2,573 matches
-
efecte fatale: Pe drumuri delirând/ Pe vreme de toamnă,/ Mă urmărește-un gând/ Ce mă îndeamnă/ Dispari cât mai curând". În orașul de provincie, cu ploi reci, sentimentul dominant e de incomunicare, monotonia și urâtul funebru devin amenințătoare, atmosfera cețoasă înăbușă totul, în față apar priveliști fantomatice și poetul pare strivit sub apăsarea unei lumi egoiste, mercantile. În unele poeme răbufnesc ploile dătătoare de nervi, în altele căldurile toride descompun cadavrele. Noaptea este neagră și udă, cu felinare afumate și triste
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un bloc multipartidist și activitatea politică a țării era concepută (se putea altfel?) ca un front, ca o mobilizare unidirecționată a societății noastre. Alegerile întreprinse atunci, pentru a legitima noul regim, au fost falsificate, iar demonstrațiile de protest au fost înăbușite cu o violență implacabilă. Partizanii "democrației populare" (nu se putea admite o democrație pură și simplă) au recurs atunci la toate resursele dezinformării și demagogiei pentru a-i asigura succesul. Camioane cu demonstranți aduși de te miri unde și dispunând
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lumea pe calea ideilor, a dezbaterii polemice, a selecției operate din mers. Reversul încă se cuvine amintit, așa cum îl contura Kogălniceanu, în termeni de perfectă actualitate: "Prin lipsa presei ne vedem închiși într-un cerc cu totul fatal; luminile sunt înăbușite, ideile sănătoase nu pot străbate, calomniile și falsurile noutății singure își au liber joc". Ipoteza unei prese rele încă se cuvine luată în calcul, așa cum au făcut, între alții, Kogălniceanu și Eminescu, ambii convinși că presa lipsită de valoare nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din Marocul francez, astfel că regiunea Rif s-a alăturat regatului marocan în 1958, iar Ifni în 1969. De remarcat tradiția insurgenței din nordul Marocului, unde mișcarea de rezistență condusă de Abd el-Karim a proclamat între 1921-1926 Republica independentă Rif, înăbușită de autoritățile spaniole sprijinite de cele franceze. Astfel, pe teritoriul Marocului, devenit în pragul secolului al XX-lea teren de confruntare între Franța, Germania și Spania, se identifică două arii de conflicte anticoloniale: în nord - “Marocul spaniol” și în sud
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
formula prin care s-a impus, se remarcă existența a mai multor orientări cu privire la disciplina școlară 7: A. Teoria disciplinei permisive (liberale) își are rădăcinile în concepția pedagogului J. J. Rousseau, conform căreia constrângerea exterioară prin dispoziții, ordine, interdicții, pedepse înăbușă manifestările spontane ale copilului potrivit cerințelor și trebuințelor lui naturale și implicit construirea armonioasă a personalității. Promotorii acestei orientări susțin ideea că disciplina se instalează în urma asigurării libertății de mișcare și gândire a copilului. B. Teoria disciplinei autoritare pornește de la
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
la sfîrșitul anului 1917: "Dacă popoarele Europei nu se ridică pentru a strivi imperialismul, noi vom fi cei striviți, nu e nici o îndoială. Ori revoluția rusă va declanșa o cascadă de lupte în Occident ori capitaliștii din toate țările vor înăbuși lupta noastră." La 13 decembrie 1917, un decret punea "la dispoziția reprezentanților în străinătate ai Comisariatului însărcinat cu afaceri externe o sumă de două milioane de ruble pentru nevoile mișcării revoluționare" 4. Spre Germania se întorc în principal privirile sovieticilor. Așteptarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
august 1917, izbucnește o primă revoltă populară la Torino, oraș cu mulți muncitori în industria metalurgică, dar fără viitor, din lipsa revendicărilor precise și a conducerii politice, așa cum sublinia atunci socialistul Mario Montagnana: Nu putem afirma că revoltele au fost înăbușite în sînge. În realitate, acești oameni nu au fost uciși: au murit pentru că muncitorii, după ce și-au descărcat mînia și ura față de război, nu mai știau ce să facă, și nici spre ce țel imediat să-și îndrepte eforturile"5
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
conflict deschis dintre Louis al II lea de Burbon, Prinț de Condé și Cardinalul Mazarin. Un general de excepție, prințul de Condé, a contribuit din plin în timpul războiul, iar apoi, la întoarcerea acasă, a oferit sprijin casei regale pentru a înăbuși revoltele de stradă. Cu toate acestea, prințul a avut pretenții exagerate privind răsplata pentru serviciile oferite, încercând să obțină controlul asupra regentei, a Delfinului și a lui Mazarin. Ludovic de Burbon nu s-a mulțumit cu un refuz drastic la
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
și asupra transformărilor suferite de micul rege cu ocazia acestor ample mișcări sociale. Violențele acelor zile l-au marcat pentru totdeauna, i-au influențat modul autoritar de a conduce Franța și radicalitatea cu care, odată ajuns la conducerea țării, a înăbușit orice revoltă ulterioară. În mai 1648, când au început primele mișcări de stradă, Ludovic abia își revenea după o boală grea, care era necruțătoare în secolul al XVII-lea: vărsatul de vânt. Însănătoșirea sa, după coma profundă în care căzuse
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
în ruine, viziunea metafizică încremenește în superstiție și nu mai rămîne nimic decît o infrastructură tradițională devenită pură convenție. Dacă sentimentul metafizic a putut să-și creeze la început un cadru instituțional, instituțiile sfîrșesc prin a pune mîna pe putere, înăbușind astfel emotivitatea și motivitatea cu care operează ele. Își fac apariția cei doi reprezentanți ai puterii și autorității morale: reprezentantul puterii exercitate asupra vieții exterioare, care asigură menținerea instituțiilor sociale, regele; și reprezentantul puterii care domină viața interioară și născocirile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este el însuși animat, simte vanitatea culpabilă a vieții lui cotidiene lipsite de elan. Dar culpabilitatea individuală și autentică este prea ușor uitată, copleșită de culpabilitățile colective ale moralismului și ale prea bunelor lui intenții vanitoase și fals justificatoare sau înăbușite de vanitatea intențiilor prea rele ale banalității, care caută superioritatea în absența oricărui scrupul, în cele două cazuri, emoția încercată în fața pofunzimii existenței, care implică dimensiunea ei pe verticală temă a religiozității autentice a miturilor -, se pierde pînă la a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
familia" și vechii săi dumnezei, pentru a porni întru regăsirea de sine, la chemarea transcendenței. Pe acest drum ritual, "bunătățile" la care se referă psalmistul pot fi o povară pentru pelerin. Tentația puterii, bogăția de dragul bogăției și plăcerea de dragul plăcerii, înăbușă în om vocația sa fundamentală: înălțarea spirituală, desensibilizîndu-l și deresponsabilizîn-du-l atît în trecerea vieții, cît și în petrecerea morții. Omul este un poem pe care Ființa abia l-a început, cum spunea Heidegger. Un poem care se scrie și se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și penale oferă și ele suport pentru consolidarea unor opinii proprii și perfect aplicabile. De asemenea, se impune o abordare doctrinară serioasă și care să impulsioneze practica judiciară în domeniu, deoarece există multiple cazuri de malpraxis medical care fie sunt înăbușite încă din start, în cea mai fericită ipostază, fie nici măcar nu sunt luate în discuție, întrucât românul consideră că medicul e sfânt și că ceea ce face el nu trebuie nicicum comentat, indiferent care ar fi rezultatul. Cât privește dreptul oricărei
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Geneviève și de îndârjita damă de companie Béatrice. Și aveau și de ce. Căci Claude, la doar 14 ani, ca mai toate adolescentele lui Tracy Chevalier, are porniri clocotitoare, inclusiv erotice, revoltată fiind de implacabila cenzură maternă menită să i le înăbușe. Fapt e că, îndrăgostită până peste urechi de Nicolas, pândește momentul când acesta trebuia să se prezinte la castel cu schițele tapiseriilor pentru aprobare. Claude trăiește sincer și aproape obscen uimirile ("les éblouissments", nu-i așa?) și stârnirile premature ale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Vodă). Dar opoziția boierilor se manifestă, în primul rând, sub forma pribegiei, prin trădare, revolte, iar de cele mai multe ori prin susținerea unor domni mai puțin autoritari, pe care stările îi pot tutela. Reacția boierimii din timpul lui Ștefan cel Tânăr, înăbușită în septembrie 1523, este urmată de prăbușirea regimului de domnii puternice în Moldova. Fenomenul apare mult mai evident după prima domnie a lui Petru Rareș (1538)581. De aceea, în perioada următoare domnii precum cele ale lui Petru Șchiopul, Miron
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
depersonalizare, rigid pînă la stoicism, diplomat pînă la perfecțiune și atent pînă la obsesie, protagonistul precum cei din tagma lui pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există sentimente personale (își înăbușă dragostea față de Miss Kenton sau durerea pricinuită de moartea tatălui, printr-un masochism neverosimil, similar transpersonalizărilor din filozofia lui Emerson), urmărind numai servirea ireproșabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din Occident, descrise amănunțit de A. Bloom, mai în fugă de G. Durand, amândoi amintiți în paginile anterioare. În Est, liderul reformatorilor comuniști din Cehoslovacia care l-au demis pe A. Novotny, slovacul Alexander Dubček (1921-1992), sprijinit de mișcările populare înăbușite cu masive forțe militare în august 1968 ale țărilor Tratatului de la Varșovia, mai puțin România, a lansat "Primăvara de la Praga". Opoziția promptă a lui Nicolae Ceaușescu (care împlinise matura vârstă de 50 de ani!) față de brutala invazie a fost susținută
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un cordon ombilical de Vechiul Testament, și Dogma catolică. Revenirea la textele sfinte revitalizează mesajul lui Iisus și al apostolului Pavel privind întîietatea credinței, revigorează măreția Dumnezeului lui Abraham, pune sub semnul îndoielii divinizarea catolică a Fecioarei. Catolicismul medieval reușise să înăbușe și să suprime ca erezie orice nouă interpretare a surselor evanghelice. Însă reactivarea surselor evanghelice și iudaice devine de nestăvilit în secolul al XV-lea și, sub influența exacțiunilor papalității, în Germania izbucnește Reforma (1517), care se va propaga asemenea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
poate constata de acum că URSS nu este doar întruchiparea totalitarismului, ci și o putere imperială înzestrată cu o superioritate cel puțin cantitativă în toate domeniile militare. Totalitarismul este o mașină care pare capabilă să se autoreproducă la nesfîrșit, de vreme ce înăbușă în fașă toate potențialele deviații. Puterea militară a URSS pare să sporească la infinit. Astfel, URSS este o putere totalitară și imperială care tinde spre infinit, dînd, privită sub anumite unghiuri, impresia unei Forțe infinite. Dacă o privim dintr-un
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în Africa puciurile militare alternează cu restaurațiile democratice. Însă în acest secol principalul dușman al democrației nu mai este dictatura militară sau tirania unui conducător. Este sistemul totalitar, care, odată implantat, domină în mod absolut toate aspectele vieții sociale și înăbușă în fașă orice deviere, părînd astfel să dispună de o capacitate de auto-perpetuare. Multă vreme democrația a fost definită în raport cu monarhia absolută, cu tirania, cu dictatura. Virtutea totalitarismului stă în puterea sa de a ne face să înțelegem mai bine
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu adevărat la o anulare a rodului pe care trebui să îl dea Cuvântul. Un discurs religios fără valoare autentică este sămânța căzută în pământul plin de spinii și pălămida vremurilor și, deși începe să rodească, foarte curând va fi înăbușit, iar omul care a citit, văzut, auzit cuvântul, care însă nu și-a aflat în el ecoul lăuntric se rupe de comuniunea reală și va deveni la rândul său globalizat, o simplă mașină demnă de consumism, de viața fără viață
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
pământ mult și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă. De la oricine aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl face neroditor. Iar sămânța semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege, deci care aduce rod și face unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci", Evanghelia după Matei, cap. 13. 19 Sensul real
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
dominatoare, care pretinde a fi universală. Ea presupune că Națiunea este un factor biologic și că este principala formă de viață, ascunzînd în același timp propria ei particularitate prin mișcarea propriilor sale condiții de producție și prin încercarea de a înăbuși pluralitatea jocurilor de limbaj non-naționale sau subnaționale în societatea civilă și în statul în care se dezvoltă. Naționalismul este un gunoier. Se hrănește din sentimentul preexistent de naționalitate pe un teritoriu anumit, transformînd acea identitate națională împărtășită într-o parodie
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
reduce în Cameră țărănimea la o situație de inferioritate, de minoritate permanentă, iar prin obligația de a nu recruta reprezentanții lor din altă clasă, va fi dominată mai ușor în sânul Adunării, cu alte cuvinte, prin acest sistem îi vom înăbuși glasul nu numai o dată ci de două ori.” Iată ce spunea I.G. Duca despre propunerile Partidului Conservator: „După trei luni de dibuire un program, în care se văd respinse atât ideea exproprierii, cât și ideea lărgirii colegiilor electorale, dar în
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]