14,795 matches
-
posibil al sentimentelor sau al credințelor pe care se bazeaz] mulți dintre filosofii secolului al XVIII-lea (și chiar ai secolului XX). iii. Etică lui Kant: legea universal] și datoria Originalitatea lui Kant rezid] în formularea principiilor etice în conformitate cu procedurile raționale. Deși Întemeierea metafizicei moravurilor (lucrare de mici proporții, faimoas] și dificil]) începe prin identificarea unei voințe bune că singurul bun necondiționat, Kant neag] faptul c] principiile acestei voințe s-ar putea fixă prin referință la binele obiectiv sau la telos-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi respectate în raport cu toți ceilalți (și care au în calitate de corespondent drepturile negative). Kant extrage principiile obligației imperfecte prin introducerea unei premise suplimentare: el susține ideea potrivit c]reia nu numai c] avem de-a face cu o pluralitate de agenți raționali care tr]iesc în aceeași lume, dar și c] acești agenți sunt reciproc vulnerabili deoarece nici unul nu își este sieși suficient. Acești agenți, susține el, nu își pot dori în mod rațional că principiul refuzului de a-i ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imposibil că victimele s] consimt] la proiectul lor. Spre deosebire de majoritatea apelurilor la consimt]mânt că și criteriu de legitimare a acțiunilor, Kant (în linie cu poziția sa filosofic] de bâz]) nu face apel nici la consimt]mântul ipotetic al ființelor raționale ideale, nici la cel contingent al celorlați. Kant dorește s] afle ce anume determin] consimt]mântul sau refuzul celorlați. Acest lucru nu înseamn] c] refuzul poate fi eliminat prin coerciție pe motiv c] ar fi posibil] obținerea consimt]mântului - orice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiune de coerciție. Contribuția original] a lui Kant st] în ideea c] principiile pe care trebuie s] le adopt]m pentru a nu ii folosi pe alții sunt tocmai principiile drept]ții identificate pe baza universabilit]ții lor pentru ființele raționale. În mod asem]n]tor, Kant interpreteaz] eșecul moral de a nu ii trata pe ceilalti că scopuri în sine ca fiind punctul de plecare al unei alternative pentru teoria virtuții. A-i trata pe ceilalti indivizi umani - vulnerabili și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a numit un stadiu al dezvolt]rii teoriei sale „constructivism kantian”. Multe tras]turi ale operei lui Rawls sunt de factur] kantian], în special concepția să asupra principiilor etice determinate de constrângeri exercitate asupra principiilor alese de c]tre agenții raționali. Totuși, constructivismul lui Rawls pleac] de la o alt] concepție a raționalit]ții decât cea a lui Kant. Rawls identific] principiile care ar fi alese de ființele raționale c]rora le atribuie anumite scopuri specificate arareori - și nu principiile care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiilor etice determinate de constrângeri exercitate asupra principiilor alese de c]tre agenții raționali. Totuși, constructivismul lui Rawls pleac] de la o alt] concepție a raționalit]ții decât cea a lui Kant. Rawls identific] principiile care ar fi alese de ființele raționale c]rora le atribuie anumite scopuri specificate arareori - și nu principiile care ar putea fi alese indiferent de scopurile particulare. Acest aspect d] naștere la diferențe importante între opera lui Rawls, deși de factur] kantian], si etică lui Kant. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] „ne al]tur]m celorlalți pentru a acționa în moduri pe care fiecare, împreun] cu ceilalți, le putem accepta drept standard moral comun” (Diggs, 1982, p. 104). Dac] nu oper]m ins] cu o definiție a contractului liber și rațional, atunci aproape orice teorie poate fi descris] ca fiind contractualist], de vreme ce aproape orice teorie pretinde c] ofer] un standard moral comun pe care indivizii îl pot adopta în mod liber și rațional. A pleda pentru o teorie înseamn] a ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ins] cu o definiție a contractului liber și rațional, atunci aproape orice teorie poate fi descris] ca fiind contractualist], de vreme ce aproape orice teorie pretinde c] ofer] un standard moral comun pe care indivizii îl pot adopta în mod liber și rațional. A pleda pentru o teorie înseamn] a ar]ta c] cerințele sale sunt rezonabile și c] oamenii ar trebui s] le accepte în mod voluntar. Dac] dorim s] stabilim limite pentru etică contractualist], trebuie s] limit]m tipurile motivelor la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau datoria de a împ]rți corect beneficiile cooper]rii. Convențiile reciproc avantajoase înlocuiesc într-un fel morală tradițional] și sunt considerate, din aceast] cauz], un cod „moral”, deși este „generat în calitate de constrângere rațional] începând cu premisele amorale ale alegerii raționale” (Gauthier, 1986, p. 4). Gauthier vorbește inspirat de un „artificiu moral” deoarece constrânge în mod artificial acțiunile pe care oamenii au dreptul natural de a le realiza. Deși constrângerile rezultate se suprapun parțial cu obligațiile morale tradiționale, suprapunerea este departe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu pentru a respecta o valoare moral], ci pentru c] nu au suficient] putere și trebuie deci s] se mulțumeasc] cu morală. O teorie care neag] c] morală este o valoare poate fi un instrument de analiz] util pentru egoismul rațional (vezi capitolul 16, „Egoismul”) sau pentru realpolitik, dar nu și o explicație pentru justificarea moral]. Așa cum am mai spus, acest punct de vedere nu constituie un argument pentru respingerea teoriei. Faptul c] acest tip de contractualism nu se încadreaz] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Social Contract Theory în Hobbes, Locke, Rousseau, Kant and Hegel (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1982) Scanlon, T.M.: „Contractualism and utilitarism”, Utilitaristsim and Beyond, ed. A. Sen and B. Williams (Cambridge; Cambridge University Press, 1982) Vallentyne, P., Contract arianism and Rațional Choice: Essays on Gauthier (New York: Cambridge University Press, 1990) 16 Egoismul Kurt Baier i. Introducere S-ar putea spune c] egoiștii tipici sunt concentrați numai asupra propriei persoane, sunt insensibili, nu au principii, caut] cu orice preț m]rirea, isi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intereselor individuale se realizeaz] pe temeiul rațiunii și al moralei, individul procedând dup] cum consider] de cuviinț]. Cele dou] modele prezint] o lătur] mai puternic] și o alta mai slab]. Potrivit celei dintâi, urm]rirea binelui personal este un fapt rațional (înțelept, întemeiat, justificat) și cinstit (moral, virtuos, l]udabil), iar a nu proceda în felul acesta este irațional și necinstit întotdeauna. Cea de-a doua form] este interesat] doar de prima parte a afirmației anterioare și nu consider] c] neurm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ins]și o ființ] rațional]) recompense atât de vaste pentru îndeplinirea obligației morale și pedepse atât de surprinz]toare pentru realizarea binelui propriu, de vreme ce ambele modalit]ți de acțiune sunt considerate a fi în egal] m]sur] conforme cu principiile raționale? O alt] posibilitate ar fi aceea de a reține egoismul raționalist în forma sa radical] și de a abandona raționalismul etic, prin această detronând rațiunea - supremul judec]tor. În aceast] perspectiv], ideea c] s]vârșirea binelui ar putea s] afecteze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Nations (1776); a 6-a ediție (London, Methuen, 1950) Bibliografie suplimentar] Gauthier, G.: Morals by Agreement (Oxford: Clarendon Press, 1986). Hampton, J.: Hobbes and the Social Contract Tradition (Cambridge: Cambridge University Press, 1986). Harsanyi, J.: ’Morality and the theory of rațional behaviour’, Utilitarism and Beyond, ed. A. Sen and B. Williams (Cambridge: Cambridge University Press, 1982). Laclos, C. de: Leș Liasons Dangereuses (1782); (Paris: Editions Garnier Frères, 1961). Meredith, G.: The Egoist (Harmondsworth: Penguin, 1968). Parfit, D.: ’Prudence, morality and the
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Alan Donagan se apropie mai mult de formatul deontologic: „Este inadmisibil] nerespectarea oric]rei ființe umane - în persoana altora sau în propria persoan] - în calitatea sa de ființ] rațional]”.) Tocmai în baza condiției de respectare a statutului celorlalți ca ființe raționale nu se admite supunerea lor la un tratament care contravine normelor deontologice. Aceasta este perspectiva propus] de c]tre Fried și Donagan. Abordarea respectiv] este completat] de ideea c] o acțiune este condamnat] de c]tre normele deontologice (și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
multe ori aceleași, la fel cum și motivația celui care minte și, respectiv, a celui care ascunde adev]rul pot fi identice (intenție bun] sau rea). Dac] minciună este un lucru greșit care neag] persoanei afectate „libertatea de alegere, gândirea rațional], eficacitatea și, mai ales, personalitatea moral]” (Fried, 1978, p. 29), indiferent de substratul s]u motivațional, de ce nu este valabil acest lucru și în cazul ascunderii adev]rului în mod intenționat? Este, de asemenea, neclar motivul pentru care condiția respectului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și contra unei anumite politici. Dimpotriv], poate fi privit] drept un avantaj capacitatea de a afirma c] exist] un anumit criteriu general, cel utilitarist, care furnizeaz] argumente pro și contra în vederea evalu]rii conflictului. În acest sens, utilitarismul asigur] baza rațional] a unei practici care de cele mai multe ori dep]șește un simplu schimb în natur]. Este firesc că discuția mea asupra principiului utilit]ții s] se încheie cu subiectul politicilor publice. Iar aceasta pentru c] scopul inițial al doctrinei utilitariste a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
existență istoric] a unei anumite societ]ți. Kant a afirmat c] oamenii virtuoși acționeaz] în perspectiva și datorit] respectului fâț] de normele etice „universal valabile” (capitolul 14, „Etică lui Kant”). În interpretarea lui Kant, atunci când oamenii acționeaz] în calitate de agenți pur raționali, ei nu sunt c]l]uziți de dorințe obișnuite; nu sunt influențați nici chiar de dorința de a fi recunoscuți că persoane oneste sau de dorința de a tr]i cu un sentiment pl]cut și de a înl]tură
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Rousseau. O justificare contemporan] cu privire la acest subiect este oferit] de filosoful american John Rawls în cartea sa A Theory of Justice [O teorie a drept]ții]. Teoria lui Rawls se bazeaz] pe un exercițiu de imaginație în care oameni („antreprenori raționali”) ținuți de un „v]l al ignorantei” departe de cunoașterea locului lor specific în viat] (bog]ție, statut social, abilit]ți etc.) reflecteaz] asupra regulilor unei vieți sociale pe care le-ar redacta dinainte pentru a se supune lor, oricare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dispus s] o fac]. Asemenea drepturi fundamentale ar fi cele la viat] și la libertate. Dar, cu toate c] de obicei s-ar consimți faptul c] acest principiu invalideaz] voința de a se vinde că sclav, dac] ele invalideaz] decizia rațional] a unui bolnav de a cere eutanasierea, atunci avem de a face cu o chestiune mult mai problematic]. 5) Exist] drepturi absolute? Cea mai dificil] problem] pentru oricine dorește s] susțin] faptul c] anumite drepturi sunt absolute este aceea c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reprezint] agenți morali. Ceea ce conteaz] este c] sunt ființe a c]ror bun]stare poate fi afectat] și care le acord] relevant] în perspectiva deliber]rii morale. Oricare ar fi originile conștiinței morale în formarea societ]ților, reflecțiile asupra legilor raționale sau morale dovedesc arbitrariul în restricționarea scopului binelui promovat de c]tre aceste reguli. Argumentul nu se aplic] doar persoanelor aflate la distant], ci și generațiilor urm]toare al c]ror drept la un mediu curat poate fi în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
el urm]rește protejarea mediului sau consider] c] distrugerea mediului acestuia greșit] din punct de vedere moral. Principiile morale nu trebuie s] fie cuprinse în mod obligatoriu în contextul evaluativ: anumite persoane pot fi amorale. (Pot fi genul de egoiști raționali descriși în capitolul 16, „Egoismul”.) Totuși, multi oamenii doresc într-adev]r că acțiunile proprii și cele ale altor persoane, inclusiv a corporaților și guvernelor, s] fie conforme unor principii morale. Pentru aceste persoane, soluționarea controversei parcului Kakadu prsupune un apel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral. În mod evident, ele sunt valoroase datorit] faptului c] au anumite interese care pot fi lezate sau promovate. Aceste interese se bazeaz] pe capacit]țile umane: capacitatea de a simți durere sau pl]cere, de a face o alegere rațional, sau de acționa liber. Într-un mod mai puțin evident, ființele umane sunt valoroase prin caracteristicile pe care le posed] și care nu dau naștere la interese, la situații care presupun o anumit] miz]. Spre exemplu, se poate argumenta c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
criteriu sau altul în virtutea preferinței personale. Rasiștii nu sunt îndrept]titi s] recunoasc] valoarea moral] doar a membrilor propriului grup rasial, din moment ce ei nu au putut demonstra c] membrilor raselor „inferioare” le lipsesc caracteristici ce pot fi considerate în mod rațional ca fiind relevante pentru statutul moral. În al doilea rând, o teorie a statutului moral trebuie s] ofere argumente plauzibile nu doar pentru ființe umane, ci și pentru animale, plante, computere, posibile forme extraterestre de viat] și orice altceva ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] înl]ture persoanele aflate în perioada infantil] sau indivizii handicapați lipsiți de acele capacit]ți mintale și sociale caracteristice persoanelor. Mai mult, așa cum arăt] cei care se opun avortului, istoria demonstreaz] c] grupurile dominante pot conferi opresiunii un caracter rațional, argumentând c], de fapt, persoanele oprimate nu sunt deloc persoane din cauza unor pretinse deficiențe mintale sau morale. Din aceast] perspectiv], poate c] ar fi înțelept s] adopt]m teoria conform c]reia toate fiintele umane senzitive au drepturi morale primare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]