1,557 matches
-
sprijinită, dacă era nevoie, de eseul lui Freud pe această temă, „Doliul și melancolia“. Mama lui nu prea părea convinsă de acest apel la autoritatea științifică, dar pe măsură ce seara înainta și vedea sinceritatea căinței fiului ei, atmosfera începea să se îmblânzească. După ce au ajuns acasă și și-au făcut două cești de Horlicks, Michael își făcu curaj să pună câteva întrebări despre tatăl pierdut. — L-ai mai văzut vreodată, după aceea - după ziua când s-a întâmplat? — Michael, ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mâna stângă cu o siringă mare plină cu un lichid limpede. Observă că Michael îl urmărea cu teamă. — A, nu te speria, spuse el. N-am intenția să te ucid. Nici pe domnișoara Barton. Expresia feței lui păru să se îmblânzească o clipă rostind acest nume. O să ai grijă de ea, nu-i așa, Michael? A fost bună cu mine. Și văd că te place. Aș fi fericit să cred că... — Desigur. Și Tabitha ar fi fericită... — Tabitha? — O să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i moleși, ca să tempereze în ei instinctul belicos și sălbatic, ceea ce reuși întocmai cum s-a dorit la Roma. Corsicanii sînt o mînă de oameni, la fel de plini de curaj și de hotărîre ca și englezii. Ei nu vor fi însă îmblînziți decît prin prudență și bunătate. Pentru a menține conducerea acestei insule, mi se pare de o necesitate indispensabilă dezarmarea locuitorilor și îmblînzirea obiceiurilor acestora. Spun în treacăt, fiind vorba aici de corsicani, că prin exemplul lor se poate vedea cît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
știa prea bine că unele erau în stare să târască un om sub pământ, dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile stejarului fremătară, iar zăpada care le acoperea căzu. Valerius zări ceva; copacul parcă însuflețise și acum întindea un braț să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe care Orpheus îl potolise cu sunetul lirei sale, iar Hercules îl îmblânzise și-l pusese în lanțuri. Se îndreptă hotărât spre centrul arenei, primit cu strigăte entuziaste. Îl văzu pe Listarius lângă Vitellius; de data asta, împăratul nu mai era aplecat deasupra farfuriei, ci privea fix spre cei doi gladiatori. „Se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tezaurizat, din care despovărarea morală stă la dispoziția fiecăruia, dacă îndrăznim să o cit im. Cartea este și o deslușire a manifestărilor sentimentale ale fiecăruia, cu soluții date în cauze emoțional diverse, dar necesare de cunoscut, întrucât, folosindu-le, le îmblânzim, le facem folositoare nouă, fie că avem moment e de bucurie, de furie ori gelozie, corolar al stresului și haosului vieții cotidiene. Că așa este, câteva referiri la cele spuse în texte, la ceea ce știm fiecare ce a fost, este
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce stă să ne soarbă. Trebuie să mă trezesc din această stare, oricât m-ar durea și oricât ar fi de grea, să scap de această apăsare. Sub legea credinței mele mă voi așeza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
va coborî aici, el rămâne departe... se vor mai scrie multe file de carte, spunea Trifu, elevul meu, care l-a cunoscut pe Dumnezeu. Târziu am aflat de ce voivozi sunt sfinți. Cinci sute de ani au trudit aici la cetate, îmblânzind soarta cu aur odăjdii și icoane de argint, priveghind din zori în asfințire, cu pieptul de zale și de rugăciune în ceasul de nisip fără minutare și fără nume. * * * În fața artei noi, nu am complexe; de ce mă mai întreb? Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
remușcare prin deșert spre mașină și sînt instantaneu Înconjurați de șerpi În scopul de a-i remușca, asta ce-o mai fi, vreo trimitere ascunsă de clopoței la originea omului, la surditatea animalului, la indienii adevărați, din India, care-i Îmblînzesc cu clarinetul, profesie deloc dificilă avînd În vedere că șarpele-i surd tun, ca Beethoven, dacă n-ați știut, destinul, pam, pam, pam, paaam, a V-a, așa că degeaba se preface fachirul că-i cîntă ca să-l hipnotizeze, șarpele habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
când Orfeu încă nu venise printre noi, printre lupi, mistreți și traci. - Orfeu? se miră încruntîndu-se Orlando. Orfeu din Infern? - Trebuie să precizez că nu mă refer atât la traci, cât la fiarele sălbatice. Vă aduceți aminte cum le-a îmblînzit Orfeu citindu-le și acompaniindu-se din harfă. Că a civilizat pe traci, nu e atât de important. Mult mai important este faptul că a îmblînzit lupii, urșii și mistreții prin muzică și poezie. Mai ales prin poezie, pentru că magia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
refer atât la traci, cât la fiarele sălbatice. Vă aduceți aminte cum le-a îmblînzit Orfeu citindu-le și acompaniindu-se din harfă. Că a civilizat pe traci, nu e atât de important. Mult mai important este faptul că a îmblînzit lupii, urșii și mistreții prin muzică și poezie. Mai ales prin poezie, pentru că magia supremă o constituie verbul. - Vino la subiect! îl întrerupse Orlando. - Înțelegeți la ce fac aluzie: fiarele sălbatice sânt oamenii în starea lor naturală și, puteți adăuga
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă n-au acces la logos, dacă, adică, n-au fost confruntați cu singura magie susceptibilă de a le schimba radical modul lor de a fi: poezia... - Dar ce facem cu politica? îl întrerupse din nou Orlando. - Trebuie să-i îmblînzim. Și traduc imediat: așteptăm pe Orfeu, așteptăm pe acel poet de geniu al cărui verb va sili omul să se deschidă către spirit: cu alte cuvinte, va precipita mutația pe care au rîvnit-o toate religiile și toate filozofiile din lume
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cânt... -... Toate câte au fost, repetă emoționat Adrian, versurile toate, de la începutul începutului... - Am făcut cum mai învățat, continuă Leana. Le-am împărțit. Le-am risipit. Mi-ai spus să le cânt noaptea... - Numai noaptea, o întrerupse Adrian. Ca să-i îmblînzim. Căci noaptea oamenii, și numai unii din ei, mai pot fi îmblînziți. Dar, deși le-ai cântat nopțile, adăugă cu un zâmbet întristat, deși le-ai cântat noapte după noapte, n-au înțeles. Nu m-au înțeles. - Acum te înțeleg
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începutului... - Am făcut cum mai învățat, continuă Leana. Le-am împărțit. Le-am risipit. Mi-ai spus să le cânt noaptea... - Numai noaptea, o întrerupse Adrian. Ca să-i îmblînzim. Căci noaptea oamenii, și numai unii din ei, mai pot fi îmblînziți. Dar, deși le-ai cântat nopțile, adăugă cu un zâmbet întristat, deși le-ai cântat noapte după noapte, n-au înțeles. Nu m-au înțeles. - Acum te înțeleg. Și dacă într-o zi ai să le spui cine ești... Parcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru ca apa să ia firul și, odată cu el, momeala. Firul se-ntinse și Nick simți deodată greutatea de la capăt. Trase undița, care se-ndoi aproape pînĂ la jumătate În mîinile sale. Simțea cum trage smucindu-se, iar smuciturile nu se Îmblînzeau cînd trăgea și el. Și deodată se Înmuiară și peștele se ivi deasupra apei, tras de fir. Apoi urmă o zbatere nebună În apele Înguste și adînci, iar păstrăvul fu smuls din apă și, zbătÎndu-se-n aer, zbură peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dai peste sfârlă, ai pierdut partida. Acea Încrâncenare de pe front, unde nu aveai de ales - trăiești tu sau dușmanul? - s-a Întipărit În toată ființa noastră, a celor care am simțit suflarea morții În ceafă! Noi nu vom putea fi Îmblânziți cu nici un chip! ― Câtă dreptate ai, Petrică, omule! Acuma, Însă, să-l așteptăm pe Gruia, ca să vedem cum Îl primim pe... ― Pe minunea ceea de om... Toader Toaibă! Cum Îi numele, așa-i și omul! Nicu Îl asculta urmărindu-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din Bacău, la o "audiție pentru oamenii muncii". Ceva Ceaicovski, un Rahmaninov, dar preferăm Șostakovici", le-au cerut organizatorii. "Mata ai cîntat pentru regine, coane Victorache. Pentru Carmen Sylva și pentru Maria. Ai să cînți acum pentru ilegaliști? Nu le îmblînzești cu muzică pe fiare". "Socot că din mizeria prin care mă tîrăsc numai muzica mă poate elibera. Fie și improvizat, publicul e o necesitate fizică pentru mine". Erau anii cumpliți de după "reformă". Reforma din '48 închisese toate școlile conduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și Putna și mi-au vorbit despre locul sfânt pe care ei îl numesc acasă, întărind ideea că veșnicia s-a născut la sat și că, lângă mormintele părinților săi, cel bun a devenit și mai bun”. în S-a îmblânzit balaurul „tâlhar din neam în neam s-a întins peste pământuri care nu erau ale lui, a supus și a scos din istorie popoare mici și vrednice, furându-le limba și numele.” Ne avertizează, cerându-ne să fim vigilenți că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
În subconștientul meu, nu știu de ce consider că mi se cuvine această Întâlnire „faustică“, de care avea nevoie și marele scriitor). Marin Preda mă conduce binedispus spre ușă, ochii lui nu mă mai scormonesc fioroși de după lentilele groase; s-au Îmblânzit, mă privesc cu bunăvoință, chiar cu prietenie. „Știi ce, monșer“, Îmi spune el În hol când Îmi pun paltonul, „dacă te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă te vor repartiza la mama dracu’, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
despre părinți și frați, apoi cum, când și de ce a trecut Carpații... Auzind că face versuri și vrea să scrie în gazete, Miron Iuga avu un gest disprețuitor. Îl observă și Titu, și Grigore, și amândoi se uluiră. Ca să-l îmblînzească, Herdelea începu să vorbească despre unguri, despre suferințele și persecuția românilor și alte asemenea lucruri de efect sigur. Bătrânul asculta atent și la sfârșit zise: ― Tocmai fiindcă poporul o duce greu cu stăpânirea, conducătorii lui nu trebuie să-l părăsească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Decât să asist la asemenea barbarii, prefer să mă retrag, domnule prefect! zise Titu, căutând să-și ia o mutră cât mai demnă. ― Ce rău îmi pare că... murmură Baloleanu, strîngîndu-i mâna și lăsîndu-l totuși să plece. Și Tănăsescu se îmblînzi văzîndu-l că se depărtează. Din clipa când a auzit de la prefect că e ziarist, furia i-a scăzut brusc, fără însă să arate că s-ar da bătut. Acuma câțiva ani, fiind în garnizoană la Turnu Severin, a pălmuit la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adineaori i-am adus de la cancelarie, zise primarul apropiindu-se cu încredere fiindcă fusese de față când Titu a avut ciocnirea cu maiorul. Părintele Nicodim a rămas acasă. A bătut-o el domnul maior pe Niculina, dar tot s-a îmblînzit pe urmă și n-a mai poruncit să-l ridicăm din casă, c-ar fi fost și rușine să-l arunce laolaltă cu toți sărmanii, că doar dumnealui n-a avut nici o vină, că citise rugăciunea la căpătâiul boierului Miron
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
explică fata, în fața privirilor lui surprinse. Merg pe jos spre casă, e mai aproape pe-aici. Nu la asta mă gândeam, spuse Pantelimon, privind, cu ochi tulburi, pe deasupra ei. Am găsit combinații noi. Destinul e ca o fiară care se îmblânzește... Să-ți arăt ! Acum pocnesc din bici, adăugă și aruncă moneda. Iar acum, haleihap !, destinul se ghemuiește. Făcu o piruetă și prinse moneda cu palma întinsă, orbește, pe la spate. Câtă vreme ținem pumnul strâns, șopti, fiara e la cheremul nostru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul, ca să-l deșire. Iar el citea și, pentru ca lectura să fie pe îndelete, îmbucătățea cuvintele din vârful buzelor. Când ajungea în josul paginii din dreapta, se apleca, apuca iscusit colțul cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru a nu lăsa urme de potcoave pe pământul afânat. — Și, dacă chemi Poliția, ce-i spui ? Ce-i arăți mai întâi și mai întâi ? — Păi, ce să-i arăt ? Asta ! Iadeș se uită la mâna mortului. Nu, boule ! zise îmblânzit Calu. Întâi și- — N-am buletin, recunoscu Iadeș. Mi l-au luat, l-am pierdut, mi l-au furat, habar n-am. Ce să fac cu el ? Dacă nu dorm la hotel, nu-mi cere nimeni buletinu’. Ce nevoie să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]