1,512 matches
-
dărui o taină. Micul prinț se duse să mai vadă o dată trandafirii. Voi nu semănați întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteți nimic, le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-ați îmblânzit pe nimeni. Sunteți așa cum era și vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele o sută de mii. Eu însă miam făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are în lume seamăn. Și florile se rușinară
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. Numai timpul împărțit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de prețioasă. Tu însă nu trebuie să uiți un mare adevăr: Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător de floarea ta. Și-acum, cunoscând aceste taine, vom putea înțelege mai bine, cu inima, lumea din jurul nostru. Soția noastră, este la prima vedere o femeie aidoma sutelor de mii de femei din jurul nostru, dar pentru noi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
copii, chiar în cazul copiilor adoptați, pentru că pe ei i-am îngrijit, i-am protejat, i-am călăuzit prin viață, le-am dăruit timpul, strădania, dragostea noastră. Și foarte important este să știm că suntem răspunzători pentru tot ce am îmblânzit în jurul nostru. Și taina Micului Prinț se poate extinde și la lucrurile neînsuflețite. Locuința noastră este și ea deosebită pentru noi, o îndrăgim mai mult decât pe oricare altă locuință, pentru că aici, de-a lungul anilor, am făcut cu mâna
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
umbre mai stăruitoare În amintire, dimpreună cu transfigurările lor datorite fie dispariției unora, fie trecerii unui atât amar de timp. La fel, după aceea, voi deschide ușa odăii mele umbrelor amin titoare ale colaborării noastre comune la Ideea Europeană (1919-1928), Îmblânzind și aci, pe cât se poate, verva abundentă și necioplită a memorialistului cu acel adaos al tristeții des părțirii sale timpurii de unii colaboratori și prieteni dispăruți; sau spunându-le la obraz, cu toate riscurile, celor Încă În viață, rotofei sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jocul, presimțea el niște promisiuni grozave în cazul ăsta, sigur era un caz interesant, sigur puștiul avea niște ascunzișuri, niște întunecimi pe cinste, acu totu era s-ajungă el, Cameniță, la ele. Drept care șeful regiunii a schimbat tactica: s-a îmblânzit. Da, ajunsese și el la asemenea performanțe, subtilități, rafinamente: uneori punea catifea peste brutalitatea lui fără de margini. Brusc, s-a așezat pe un scaun și cu voce mormăită, dar potolită, l-a invitat și pe deținut să ia loc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noiembrie 1952 Ieri-seară n-am putut să mă hotărăsc să-ți spun adio... Ar fi însemnat să prelungesc scrisoarea la infinit. Azi-dimineață curajul mi-a revenit și îndrăznesc să tai în carne vie: adio, prietene! Notiță a lui Mihai Am îmblânzit „duioșiile“, primejdioase altădată... „Duioșiile“ nu mă mai destramă! Décembre, 1952 Vœu de renonciation et de solitude... Le Grand Pan est mort... Les soirs, les fantômes du passé me hantent... Plongé dans la tristesse, presque comme dans la stupeur. Je ne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se găsește în fiecare deopotrivă - în mine ca și în atotputernici. Unui lucru ce nu se cunoaște pe sine și pe care nu-l poți cârpi decât inegal. Care, în funcție de ceea ce face din noi mersul întâmplărilor și al dorințelor, se îmblânzește sau se sălbăticește. La primul meu revelion în Germania, brusc, după miezul nopții, regele și-a făcut apariția în toiul petrecerii. Invitații au început să toarne forme de plumb 1. Eu doar mă uitam: plumbul topit, răsturnat din linguriță în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care se manifestau independent de voința noastră: direcția și durata vântului și a precipitațiilor ca și intensitatea lor. Într-un cuvânt, ne găseam la cheremul total al forțelor naturii, fără a o putea stăpâni, îmblânzi ori dirija. Acoperișurile astea de paie grosolane, primitive, inestetice și ineficiente erau asemenea efectului placebo: doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu aceeași eficacitate precum o plasă de țânțari împotriva gerului năprasnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la fel cum se chinuia Demostene să-și îmblânzească bâlbâiala. Nu era sarcastică, dar făcea eforturi să fie spirituală, amuzantă. Nu era capricioasă; era statornică, asta da. Am scris cândva despre mine că sunt conștiincioasă, constantă și consecventă. Con, con, con. Și am rugat a nu se citi pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Și-ar putea atinge nefericirea cu degetele. Pentru prima dată are dovada clară că prin trupul său nu mai curge același sînge ca Înainte. Descoperă În sine o absență, a celui ce-a fost altădată, iar cîntecul său, care Înainte Îmblînzea fiarele sălbatice și domolea valurile Înfuriate, Într-atît era de frumos, sună acum din ce În ce mai lipsit de convingere. Pentru că, probabil, nu există speranță a cărei rădăcină să nu fie Înfiptă În memorie. Pierzîndu-și dreptul la amintiri, el a pierdut totul. Ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Se împrietenise cu Nicky. Străzile erau mai întotdeauna pline cu tot felul de delincvenți, prost crescuți, cu prostituate care culegeau informații de la tot felul de persoane, apoi atacau locuințele în care nu existau bărbați. Diavolii din ei nu se puteau îmblânzi așa ușor. După ce fusese achitată nota de plată, la ieșirea din restaurant toți trei se urcaseră într-o mașină iar când anjusenseră în fața garsonierei coborî din mașină numai Carmen. Nicky vrând să se salveze din situația în care se afla
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la constrângerile sistemului totalitar instalat după 1947. Dacă alegea să le ignore cu bună știință, semna cărțile poștale trimise la Paris D-na Lovinescu/Lovinesco, M-me B. Lovinesco, D na Bălăcioiu-Lovinesco; dacă încerca să li se adapteze pentru a le îmblânzi, recurgea la numele de domnișoară, Ec. Bălăcioiu, mult mai puțin sonor decât acela de soție, sau chiar se ascundea sub o altă identitate: M-me Line Cristian, D-na Ioana Christesco, Ioana Catherine. Pe când participa la ședințele cenaclului „Sburătorul“, bu letinele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu e neapărat vorba despre locul unde facem nunta, în Oxshott sau în altă parte. Ideea e că vreau să... luăm cea mai bună decizie. Și parcă tu erai ăla care zicea că nu trebuie să ne grăbim... Luke se îmblânzește, și se ridică. — Știu. Oftează. Îmi pare rău, Becky. — Și mie, murmur. — Of, ce prostie! Mă înconjoară cu brațele și mă sărută pe frunte. N-am vrut decât să-ți ofer nunta la care ai visat dintotdeauna. Dacă chiar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
manifestat În fața palatului domnesc din Iași Împotriva acestei măsuri și i-au bătut pe tinerii progresiști care au pus În aplicare decretul. Finkelstein Însuși - considerat „botezat” de către evreii ortodocși - abia a scăpat de „brutalitatea fanaticilor”. După câteva zile, vodă a „Îmblânzit” termenii decretului, acesta urmând să fie aplicat „fără sălnicie”. Adresat „Departamentului Trebilor din Lăuntru”, acest ofis domnesc, făcut după „pilda păzită În staturile Învecinate”, făcea trimitere directă la „mai mulți tineri din acest neam [= evreiesc], carii au dobândit o bună
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care a trăit acest popor În exil. Atunci când cauza a dispărut, a dispărut și efectul <endnote id="(452)"/>. Când ființa națională a evreilor era totuși grav amenințată, ei ieșeau din starea lor uzuală de pasivitate și resemnare, Încercând să-i Îmblânzească pe prigonitori. Nu o făceau cu forța mușchilor sau a armelor, ci cu cea a argumentelor sau a banilor. Însă nu Întotdeauna cu succes. Cu jumătate de mileniu În urmă, În 1492, regina Isabela a Spaniei a hotărât - sub presiunea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acesta să nu se mai surpe - a fost zidită o țigancă. Într-o altă variantă din aceeași zonă, În locul oamenilor sunt sacrificați cocoși <endnote id="(750, p. 31)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, În spațiul românesc, ritualul era mult Îmblânzit, fiind redus la un nivel strict simbolic, dar - În fond - opera aceeași mentalitate magico-rituală : pentru ca edificiul să dureze, unii constructori români zideau la temelie „umbre de țigani sau jidani”, adică zideau o sfoară (sau o trestie) de lungimea umbrei persoanei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
libertate cu coama în vânt și nechezând fără alte griji decât cele legate de perpetuarea speciei și supraviețuire. El când este prins provoacă o milă teribilă și când cineva încearcă al stăpâni, răzvrătirea lui te impresionează până la lacrimi. Însă, odată îmblânzit animalul rebel se transformă într- un lord mândru care te uimește prin felul în care își acceptă condiția, indiferent care ar fi ea. Cam așa văd eu conștientizarea intuiției - este frumos să lași totul la voia întâmplării, dar minunat să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mentalitățile contemporane, Îmblânzirea scorpiei a fost văzută adesea ca o „bătălie a sexelor“, În care titlul de Învingător e atribuit când unui sex, când celuilalt, În funcție de „orientarea“ arbitrului de serviciu. Cei ce simplifică reductiv consideră că femeia Îndărătnică, „scorpia“, e Îmblânzită de bărbatul macho, Petrucchio, iar monologul final al lui Kate marchează supunerea ei În fața lui. De la Mary Pickford Încoace a Început o nouă tradiție de interpretare, după ce aceasta a jucat-o pe Kate Într-o versiune cinematografică În care monologul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cataclismul care urma să lichideze toată lumea pe care o cunoscuseră. Geniul a dispărut după ce totul a fost Înmagazinat, așa cum se Întâmplă și cu ceilalți copii mai speciali, copii minune - copilași frumușei, cu capete cârlionțate, care flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și așa, misterul individual Îl va chinui În continuare pe memorialist. Nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un eșec În toate privințele. Am luat dejunul cu Nesbit Într-un mic local, care ar fi trebuit să fie plin de amintiri, dar care, din pricina unor schimbări diverse, n-a fost. El se lăsase de fumat. Trecerea timpului Îi Îmblânzise trăsăturile și nu mai semăna cu Gorki sau cu traducătorul lui Gorki, ci aducea puțin cu Ibsen, minus vegetațiile simiene. O supărare ocazională (vărul sau sora nemăritată care-i ținea gospodăria tocmai fusese dus sau dusă la clinica Binet ori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la prânz și seara, în spurcăciune. Să se sature! Văleu!!... Nu-i mai trebuie "turcească" câte zile o avea! Vezi bine, sunt crud! Trebuie să fiu! Crud și nemilos! Când o învăța omul, singur, să păstreze omenia din buna-voia lui, îmblânzim și noi pravila. Până atunci... Tăutu, pe gânduri, încetișor: Dacă eu... pe mine... dacă m-ar dovedi Măria ta că m-am ticăloșit... că am hiclenit... te-ar răbda inima să... să mă tai? Te-aș tăia, Ioane! Dreptatea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oi fugi cu Țara Moldovei în straiță!... Oare Marele Domn și voievod a toată Țara Moldovei, "Buzduganul Creștinătății", n-are atâta crezământ la ei?! Juga ridică brațele către cer implorând Divinitatea într-o resemnare mută. Ca prin farmec, Ștefan se îmblânzește: Dragul meu!... Neprețuitul meu "Mare" vistiernic! Rogu-te! Mai fă o minune! Nu o dată te-ai dat peste cap, de trei ori, de șapte ori, tu știi ce-ai făcut! Mai fă o dată! Tu ești băiat deștept!... Juga se scarpină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-și iertare și promițând solemn, jurându-se că „nu va mai face”. Vorbea încetișor, cu vocea lui de om bun, copleșit de vinovăția sa, de care acum era, pe deplin, conștient. Mama de-abia dacă scotea un cuvânt, dar se îmblânzise și era limpede că acordarea iertării solicitate se afla undeva foarte aproape. Cu această perspectivă în față, de revenire la normal (ceea ce mă speria în nopțile de ceartă era, mai ales, cât de schimbați păreau amândoi în comparație cu ei înșiși, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iar domnul Stratula să fie la mine la cabinet la orele nouă. Ce să mai dormi? Jale mare și sigură. E greu cu coloneii! La nouă și ceva Stratulea s-a întors vesel: Ce-ai făcut, Costică, de l-ai îmblânzit pe șeful cel Mare? A zis că fără tine desființează revizoratul. și am rămas pe post de dactilograf. La câteva luni, la o nouă venire prin birouri a prefectului Berindey, acesta mă vede și mă întreabă cum e situația. Bună
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]