19,447 matches
-
a femeilor Neanderthaliene, posibilă pe seama la fel de presupusei lor propensiuni pentru îngrășare, înaintea sezoanelor reci (Soffer 2009: 51): și în această situație, un sprijin consistent din partea altor membri ai grupului, recte bărbații, devine de neevitat - cel puțin în măsura de bun simț în care refuzăm să le atribuim femeilor musteriene statutul homeric de „amazoane”. În altă opinie (Kuhn & Stiner 2006, Stiner & Kuhn 2009), grupurile de Neanderthalieni ar fi numărat indivizi de ambe sexe, implicați ca grup în activitățile de subzistență. Ipoteza participării
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
contra-dominație” (Erdal & Whiten 1994; Knauft 1994), oferă un bun exemplu: el s-a instaurat prin acțiunea concertată și de lungă durată a mai multor factori, inclusiv selecția de grup, care au condus inclusiv la transformări fiziologice (Boehm 1999; Steele 1996). Simțul dreptății și al împărțirii echitabile (Binmore 2001; Richerson & Boyd 2001), reacțiile spontan negative la încercările explicite de subordonare (Chance 1996; Erdal & Whiten 1994; Spikins 2008), ca și tendința către organizarea egalitară a grupurilor umane de mici dimensiuni, toate indică imprimarea
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
tonusul muscular, se măresc și se întăresc tendoanele și fasciile musculare, fapt ce previne apariția și instalarea deficiențelor fizice. Influențele educative ale jocului se manifestă în îmbogățirea proceselor afective, cognitive și de cunoaștere, procese importante în formarea personalității, comportamentului și simțului estetic. Practicarea badmintonului are efecte remarcabile asupra unor procese și particularități ale personalității. Latura intelectuală a personalității este influențată prin dezvoltarea tuturor calităților atenției, atenția fiind procesul psihic intens solicitat în timpul jocului, volumul, distribuția, deplasarea, concentrarea și stabilitatea acesteia ajungând
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
însușirea unor deprinderi și calități motrice de bază și specifice, la efectuarea unor structuri motrice de efort, la învățarea și perfecționarea unor cunoștințe specifice de tehnică și tactică sportivă, la educarea unor calități morale, intelectuale, de voință, precum și la dezvoltarea simțului estetic, legat de gestul motric și întrecerea sportivă. Pentru aceste contribuții badmintonul este prezent în lecțiile de educație fizică, începând cu clasele mici și terminând cu ultimii ani de facultate. Badmintonul este folosit în școli și universități și în cadrul orelor
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
este un lucru extrem de important în faza de apărare. Un plasament corect, adecvat, contribuie decisiv la apărarea tuturor mingilor, indiferent de zona în care sunt trimise de adversar. De aceea, în antrenamente jucătorului trebuie să i se asigure un dezvoltat simț al plasamentului printr-o pregătire specifică. În faza de apărare loviturile utilizate în jocul de simplu vor avea anumite caracteristici tactice. Astfel, clearul de apărare se va folosi ca o lovitură care permite rezolvarea unei situații dificile. Scopul tactic principal
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
Impactul demutizării timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz prof. Nicoleta Cramaruc prof. Daniela Anton Grup Școlar „V.Pavelcu” , Iași Preocupări pentru deficienții de auz regăsim încă din lucrarea „Despre simțurile celor care simt” a lui Aristotel, însă abia din a doua jumatate a secolului XX s-a remarcat un interes intens pentru cercetarea acestei dizabilități. Printr-o exprimare plastică, am putea afirma că lumea civilizată s-a lansat într-o
Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]
-
de corect, de fapt ei având pierdere aproape totală sau când auzi un deficient de auz pur și simplu pronunțând ceea ce înainte nu reușea. Pășind în lumea tăcerii, descoperi oameni exact ca toți ceilalți, inteligenți, talentați, sensibili, frumoși, doar că simțul lor auditiv nu-i servește la nivelul optim. Noi, ca și auzitori, îi învățăm să vorbească, iar ei, la rândul lor, ne învață să prețuim mai mult ceea ce avem și ceea ce știm! Bibliografie: Mititiuc I. (1999), Ghid practic pentru identificarea
Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]
-
veac mai mult în afara Filosofiei și să căutăm un “principiu de autoritate în trecut”) pentru a putea răspunde necesităților prezentului. Socotim că Descartes ne învață cel mai bine cum să împăcăm tradiția cu prezentul, morala “tradițională” cu cea a “bunului simț” ca rațiune, el ne dă o “regulă” în această lipsă de reguli: ) I.6. Tradițional și modern în gîndirea lui Descartes; Câteva argumente pentru filosofia cartesiană ca “filosofie de trecere” Știința În cultura și gîndirea tradiționale știința nu este un
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cele ale epocii. Observă însă că toate acestea sunt înșelătoare și de aceea se simte pierdut, rătăcit pe “nisipuri mișcătoare”. ) În lumea concretă nu găsește nimic cert, ci doar lucruri ca accidente, ca moduri schimbătoare pe care le cunoaștem prin simțuri ce s-au dovedit și ele nesigure. Iată că peste tot în jurul lui domnește incertitudinea și acesta e motivul principal pentru care Descartes caută atât de tenace și sistematic un “pămînt ferm”. Cât de extremă trebuie să-i fi fost
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sub acest semn, toate aceste lucruri și tot ce are legătură cu ele. Inițial fizician, la un moment dat, Descartes se întreabă de ce crede el că lumea există ca o realitate absolută, ce anume îi susține și alimentează această convingere? Simțurile. Verifică apoi dacă poate avea întotdeauna încredere în ele și observă că trebuie să nege aceasta. El nu susține deci, de la bun început, că lumea corporală, materială, e nesigură, ci doar că informațiile venite de la simțuri stau sub semnul întrebării
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și alimentează această convingere? Simțurile. Verifică apoi dacă poate avea întotdeauna încredere în ele și observă că trebuie să nege aceasta. El nu susține deci, de la bun început, că lumea corporală, materială, e nesigură, ci doar că informațiile venite de la simțuri stau sub semnul întrebării, aprofundîndu-i sentimentul de nesiguranță. Dacă însăși temelia realismului s-a dovedit fisurată, înseamnă că absolut toate lucrurile ce ajung la noi prin simțuri sau cel puțin informațiile despre ele, stau, cel puțin la început, sub semnul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
început, că lumea corporală, materială, e nesigură, ci doar că informațiile venite de la simțuri stau sub semnul întrebării, aprofundîndu-i sentimentul de nesiguranță. Dacă însăși temelia realismului s-a dovedit fisurată, înseamnă că absolut toate lucrurile ce ajung la noi prin simțuri sau cel puțin informațiile despre ele, stau, cel puțin la început, sub semnul întrebării. Ne putem îndoi de tot ceea ce vedem, auzim ori gustăm și chiar trebuie să ne îndoim de toate acestea dacă dorim un principiu universal, evident și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
principiu universal, evident și cert. Tocmai de aceea Descartes hotărăște să se supună unui experiment mental dus la extremă și de aceea destul de controversat, ceea ce în fond nu ne interesează căci am hotărât să-i respectăm dorința: .) Așadar, convins că simțurile sunt izvorul înșelăciunii și al cunoașterii eronate, Descartes ia o decizie extremă: ) Această asceză, izolare față de lume dar mai ales față de impresiile venite de la corpul său, față de acea parte din sine care generează fals, are ca scop decelarea esenței propriei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
apreciat ca fiind un idealist pur, căci în metafizica sa regăsim și elemente realiste: autodefinirea sa ca lucru (res), ca parte a lumii corporale, deducerea existenței lumii fizice (res extensa) din existența lui Dumnezeu, recunoașterea în finalul Meditațiilor, a rolului simțurilor și a realității lumii corporale. De fapt ) și chiar dacă își construiește singur o lume așa cum însuși Descartes a făcut-o, nu-i putem trata indistinct pe toți cei care au făcut acest lucru. Sunt idealiști și idealiști. Cei într-adevăr
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
el recursese la artificiul fabulei. De pildă Gassendi îi atrage atenția asupra modului în care a încercat să-și demonstreze ideile metafizice, apelînd la tot felul de cauze ale erorii și surse ale înșelăciunii la care omul este supus: de la simțuri și vise la Dumnezeu și geniul rău. Adept al unei expuneri cât mai simple, Gassendi se întreabă dacă n-ar fi fost mai demn de sinceritatea filosofului și de aspirația către adevăr să vorbească deschis și într-un limbaj simplu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și importantei acesteia în evoluția ulterioară a gîndirii filosofice și a valorilor europene moderne. II.5. Nevoia de certitudine ca „nostalgie a Paradisului” Descartes este Adamul care nu vrea să se mai lase înșelat de nimeni și nimic. Nici de simțuri, nici de cunoștințele acelor științe care studiază «lucrurile compuse» ci doar de sine însuși. “...voi întrebuința toata meticulozitatea mea pentru a mă înșela eu însumi.”) Adam s-a lăsat înșelat și din această slăbiciune a lui a rezultat în final
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
adevărat că în această primă parte a Discursului, el vorbește despre formația sa intelectuală și despre călătoriile sale, dar este frapant să-l vezi pe Descartes cum cade, în maniera lui Montaigne, în vanitatea speculației și cum face elogiul “bunului simț” sau al simțului comun. Aceasta cu atât mai mult cu cât el se va scuza mai târziu pentru faptul că primele lui meditații “sunt atât de metafizice și de puțin comune, încât poate că nu vor fi pe gustul întregii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
această primă parte a Discursului, el vorbește despre formația sa intelectuală și despre călătoriile sale, dar este frapant să-l vezi pe Descartes cum cade, în maniera lui Montaigne, în vanitatea speculației și cum face elogiul “bunului simț” sau al simțului comun. Aceasta cu atât mai mult cu cât el se va scuza mai târziu pentru faptul că primele lui meditații “sunt atât de metafizice și de puțin comune, încât poate că nu vor fi pe gustul întregii lumi.”) Altfel spus
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
manieră a cărei originalitate este incertă. De altfel Hobbes remarcă după lectura Meditației I-a că găsește aici o mulțime de lucruri vechi sub pana unui autor ce se consideră un novator.) Sigur este însă că iluziile perceptive și erorile simțurilor sunt teme pe care Platon le-a abordat și analizat în Republica, în timp ce visul generalizat și nebunia se regăsesc în Theetet. Textul din Republica 602 c: .) În Meditația a-VI-a apare un text asemănător: Edificator este și textul din
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
le aplică la cazul său particular, le personalizează și aprofundează analiza propriei subiectivități atunci cînd scrie: ) Dar visul și nebunia sunt folosite și de Sfîntul Augustin pentru a ilustra eroarea pe care o strecoară în minte informațiile venite pe calea simțurilor. ) Felul în care Descartes prezintă argumentele visului și nebuniei, ține, ca și Geniul Rău, tot de rațiuni metodice, căci cu ajutorul lor se epuizează complet ipoteza că simțurile ne înșeală câteodată, întemeindu se prin aceasta justețea concluziei: .) În 1963 J.Derrida
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a ilustra eroarea pe care o strecoară în minte informațiile venite pe calea simțurilor. ) Felul în care Descartes prezintă argumentele visului și nebuniei, ține, ca și Geniul Rău, tot de rațiuni metodice, căci cu ajutorul lor se epuizează complet ipoteza că simțurile ne înșeală câteodată, întemeindu se prin aceasta justețea concluziei: .) În 1963 J.Derrida ) susține o conferință din care interesează remarcile făcute în urma recitirii Meditațiilor: tema somnului generalizat este conexă cu eroarea sensibilă și cu visul, toate trei sugerînd posibilitatea ca
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
întemeindu se prin aceasta justețea concluziei: .) În 1963 J.Derrida ) susține o conferință din care interesează remarcile făcute în urma recitirii Meditațiilor: tema somnului generalizat este conexă cu eroarea sensibilă și cu visul, toate trei sugerînd posibilitatea ca ideile originate în simțuri și imaginație să fie total eronate. Se deschide astfel breșa pentru o temă angoasantă: Viața este un vis” constînd în aceea că toți oamenii conferă obiectivitate și consistență unei posibile aberații. Prima tentație căreia i-am putea ceda acum ar
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fapt, răspunsul lui Descartes se rezumă astfel: cogito-ul este un principiu evident prin sine însuși. A reveni la sursa oricărei cunoașteri, înseamnă a regăsi în noi lumina acestei “cunoștințe interioare care precede întotdeauna experiența”. Meditația, eliberată de obstacolele și iluziile simțurilor, descoperă astfel legătura intimă ce unește esența și existența în sufletul uman. Ceea ce definește cartesianismul la acest nivel, nu este forța demonstrației ci mai curînd un optimism prodigios în această descoperire a subiectului. Totuși ne putem continua observațiile. Nu doar
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la Descartes. În acest sens, în capitolul III al Solilocviilor apare următorul dialog între Rațiune și cel ce vrea să-l cunoască pe Dumnezeu și ce anume este sufletul: «R: Respingi, așadar, în această privință, orice fel de mărturie a simțurilor ? A: Bineînțeles, resping totul.» ) În partea a patra a Discursului despre metodă, Descartes adoptă o atitudine identică: ) În legătură cu importanța folosirii consecvente a unei metode, respectiv a instrumentului îndoielii, ambii gînditori exprimă același punct de vedere, astfel încât pentru Augustin ) iar pentru
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
respins rezultatele cunoașterii sensibile ca fiind purtătoare de eroare. Chiar la începutul Meditației I-a, Descartes scrie: .) În acest fragment el redă, mai precis, o idee care apare frecvent în Inquisitio veritas. Aici îndoiala planează exclusiv asupra cunoștințelor intermediate de simțuri. Eudoxe solicită interlocutorului său să-și conducă îndoiala: . ) Această atitudine față de cunoașterea sensibilă are o evidentă origine platoniciană și alături de contemporanii lui Descartes, modernii au aprobat atașarea celor două filosofii la marea tradiție platoniciană. Atât Augustin cât și Descartes atribuie
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]