh. P. unu: Iar faci din toată lumea o apă

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
sînteți Gh. Popescu..., ca și mine..., ca și el..., nu vă luați după ce scrie în buletin..., ca și... Gh. P. unu: Iar faci din toată lumea o apă și un pămînt... Gh. P. doi: Deocamdată sîntem... o baltă... și-un nămol... (pauză) Bine, hai să facem altfel... Cine a colaborat cu securitatea să se ridice în picioare... Gh. P. unu: Ești de groază! Gh. P. doi: De ce?! Poate că după spectacol plecăm acasă fiecare cu numele lui... adevărat... Ei? Nu vreți să

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
orice preț face din noi niște ființe penibile... niște căzături miorlăite... jalnice... Acolo am văzut pe unul care de frica morții... adică de dragul vieții, a mîncat căcat... Un caraliu îl ținea cu pistolul... și a mîncat, domnule... Octav: (după o pauză) Tu dacă... ai fi mîncat? Groparul: ... Da... dar fii sigur că l-aș fi păcălit pe caraliu... Octav: Da! Cum? Groparul: ... M-aș fi șters la gură... (rîd amîndoi) Octav: Mare șmecher mai ești! Groparul: Păi cum credeai! (după o

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Tu dacă... ai fi mîncat? Groparul: ... Da... dar fii sigur că l-aș fi păcălit pe caraliu... Octav: Da! Cum? Groparul: ... M-aș fi șters la gură... (rîd amîndoi) Octav: Mare șmecher mai ești! Groparul: Păi cum credeai! (după o pauză) Domnule, am ales cimitirul pentru că printre morminte, bocete, disperări, scap de frica morții... adică fac un fel de antrenament... și să pot spune "haide, iubito, vino..., n-o mai fă pe grozava... pe urîta... pe coasa... Mare scofală! Nici tu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Ovidiu, deja ne-au încadrat la boli nervoase... Ce pot să spun?! Mi-e rușine... mi-e cumplit de rușine...! ne mai lipsesc cămășile de forță... mie... că ție nu-ți mai pot pune... Și nu știu ce să fac... (după o pauză în care ascultă...) Timpul?! Să aștept?! Oh, Ovidiu... pentru tine timpul e... altceva..., de asta îmi spui să fiu calm... răbdător... tu ai mult timp... tu ești chiar timpul... Iartă-mă... Nu știu ce să fac...! Totul e altfel decît am crezut

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
asta îmi spui să fiu calm... răbdător... tu ai mult timp... tu ești chiar timpul... Iartă-mă... Nu știu ce să fac...! Totul e altfel decît am crezut noi... Și nenorocirea nu e că e rău... ci că nu știm cum e... (pauză în care din nou ascultă) Da, sunt încurcat... Da, sigur, ca toată lumea... Știu, trebuie să aștept..., mi-ai mai spus asta... numai că această așteptare începe să miroasă a lehamite... Lumea, deja a început să miroase a renunțare... Și tu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Din dragoste... numai din dragoste... Cum te-aș putea iubi dacă... Mona: Dar mă iubești? Octav: Iubito, nu mă obliga să te trimit la mănăstire... Mona: Nu mă duc, Octav, eu vreau să mă salvez aici, cu tine... (după o pauză) Octav, te rog, înțelege, crede-mă, sînt și eu la capătul puterilor... Octav: (ironic) Te înțeleg, iubito..., traversezi și tu, ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
personal, nici nu poate fi vorba... Costache: Nu-i chiar așa..., numai că tribunalul ăsta personal a ajuns o ruină prin care rătăcesc, mînă-n mînă, judecătorul și vinovatul..., urîndu-se, iertîndu-se, iubindu-se..., incapabili să dea vreo sentință. Octav: (după o pauză în care Octav pare să admită explicația) Tata, apropo de complicitate, iartă-mă că te întreb... ai fost securist? Costache: (după o lungă pauză; deloc surprins, liniștit, poate puțin trist) Nu știu dacă am fost securist... sau dacă n-am

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
mînă, judecătorul și vinovatul..., urîndu-se, iertîndu-se, iubindu-se..., incapabili să dea vreo sentință. Octav: (după o pauză în care Octav pare să admită explicația) Tata, apropo de complicitate, iartă-mă că te întreb... ai fost securist? Costache: (după o lungă pauză; deloc surprins, liniștit, poate puțin trist) Nu știu dacă am fost securist... sau dacă n-am fost... Dacă prin securist înțelegi un turnător, atunci eu n-am fost... Dar eu am făcut ceva mai grav decît asta... Eu m-am

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
un nivel de conștiință..., nu se poate să nu ajung! Securistul: Eu nu-ți spun să te pripești..., dar nici s-o lungești cu devenirea pînă la venirea deplină a comunismului... Costache: Da... sigur... lăsați că devin eu la timp... (pauză) Aș vrea să vă rog ceva... Nevastă-mea mi-a spus că săptămîna viitoare sînt alegerile de partid la ei... și ea vrea să fie în comitet... mai departe... Securistul: S-a făcut... nici o grijă. Și, dragă, nu-ți mai

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
mai scurtă sau mai lungă, e mai "așa" sau mai "altfel" în funcție de cine-o face și-o desface. Octav: Bubă ochită, bubă spartă! Groparule, fii atent la mirosuri! Groparul: Eh, oleacă de duhoare de adevăr nu strică... Costache: (după o pauză) Și cine ar trebui să facă tranziția asta? Octav: În orice caz nu cei care o fac. Costache: Bine, bine, dar cine altcineva? Octav: Tată, întrebarea asta, de baraj, am mai auzit-o. Costache: Octav, crede-mă, și eu aș

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]