15,165 matches
-
reprezintă o listă în ordine descrescătoare a piloților militari care au doborât peste 20 (inclusiv) de avioane inamice în decursul Primului Război Mondial. Termenul de „victorie” se referă la doborârea unui avion inamic prin combat aerian iar pilotul cu mai mult de 5 victorii este denumit în unele țări „as” (), termen utilizat prima dată de de un ziar francez în timpul Primului Război Mondial care îl descria pe Adolphe Pégoud drept "l'as" după doborârea a cinci avioane germane. La începutul
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
servicii aeriene au dezvoltat metode diverse de atribuire a creditului pentru victoriile aeriene. Niciunul din aceste sisteme de cuantificare nu este imbatabil și toate au fost subiectul modificărilor. Chiar și numărul oficial de victorii reale necesare pentru a califica un pilot drept „as” variază. Germanii nu au utilizat termenul „as” dar s-au referit la piloții lor cu minim 10 victorii aeriene cu porecla de "Überkanone" (tun uriaș), inițial dând crezare pilotului pentru fiecare doborâre a unui avion inamic iar apoi
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
aceste sisteme de cuantificare nu este imbatabil și toate au fost subiectul modificărilor. Chiar și numărul oficial de victorii reale necesare pentru a califica un pilot drept „as” variază. Germanii nu au utilizat termenul „as” dar s-au referit la piloții lor cu minim 10 victorii aeriene cu porecla de "Überkanone" (tun uriaș), inițial dând crezare pilotului pentru fiecare doborâre a unui avion inamic iar apoi doar după identificarea vizuală a rămășițelor epavei inamice și a ocupantului sau ocupanților săi. Sistemul
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
oficial de victorii reale necesare pentru a califica un pilot drept „as” variază. Germanii nu au utilizat termenul „as” dar s-au referit la piloții lor cu minim 10 victorii aeriene cu porecla de "Überkanone" (tun uriaș), inițial dând crezare pilotului pentru fiecare doborâre a unui avion inamic iar apoi doar după identificarea vizuală a rămășițelor epavei inamice și a ocupantului sau ocupanților săi. Sistemul francez al "Armee de l'Air" înregistra de asemenea în funcție de avioanele distruse dar acorda credit total
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
fiecare doborâre a unui avion inamic iar apoi doar după identificarea vizuală a rămășițelor epavei inamice și a ocupantului sau ocupanților săi. Sistemul francez al "Armee de l'Air" înregistra de asemenea în funcție de avioanele distruse dar acorda credit total fiecărui pilot sau tunar participant la victoria aeriană ceea ce putea însemna uneori creditarea mai multor piloți pentru doborârea aceluiași avion. Majoritatea altor națiuni (inclusiv Statele Unite) au adoptat sistemul francez. Aviația brtanică a luptat adesea deasupra teritoriului german astfel că nu a putut
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
epavei inamice și a ocupantului sau ocupanților săi. Sistemul francez al "Armee de l'Air" înregistra de asemenea în funcție de avioanele distruse dar acorda credit total fiecărui pilot sau tunar participant la victoria aeriană ceea ce putea însemna uneori creditarea mai multor piloți pentru doborârea aceluiași avion. Majoritatea altor națiuni (inclusiv Statele Unite) au adoptat sistemul francez. Aviația brtanică a luptat adesea deasupra teritoriului german astfel că nu a putut fi urmată practica germană de identificare vizuală a rămășițelor avioanelor doborâte sau a ocupanților
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
dată ca „scăpate de sub control” dar a căror prăbușire nu a fost verificată. Sistemul rusesc contabilizează uneori victoriile fără ca acestea să fie reflectate prin distrugerea inamicului. Termenul de „as” nu a fost niciodată utilizat de britanici. În timp ce statutul de „as/pilot de elită/überkanone” era câștigat în special de piloții avioanelor de vânătoare, bombardierelor sau echipajelor de recunoaștere, uneori și observatorii sau mitraliorii avioanelor cu două locuri precum Bristol F.2b doborau avioane inamice. În ambele cazuri, dacă un avion cu
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
nu a fost verificată. Sistemul rusesc contabilizează uneori victoriile fără ca acestea să fie reflectate prin distrugerea inamicului. Termenul de „as” nu a fost niciodată utilizat de britanici. În timp ce statutul de „as/pilot de elită/überkanone” era câștigat în special de piloții avioanelor de vânătoare, bombardierelor sau echipajelor de recunoaștere, uneori și observatorii sau mitraliorii avioanelor cu două locuri precum Bristol F.2b doborau avioane inamice. În ambele cazuri, dacă un avion cu un echipaj de doi reușea o victorie aeriană, ambii
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
uneori și observatorii sau mitraliorii avioanelor cu două locuri precum Bristol F.2b doborau avioane inamice. În ambele cazuri, dacă un avion cu un echipaj de doi reușea o victorie aeriană, ambii erau creditați cu victoria și pentru că de obicei piloții făceau echipe cu diferiți observatori/mitraliori, un observator putea fi un as în vreme ce pilotul său nu. Celula cu semnul † colorată în . "Distincția"* (numele distincției urmat de un asterisc), "distincția"** și "distincția"*** indică faptul că a fost adăugată o baretă, respectiv
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
avioane inamice. În ambele cazuri, dacă un avion cu un echipaj de doi reușea o victorie aeriană, ambii erau creditați cu victoria și pentru că de obicei piloții făceau echipe cu diferiți observatori/mitraliori, un observator putea fi un as în vreme ce pilotul său nu. Celula cu semnul † colorată în . "Distincția"* (numele distincției urmat de un asterisc), "distincția"** și "distincția"*** indică faptul că a fost adăugată o baretă, respectiv două sau trei barete la panglica distincției, baretele indicând oficial că deținătorul îndeplinește criteriile
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
modelului cu cele ale sistemului real. Ambele mărimi de ieșire trebuie să aibă valori comparabile, printr-o diferență minim admisă, pentru ca modelul să fie acceptat ca o reprezentare valabilă a sistemului. Cuprinde o "fază preliminară de experimentare" (prin funcționare, instalație pilot, prototip, serie zero etc.), urmată de "realizarea integrală" când se trece la construcția sistemului modelat. Modelele matematice ale sistemelor trebuie să îndeplinească anumite cerințe după cum urmează: Sunt utile modele matematice care să reprezinte sistemul cât mai realist posibil, cât mai
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
cu vârste potrivite serviciului militar s-au înrolat până la mijlocul anului 1940. Patru divizii de infanterie s-au format între 1939 și 1940, trei dintre ele fiind expediate în Orientul Mijlociu. Resursele RAAF (Forțele Regale Aeriene Australiene) erau inițial devotate instrucției piloților pentru forțele aeriene ale Commonwealthului prin "Programul de Antrenament Aviatic al Imperiului" (EATS), datorită căruia aproape 28.000 de australieni au fost instruiți pe parcursul războiului. Prima confruntare militară majoră din război a avut loc împotriva trupelor italiene din Mediterana și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de război RAN au luat parte ulterior la Campania din Tunisia și la Campania din Italia din 1943 până la încheierea războiului. Rolul RAAF în strategia ofensivă din Europa a reprezentat principala contribuție australiană la înfrângerea Germaniei. Aproximativ 13.000 de piloți au servit în cinci escadrile australiene și în duzini de alte escadre britanice din Comandamentul Bombardierelor RAF din 1940 până la sfârșitul războiului. Australienii au luat parte la toate ofensivele majore ale Comandamentului și au suferit pierderi grele în timpul raidurilor germane
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
cei mai buni ingineri și designeri de mașini de curse puteau fi găsiți la momentul respectiv doar în Marea Britanie, acolo va trimite Ford o echipă de recrutare din care făceau parte Roy Lunn, Ray Geddes și Carroll Shelby (celebrul american, pilot de curse și constructor de mașini). Celor trei li se vor alătura John Wyer, fostul racing team manager al Aston Martin și, mai ales, Eric Broadley, fondatorul Lola Cars, cu care Ford semnează un contract pe doi ani și de la
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
în SUA. Pe locul al II-lea va termina cursa tot un GT40, după o serie de momente de tensiune, în care conducerea echipei încearcă să ia cea mai bună decizie în privința învingătorului. La doar câteva secunde distanță de Finish, pilotul de top al Ford, Ken Miles, a cărui mașină conducea în realitate, se opune hotărârii finale a oficialilor de a împărți prima poziție pe podium și frânează. Două luni mai tarziu, Miles își va găsi sfârșitul la volanul unui GT40
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
de Film de la Cannes, pentru premiul Palme d'Or, Welcome to Sarajevo, Wonderland și 24 Hour Party People. S-a născut în Blackburn, Lancashire. A urmat cursurile Oxford și Bristol, iar începutul carierei sale a fost în televiziune, cu episoade pilot ale diverselor serialelor celebre, printre care Cracker, două documentare despre Ingmar Bergman. A mai regizat un mini seriale - Familia, scris de Roddy Doyle. Însă această miniserie l-a adus pe Winterbottom în atenția publicului pentru că serialul capta cate un personaj
Michael Winterbottom () [Corola-website/Science/320747_a_322076]
-
născut în familia lui Jorge Farragut și a lui Elizabeth Shine Farragut la Lowe's Ferry pe râul Holston (astăzi denumit Tennessee) la câțiva kilometri sud-est de Campbell's Station, lângă Knoxville, Tennessee, unde trăia familia sa. Tatăl său era pilot de feribot și era ofițer de cavalerie în miliția statului Tennessee. Jorge Farragut, căpitan de vas comercial, de origine spaniolă, născut în Minorca, fiul lui Antoni Farragut și Joana Mesquida, venise în America în 1766 și luptase în Războiul de
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
Roddenberry și-a prezentat apoi ideea șefului Studiourilor Desilu — Herb Solow — care a acceptat-o în cele din urmă. Solow a vândut ulterior conceptul lui Gene pentru "Star Trek" companiei NBC, care a plătit, dar apoi a refuzat primul episod pilot , motivând că acesta era „prea cerebral”. Totuși, producătorii NBC fuseseră impresionați de idee, și au înțeles că o parte dintre problemele serialului se datorau scenariului, pe care-l aleseseră chiar ei. Aceștia au luat apoi neobișnuita decizie de a finanța
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
prea cerebral”. Totuși, producătorii NBC fuseseră impresionați de idee, și au înțeles că o parte dintre problemele serialului se datorau scenariului, pe care-l aleseseră chiar ei. Aceștia au luat apoi neobișnuita decizie de a finanța un al doilea episod pilot, după scenariul intitulat „Where No Man Has Gone Before”. Doar personajul d-lui Spock, interpretat de Leonard Nimoy, a fost păstrat din primul pilot, și numai doi actori - Majel Barrett și Nimoy - au continuat să joace și în al doilea
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
aleseseră chiar ei. Aceștia au luat apoi neobișnuita decizie de a finanța un al doilea episod pilot, după scenariul intitulat „Where No Man Has Gone Before”. Doar personajul d-lui Spock, interpretat de Leonard Nimoy, a fost păstrat din primul pilot, și numai doi actori - Majel Barrett și Nimoy - au continuat să joace și în al doilea pilot. Acest episod s-a dovedit a fi pe placul celor de la NBC, care au selectat "Star Trek" pentru a face parte din viitoarea
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
după scenariul intitulat „Where No Man Has Gone Before”. Doar personajul d-lui Spock, interpretat de Leonard Nimoy, a fost păstrat din primul pilot, și numai doi actori - Majel Barrett și Nimoy - au continuat să joace și în al doilea pilot. Acest episod s-a dovedit a fi pe placul celor de la NBC, care au selectat "Star Trek" pentru a face parte din viitoarea grilă de programe pentru toamna anului 1966. Al doilea episod pilot a introdus restul personajelor principale: căpitanul
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
să joace și în al doilea pilot. Acest episod s-a dovedit a fi pe placul celor de la NBC, care au selectat "Star Trek" pentru a face parte din viitoarea grilă de programe pentru toamna anului 1966. Al doilea episod pilot a introdus restul personajelor principale: căpitanul Kirk (William Shatner), inginerul șef lt. comandor Scott (James Doohan) și lt. Sulu (George Takei). Paul Fix l-a interpretat pe dr. Mark Piper în al doilea pilot; medicul navei Leonard McCoy (DeForest Kelley
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
toamna anului 1966. Al doilea episod pilot a introdus restul personajelor principale: căpitanul Kirk (William Shatner), inginerul șef lt. comandor Scott (James Doohan) și lt. Sulu (George Takei). Paul Fix l-a interpretat pe dr. Mark Piper în al doilea pilot; medicul navei Leonard McCoy (DeForest Kelley) s-a alăturat celorlalți actori după începerea filmărilor pentru primul sezon, și a rămas pe tot parcusul serialului, obținând chiar statutul de al treilea star al seriei. Echipajului permanent al navei i s-a
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
a devenit canonic până după evenimentele filmului "". Majel Barrett a mai fost și vocea computerului în "Seria originală" și în multe alte serii și filme "Star Trek". Ea a mai interpretat și rolul Primului Ofițer al Căpitanului Pike în episodul pilot . Barrett și Roddenberry s-au căsătorit în 1969. Producătorii intenționau să extindă personajul Sulu în al doilea sezon, dar, datorită participării lui Takei în filmul lui John Wayne "The Green Berets", acesta a apărut doar în jumătate dintre episoade, fiind
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
carte este multirasial, multi-religios și multietnic. Protagonistul Juan Rico este filipinez, iar printre cei care participă la antrenamente alături de el se numără americani, japonezi, germani, australieni, turci, arabi sau evrei. Femeile joacă un rol important în armată, mai ales ca piloți și căpitani de navă. Mulți argumentează de asemenea că Heinlei doar a discutat meritele "votului selectiv comparativ cu cel neselectiv"." Heinlein pretindea același lucru și a remarcat că 95% dintre "veterani" nu erau personal militar, ci membri în serviciul civil
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]