14,064 matches
-
creștini ai revistei Esprit le reaminteau cititorilor că „noi am avertizat Încă de la Început că integritatea națională e periclitată de cultura americană, care atacă tocmai fundamentele coeziunii psihologice și morale a popoarelor europene”. Între timp, un insidios artefact american se răspândea pe continent. Între 1947 și 1949, compania Coca-Cola a deschis fabrici de Îmbuteliere În Olanda, Belgia, Luxemburg, Elveția și Italia. În cinci ani de la apariție, Germania de Vest avea 96 astfel de sucursale, devenind cea mai mare piață de desfacere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când echipa de fotbal a Angliei a fost Învinsă de echipa modestei Ungarii, chiar pe stadionul național și cu surprinzătorul scor de 6-3. Anglia pierduse supremația În două competiții internaționale, la jocuri sportive pe care ea Însăși le inventase și răspândise În Întreaga lume. Aceste semne nepolitice ale declinului național au avut un impact cu atât mai mare cu cât societatea britanică din acei ani era practic apolitică. Partidul Laburist, aflat În opoziție În timpul crizei Suezului, a fost incapabil să Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1988, serviciile secrete occidentale au aflat despre ea În doar câteva zile. La fel și partidele comuniste din Vest, deși nu fuseseră informate despre intențiile lui Hrușciov. Ca urmare, În câteva săptămâni, zvonurile despre acuzele lui Hrușciov la adresa lui Stalin se răspândiseră peste tot. Efectul a fost euforic. Printre comuniști, condamnarea publică a lui Stalin și a faptelor sale aducea confuzie și Îndoială, dar și o mare ușurare. De-acum Încolo, credeau cei mai mulți, comuniștii nu mai trebuiau să conteste sau să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
2 milioane la aproape 6 milioane de vehicule În cursul anilor ’50, apoi s-a dublat iar În următorii zece ani. Semn al vremurilor, la sfârșitul anilor ’50 au fost introduse În Marea Britanie parcometrele; pe parcursul anilor ’60, ele s-au răspândit În Franța și În alte părți 16. Dacă europenii cumpărau inimaginabil de multe mașini pentru uzul personal, asta nu Însemna doar că aveau mai mulți bani de cheltuit. Existau mai multe mașini disponibile pentru a satisface cererea Înăbușită pe toată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de teamă să nu pară naivi. În Europa de Est, comuniștii reformiști și suporterii lor evitau și ei acest limbaj - În cazul lor, fiindcă termenii erau compromiși și demonetizați de retorica oficială. Dar după jumătatea deceniului al optulea au Început să se răspândească În tot spectrul politic occidental discursurile și scrierile care invocau fără preget „drepturile omului” și „libertățile personale”. Cum remarca un observator italian În 1977, stânga discuta deschis, „fără mistificare sau demagogie”, ideea și idealul libertății „depline” pentru prima oară după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pe 1 septembrie, poliția a eliberat toate persoanele reținute; două săptămâni mai târziu, Consiliul de Stat polonez a satisfăcut oficial principala solicitare a greviștilor: dreptul de a constitui și Înregistra legal sindicate libere. În opt săptămâni, grevele neoficiale și ad-hoc răspândite În toată țara au fuzionat Într-o organizație unică a cărei existență nu mai putea fi negată de autorități: pe 10 noiembrie 1980, Solidaritatea a devenit primul sindicat independent recunoscut oficial dintr-o țară comunistă, cu aproximativ zece milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economia sovietică, trebuia să accepte că enigma economiei făcea parte dintr-o situație mai complexă. Uniunea Sovietică era condusă de oameni interesați să mențină pârghiile politice și instituționale ale unei economii de comandă; corupția cotidiană și absurditățile minore, dar extrem de răspândite din economie erau tocmai sursele puterii și autorității lor. Pentru a reforma economia, partidul trebuia să se reformeze mai Întâi pe sine. Nici această idee nu era nouă: epurările periodice din vremea lui Lenin și a succesorilor săi proclamau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transformat pe neașteptate Într-o demonstrație Împotriva regimului, au fost trimise poliția și armata, cu ordinul de a trage În mulțime. Relatările exagerate despre „masacru” au fost preluate de posturile de radio Vocea Americii și „Europa Liberă” și s-au răspândit În toată țara. Pentru a domoli protestele fără precedent, care se Întinseseră Între timp de la Timișoara la București, Ceaușescu și-a Întrerupt vizita oficială În Iran. Pe 21 decembrie, el a apărut la balconul sediului central al partidului cu intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Istoria În marșarier -, cum să-l mai crezi În Ungaria sau Cehoslovacia? Am văzut deja că exemplul vecinilor atârna greu În balanță. și totuși, trăsătura frapantă a căderii comunismului În Europa nu a fost contagiunea În sine: toate revoluțiile se răspândesc astfel, corodând legitimitatea autorităților existente prin exemplul lor cumulativ. Așa s-a Întâmplat În 1848, În 1919 și (Într-o mai mică măsură) În 1968. Noutatea În 1989 a fost viteza procesului. În luna octombrie a acelui an, Imre Poszgay
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
public ideea că „un popor cu succese economice atât de remarcabile are dreptul să nu mai audă mereu de Auschwitz”. Dar firește că politicienii au motivele lor13. Un indiciu mult mai revelator al unei apropiate mutații culturale era nevoia, larg răspândită la Începutul secolului XXI, de a repune pe tapet chestiunea suferinței germanilor, după ce ani de zile atenția publică fusese dedicată victimelor evreiești. Artiștii și criticii - printre care Martin Walser, contemporan cu Habermas și o voce influentă În viața literară din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zeul vinului arată că această băutură era în egală măsură considerată a fi un simbol al nemuririi: vinul creștinilor este în esență o băutură mistică. IV. Vinul creștinilor După căderea Imperiului Roman, viticultura a rezistat în urma distrugerii orașelor care au răspândit-o pe pământul Galiei, reușind să se mențină și să se dezvolte datorită faptului că a păstrat în Evul Mediu prestigiul de care s-a bucurat în societatea antică. Dincolo de rolul pe care i-l atribuie religia, această ocupație rămâne
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
va închide porțile în anul 1791, când călugării vor fi expulzați de Revoluție, iar clădirile și podgoriile vor fi vândute în calitate de bunuri naționale. Inventarul realizat la vremea respectivă atestă existența a 6000 de sticle. În perioada galo-romană, podgoriile sunt deja răspândite în Champagne, iar călugării benedictini deveniseră specialiști în vinificație. Dacă adăugăm că, începând din anul 496, an al încoronării lui Clovis, Reims devine orașul încoronărilor regilor (cea din urmă încoronare va fi cea a lui Carol al X-lea, pe
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Vincențiu și să-i conducă pe jos la Valencia. Datorită vârstei sale înaintate, Valeriu este exilat, iar Vincențiu torturat cu deosebită cruzime. El își dă ultima suflare în închisoare, la 22 ianuarie 304. De atunci, cultul Sfântului Vincențiu s-a răspândit și în afara Spaniei, mai ales în Franța. În anul 531 regii franci Childebert I și Clotaire I, fiii lui Clovis și ai Clotildei, asediază Zaragoza și în anul 542, în urma acestei expediții, aduc în Franța tunica Sfântului Vincențiu, precum și o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dintotdeauna locul favorit al acestei băuturi "festive". În Antichitate, între ospățul zeilor și cel al oamenilor s-a creat o legătură de convivialitate în privința vinului și a bucatelor împărțite în comun. Acest aspect mistic al mesei de sărbătoare s-a răspândit în Europa creștinată prin intermediul unor obiceiuri, cum ar fi cele legate de viața de cuplu. Vinul recoltat în timpul anilor importanți ai căsătoriei era servit cu ocazia sărbătorilor principale ale soților: aniversarea căsătoriei, nașterea și prima împărtășanie a copiilor, etc. Masa
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
alterarea calității vinului deoarece produsul de calitate inferioară exista deja. Odată cu creșterea cererii, acest produs a fost treptat asimilat. Mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, producția viticolă s-a mărit. Cultivată pe suprafețe mari și răspândită în diverse regiuni ale Franței, vița de vie a fost intens exploatată, astfel încât producția a crescut în mod considerabil. Dacă totalul suprafețelor cultivate cu viță de vie s-a diminuat de la 2 182 000 ha în 1850 la 1 637
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Această incertitudine îi determină pe cei de la ONIVINS și INRA să continue studiile de cercetare într-un ritm cincinal. Capitolul VI VINUL ȘI EUROPA Civilizația vinului reprezintă baza culturală a Europei. Copiii lui Dionisos și cei ai lui Noe au răspândit vița de vie din Attica până la Oceanul Atlantic. Din Europa caucaziană până în Uniunea europeană trecând prin Roma și Bruxelles, vinul, din punct de vedere istoric, este o băutură Europeană. De la est la vest, "fiul sacru al Soarelui", drag lui Baudelaire, luminează
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
junglei și a naturii: nimic nu se pierde, totul se transformă; plaga murdară a societății de ieri amenință viitorul țării cu noi dezastre. Mentalitatea și practica comunistă au rămas imuabile. Ieri conduceau dintr-un singur turn, azi, travestiți în democrați, răspândiți în trăgători, s-au înscăunat iarăși în posturi de conducere și au devenit și parlamentari. Buze văruite, mari la vorbe, mici la fapte. Nărăviții vorbesc pentru a vorbi și trăiesc pentru a mânca, singura lor aspirație, ca și animalul, clefăie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ideea că scriitorul nu este descoperitorul, ci propagatorul persuasiv al adevărului. Termenul "propagandă" este foarte labil și are nevoie de o examinare mai atentă, în S. U.A., în limbaj comun, acest termen nu e folosit decât în legătură cu teorii considerate primejdioase și răspândite de oameni în care nu avem încredere. Cuvântul implică intenție, calcul și se aplică de obicei unor doctrine sau programe anumite, relativ îngrădite.*13 Limitând astfel sensul termenului, am putea spune că unele opere de iartă (de tip inferior) reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
serios, ca deosebirile dintre literaturile naționale să fie anulate. Termenul de "literatură mondială" este adesea folosit într-un al treilea sens. El poate însemna marele tezaur al clasicilor, ea Homer, Dante, Cervantes, Shakespeare și Goethe, a căror faimă s-a răspândit în întreaga lume și durează de mult timp. Acest termen a ajuns astfel să fie sinonim și cu acela de "capodopere", cu o culegere de lucrări literare care are o justificare critică și pedagogică, dar cu greu 1-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
îl desemnează drept "pictorul vieții moderne", Constantin Guys, Emilian Lăzărescu ilustrează viața pariziană trepidantă, care constituia un model prestigios de decadență, cu scene de bal, dar și cu colțuri pariziene celebre precum în Rue de Montmartre, cu momente nocturne care răspândesc acea fosforescență a atracțiilor inavuabile ale marelui oraș. Conceput ca titlu pentru o întreagă serie de eseuri, baudelairianul pictor al vieții moderne sesizează locurile comune ale modernității transmutată printr-o alchimie specific artistică în mondenitate, făcând din suprafață, din superificial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
câtuși de puțin o variantă maladivă a fascinației primilor romantici pentru moarte și suferință. Decadența presupunea abandonul ideii de progres, fie el spiritual sau material, din care se nutreau intelectualii începând cu secolul XVIII. Această idee era în mod special răspândită în perioada în care Huysmans publica cele mai importante două cărți, pentru că ea constituia nucleul raționalismului științific, modalitate de gândire dominantă atunci"23. Tot Edward Lucie-Smith remarcă reacționismul estetic al decadentismului, asociindu-l dandysmului și snobismului ultimii doi termeni chiar dacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului: "În pictură, numai școala care a înflorit înainte de Rafael e bună. De aci prerafaelitismul care s-a răspândit atât de repede, nu numai în Anglia, dar în toată lumea cultă și care a dus numele lui Ruskin în triumf pretutindeni unde arta și problemele ei se puneau cu o adâncă și încordată pasiune"78. La un deceniu și ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Făt-Frumos și Ileana au inspirat deja pictori și poeți, dar ele așteaptă încă un Virgiliu, un Ariosto sau un Wagner. Ceea ce Chrétien de Troyes a făcut din vechile legende bretone, transformându-le în romane de aventuri care s-au răspândit în toată lumea, ceea ce mult mai recent Jordan 209 a făcut din Niebelungen și J. Wolff din câteva legende germane precum Vrăjitorul șobolanilor din Hamelin, poeții noștri ar putea face și domnul Speranția 210 a încercat deja pentru Păcală, pentru Făt-Frumos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
curentului secesionist "secesiune" înseamnă ruptură sau despărțire răsunătoare s-au îndepărtat de realitate, trecând la fel de fel de reverii, alegorii, fantezii idealizante, care s-au dovedit nefaste pentru artă, fiind un semn al decăderii ei. Pornit de la München în 1892 și răspândindu-se în anii umărători la Viena și Berlin și apoi în întreaga Germanie, secesionismul era pe atunci deosebit de puternic și Băncilă are meritul de a nu se fi lăsat înrâurit decât în mod trecător de acest curent"382. De asemenea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mijloc și își expune corpul, conștientă de farmecul ei. Brâul roșu îi subliniază linia corpului și adaugă un plus de atracție. Picturile de țigănci ale lui Vermont, saturate de subînțelesuri erotice, se află la confiniile cu Kitschul, pe care-l răspândesc afișele. În Țigancă (inventar 10641), aceasta poartă fustă roșie, un batic, o cămașă albă, stă rezemată de un zid, la colțul unei case de țară și ține o floare roșie în gură, așa cum apare țiganca Rada în versurile lui Tudor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]