3,070 matches
-
cu bucurie. După trecerea sărbătorilor convenisem cu ambasadorul nostru să mă deplasez la Brasilia pentru a lucra împreună la documentele ce trebuiau transmise MAE și pentru a face câteva vizite protocolare de prezentare la autoritățile federale. Trecute sărbătorile, m-am îmbarcat pentru călătoria spre Brasilia. Aș fi putut călători cu avionul, așa cum o făcusem în septembrie 1991 împreună cu Adrian Dohotaru și așa cum o fac practic săptămânal parlamentarii și mulți funcționari ministeriali cu slujbe în capitală, dar care abia așteaptă joia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alege cu trei răni, una mai gravă ducând la amputarea mâinii stângi (de aici și porecla sa, "ciungul de la Lepanto"). După 6 luni de spitalizare, revine la regimentul din Neapole, pe care-l părăsește în 1575. În septembrie 1575, se îmbarcă pe nava "Sol", cu destinația Barcelona, însă nava e atacată de pirați algerieni și Cervantes este luat sclav. A petrecut în sclavie la Alger 5 ani, fiind în final răscumpărat de rude. Cum se spune, "viața bate... cartea"! Știam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
organizată la Grand Palais, așa că... De la Malaga am luat un autobuz până la Cadiz, planul nostru fiind de a profita de jumătatea de zi ce ne rămăsese pentru a trece prin strâmtoarea Gibraltar în "Africa"! În port la Cadiz, ne-am îmbarcat pe un vapor care făcea curse Cadiz-Ceuta. Vremea era superbă și parcurgerea celor 13 kilometri ai strâmtorii pe la anticele Coloane ale lui Hercule a fost o încântare. Ceuta fiind, alături de Mellila, o enclavă spaniolă, nu aveam nevoie de viză, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tot ce Vă va spune din partea mea și a Guvernului Român, cu deosebire atunci când va transmite Excelenței Voastre urările noastre de fericire personală și pentru prosperitatea Republicii Orientale a Uruguayului." Peste câteva zile Excelența Sa domnul Vasile Macovei și Doamna se îmbarcau pentru reîntoarcerea la Montevideo, purtând în mapa diplomatică prețioasele "Scrisori de acreditare"! Întors la Montevideo, primul telefon l-am dat la Protocolul Ministerului Relațiilor Externe pentru planificarea prezentării scrisorilor de acreditare. Mi s-a comunicat a doua zi că ceremonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Dar de dat interviuri în dreapta și-n stânga, că sunteți "rătăciți" pe planeta Pământ cum ați știut? Ce solicitați de la ambasadă? Să ne ajutați să ne întoarcem acasă. Cum? Păi, domnule ambasador, dumneavoastră aveți relații, poate ne ajutați să ne îmbarcăm clandestin pe un vapor. Cum în "caietul de sarcini" al unui ambasador nu era menționată și obligativitatea asigurării "îmbarcării clandestine" a concetățenilor rătăciți, le-am spus că până la găsirea unei soluții le voi aranja cazarea câteva zile la Montevideo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-și povestea cu mai multe floricele decât toată flora României (într-o engleză pentru care chiar și Vineri, sălbaticul slujitor al lui Robinson Crusoe, i-ar fi detestat), menționând, spre stupoarea mea, că "au fost sfătuiți de ambasador să se îmbarce clandestin pe un vapor, pentru întoarcerea în Europa". Am sunat a doua zi la realizatorul emisiunii, care și-a cerut scuze, spunându-mi că nici el n-a crezut nimic din cele auzite de la cei doi, dar că povestea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi-a propus să lucrăm Împreună. Am ezitat și-mi pare rău (aveam o superstiție să montez această piesă, despre care se spune că aduce ghinion). Dar visul meu japonez nerealizat a rămas să lucrez cu Kanze și să fiu Îmbarcat pe corabia Nô pentru restul vieții. De fapt, zen și Nô sunt, mi-am dat seama, foarte asemănătoare. În amândouă, cheia secretului e să fii În fiecare clipă viu, alert, prezent. Brazilia, candomblé și Troienele Ruth Escobar Îmi telefonează din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
căuta În viață. Nu Îmi plăcea să accept ideea că teatrul ar fi putut fi un pretext pentru a fugi din realitate, astfel Încât evitam cât puteam să privesc situația În față. Contractele de operă continuau să vină, așa că m-am Îmbarcat În noi proiecte, unul după altul, unul mai atractiv ca altul. Dar ce rămâne nerezolvat e doar amânat. Revine când nu te aștepți. Magie albă: Cymbeline și Pericles Dintre toate piesele lui Shakespeare, cele mai misterioase mi se par cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
micuța și mioapa Miss Hunt, a cărei scurtă ședere la noi, În Wiesbaden, a luat sfârșit În ziua când fratele meu și cu mine - În vârstă de patru și respectiv cinci ani - am reușit să scăpăm de vigilența ei nervoasă, Îmbarcându-ne pe un vas cu aburi care ne-a dus destul de departe pe Rin, Înainte de a fi prinși. A mai fost Miss Robinson, cea cu nasul trandafiriu. Apoi, din nou Miss Clayton. A mai fost o persoană Îngrozitoare care-mi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tare pe ce pat scândură goală poate dormi un rege. Vor veni! Nu pentru că am pecetluit niște tractate. Și nici pentru niște "sacre jurăminte", care, de multe ori, sunt făcute ca să fie călcate. Vor veni pentru că-și tem pielea. Suntem îmbarcați pe aceeași corabie" prea bine o știu... Turcii le dau și lor târcoale la hotare. De cade Moldova, la rând urmează Ungaria, Polonia și mai departe... Mateiaș e prea deștept să nu înțeleagă că ne paște același destin. Când intri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
realitate, să fi absentat: lacul era, într-adevăr, prea mare pentru ca un amator să se fi încumetat să vâslească). Este amintirea unei despărțiri; cum s-ar zice, am venit să-i conduc, pe mătușa și unchiul, care urmau să se îmbarce, pentru a trece lacul; dacă m-aș lua după secvența pe care mi-o propune memoria ar trebui să accept absurditatea că am venit să-i conduc singur, un băiețel de vreo patru ani. Părinții nu se văd pe mal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
inspectat îndelung spațiile redacției în căutarea celui mai bun loc pentru amplasarea unei „guri de foc”. Se pare că, până la urmă, a optat pentru balconașul ce da spre curte, de deasupra intrării în clădire. Într-o altă după-amiază am fost îmbarcați în niște autobuze și duși la Stadionul Tineretului, pentru a face puțină instrucție. Ne comanda, luându-și rolul foarte în serios, tânărul (pe atunci) prozator Petru Popescu, care făcuse nu demult armata și chiar scrisese un roman despre viața militară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Rucsanda”. Cum de-a ajuns acolo avea să rămână un mister, pe care nu am avut curiozitatea să-l aflu niciodată. Nu peste mult timp a venit Aro-ul de la Consiliul Unic și instructorul s-a oprit și l-a îmbarcat pe tovarășul Negru, pe care l a dus și l-a predat la județ. Am primit dispoziție strictă să nu spun nimănui despre această întâmplare. De atunci, ori de câte ori auzeam de Negru de la Colegiul de Partid simțeam teamă, dar și un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
decât câștigam în țară, iar articolele de larg consum erau relativ ieftine. Pentru achiziții mai speciale, odată la 3-4 luni, mai "fugeam" în vest! Aflasem că diplomații puteau trece în Berlinul occidental, prezentând, la frontieră, legitimația de diplomat. Așa că ne îmbarcam la Friederichstrasse în metroul care trecea "dincolo" și în câteva minute ne plimbam pe Kurfurstendam! Nu era o simplă trecere, ci un salt de la întuneric la lumină, de la cenușiul estic la luxul și bogăția vestului. Schimbam câteva sute de mărci-est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nici un pieton nu are voie să treacă prin Piață și că ecusoanele nu anulează calitatea noastră de "pietoni", așa că... nu se poate. I-am arătat în față, la hotel, Mercedes-urile delegației, cu parbrize de "Liberă trecere", întrebându-l dacă îmbarcați în autoturisme vom putea trece și mi-a răspuns: "cu mașinile da, ca pietoni nu"! Am găsit o explicație pentru ziariști, ne-am întors la hotel, ne-am suit în mașini, am trecut pe lângă "organ", care ne-a salutat respectuos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
albi "curați", trei sferturi fiind metiși, mulți din ei purtând numele "Lautaro", căpetenie mapuche care l-a făcut prizonier pe Pedro de Valdivia și i-a potolit setea de aur turnându-i pe gât aur topit! De la Conception ne-am îmbarcat pe o avionetă de 8 locuri care avea să ne poarte până în Țara de Foc și înapoi. Distanțele dintre etapele noastre nu erau mari, două-trei sute de kilometri, dar șoselele fiind proaste sau "inexistente", soluția cu avioneta era mai convenabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care erau restituite clienților ce reclamau, pentru evitarea unor procese. Câteva exemple cred că sunt necesare. Reușisem să închei un contract cu Universitatea din Viena pentru o excursie de 3 zile la faimoasele mănăstiri din nordul Moldovei. Urmau să sosească, îmbarcați în două chartere, 200 de profesori și studenți, în frunte cu "Herr Rector und seine gnädige Frau"! Miza era mare, am dat sfoară în țară pe linie "de partid și de stat", am fost asigurat că totul va fi "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Sibiu, afumături, brânzeturi în coajă de brad, mesteacăn, tei și ce-o mai fi, vinuri de Valea Călugăreasca, Murfatlar, Târnave, țuică bătrână... Cred că nici la vestitul ospăț al lui Sardanapal nu erau atâtea produse. Pe vas a mai fost îmbarcată orchestra Pană, inclusiv bătrânul maestru al viorii și o echipă de dansuri folclorice. În ziua Z, pe motonavă, pentru supervizare, se aflau subsemnatul și șeful serviciului transporturi din ONT, un experimentat și excelent inginer. Am plecat spre Viena, comandantul făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să aducă și un aport mai substanțial în cadrul serviciului la realizarea planului pe întreprindere. Emil (NB: Cât ai avut la "română", dragă Emile, de vorbești de "aducerea aportului"?) 372/SN Marian Dos.LN/002 18.V/87 NOTĂ ...s-a îmbarcat pe navă și Săvescu Alin, lucrătorul de la relații cu Austria. A desfășurat o activitate foarte utilă pe navă, în această perioadă de început când erau multe lipsuri, distingându-se printr-o atitudine critică și principială atât față de conducerea navei, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care mi-a spus că poate vreau stația Dângeni și de acolo voi ajunge la Ripiceni. Scot hârtia din buzunar, o citesc și constat că sunt repartizat în comuna Hlipiceni și nu la Ripiceni. Plătesc biletul pentru stația Todireni, mă îmbarc și trenul pornește oprindu-se la Leorda, unde locomotiva s-a decuplat și s-a deplasat la celălalt capăt de tren pentru a merge la Dorohoi. În acest timp sunt frământat de schimbarea din mintea mea și privesc cu nostalgie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu ochii umezi de lacrimi și astfel viața românilor e tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
care mi-a spus că poate vreau stația Dângeni și de acolo voi ajunge la Ripiceni. Scot hârtia din buzunar, o citesc și constat că sunt repartizat în comuna Hlipiceni și nu la Ripiceni. Plătesc biletul pentru stația Todireni, mă îmbarc și trenul pornește oprindu-se la Leorda, unde locomotiva s-a decuplat și s-a deplasat la celălalt capăt de tren pentru a merge la Dorohoi. În acest timp sunt frământat de schimbarea din mintea mea și privesc cu nostalgie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu ochii umezi de lacrimi și astfel viața românilor e tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
armatelor noastre, în 1944, de ucigași necunoscuți, care au prădat-o și au mutilat-o, cerându-i, poate, bogății pe care de mult le dăruise. * În ultimele zile ale vacanței din 1939 a izbucnit al doilea război mondial. Ne-am îmbarcat în grabă, mama cu sora mea și cu mine, într-o trăsură din cele foarte numeroase care legau orașul Soroca cu gara de la Florești, de unde se ajungea lesne la Iași. Era o noapte limpede. Luna, magică, fascinanta mea parteneră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ale căror mărfuri le-a vândut în porturi africane, sub protecția autorităților berbere. Henry Every, după ce a debutat în marinărie ca aspirant în Marina Regală, în 1694 a condus o revoltă împotriva vasului de 46 de tunuri, pe care era îmbarcat, a preluat comanda, rebotezându-l Fantasy, și, timp de doi ani, a jefuit corăbii în Marea Roșie și Oceanul Indian. Bogat, după ce părăsise pirateria în insula New Providence, cu acordul guvernatorului, a dis părut din ochii autorităților pentru totdeauna, fără să fie vreodată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]