13,283 matches
-
Dar mie ați putea să-mi oferiți ceva? Un semn de bunăvoință. N-am nimic să vă ofer, nu pot decât să cer, să vă implor să mă ajutați. Vă cer ajutorul ca de la om la om. Președintele și-a Înălțat sprâncenele — Spune, a Încuviințat el. — Încerc să dau de urma cuiva pierdut În oraș. Poate că e re ținut de armată, poate că nu. Nimeni nu știe. E născut În Olanda, Însă are naționalitate indoneziană. Mi e teamă că a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
văzut pe Karl la vreo două zeci de metri de mal, așezat pe un trunchi de copac prăbușit, aproape ascuns de umbra unor tufișuri. Era ușor Încovoiat, concentrat pe o carte sau o foaie de hârtie. Din când În când, Înălța capul să privească marea. Adam a Încetinit pasul, Încercând să calce cât mai ușor cu putință, Însă i se părea că zgomotul frunzelor moarte și al nisipului de sub tălpi răsună până departe. S-a gândit să se Întoarcă și să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreo cursă... Aflată în sfârșit acolo, în cabinetul stomatologic, la propunerea medicului de a trata măseaua de-a lungul mai multor ședințe ea optă, fără nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa cum ședea ea acolo pitulată în colțul canapelei, cu cotul delicat sprijinit de marginea din piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei, Carmina își fixase privirea pe cotorul unei cărți: Gândirea feniciană în texte, silabisea Gân-di-rea fe-ni-ci-a-nă în tex-te. Intuise că era vorba de un procedeu simplu, avantajos, de a scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
carne, mișcându-se foarte sugestiv, un dans extrem de bine executat. Am deschis cartea, continuă și respiră greu ca după un urcuș și am citit cu glas tare, pentru mine: și atunci și-a săltat fruntea dincolo de spuma valurilor, s-a înălțat longelină, năucitoare în văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu eram cea care mă ridicam din spuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu eram cea care mă ridicam din spuma valurilor și mă înălțam dincolo de obișnuit. Am plecat atât de sigură pe mine, pe victorie, încât nu m-ar fi putut opri nimeni. Ții minte, Nik, am avut un succes real când a fost inspecția de grad. În tot cazul, poemele acestui om deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scotea zgomote din gâtlej, încerca să-și degajeze faringele de flora depusă peste noapte. Carmina pleca prima cu pachețelul în plasă. Avea mult de mers. După ce ieșea din oraș intra în lanul de porumb, nemișcat din care, ici-acolo se înălța fum negricios ori de câte ori vreun tăciune pocnea la soare. De peste tot un vuiet egal și străin, glasul uscat al porumbului. Din când în când pe fată o depășea câte o mașină, șoferii îi plasau o vorbă, două, o invitau în cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau una alteia frații și se numeau cumnate. Povesteau apoi despre frații dăruiți întâmplări mărunte, îi imitau, îi răscoleau, îi înălțau și frații deveneau soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să aprofundeze, fără să zăbovească mintal asupra celor lecturate, nici nu închidea bine o carte și începea alta, parcă din dorința disperată de a-și umple cu ceva zilele. Timpul care trecea i se părea potrivnic, dorea să se înalțe la ambiții pe care nu le avea și-și zgândărea interesul pentru ceva anume, căuta în gol. Simțea în stomac presiune, sfârșeală... Pe la soții Alexe trecea tot mai rar. Între timp fusese înlocuită. Pe colțul din stânga canapelei, găsi într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
orgolii fără de sens. Uneori își aducea aminte cu jind de pacea acelui trio, Alexe, Nina, Marga. Începea să se îndoiască serios de justețea atitudinii sale... Poate îi respingea doar din lașitate, poate îi era de fapt prea greu să se înalțe pe aceeași treaptă cu ei. Tăcea. Nu știa cum să procedeze ca să poată pleca, să se îndepărteze cât mai rapid de acel loc care puțea la propriu și la figurat. La rândul lui, bărbatul se simțea vexat de muțenia fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privi unghiile. Ovidiu era ca un dar al Sidoniei, îl primea fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă își pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi? Zâmbi amuzat de parcă spusese o anecdotă. Ei, ce zici? Nu știu, îi răspunse iute Carmina, nu știu și continuă în gând: Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul și-și imagina diverse coafuri fanteziste și se studia dintr-o parte și alta, întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față pieptul abia înmugurit, ca imediat să se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalț, mă regenerez, mă oțelesc, mă limpezesc, în numele prietenilor mei și al Tatălui vă fut pe toți din zâmbetul bunicii mele. SFÂRȘIT . PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Garsoniera in centru redactata.doc PAGE 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
etape ale redactării piesei, am schimbat câteva detalii și am introdus unele elemente noi. Dar în esență este aceeași poveste. DL Pentru Leah „home truth: remarcă dureroasă la adresa punctelor slabe ale unei persoane“ Shorter Oxford English Dictionary 1 Vila se înalță solitara la capătul unui drum de țară cu făgașe adânci, care leagă autostradă de satul situat ceva mai încolo, cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce străjuiește marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
În cea mai mare parte a timpului petrecut alături de Samuel Sharp am stat în vârful picioarelor, încercând să-i cercetez creștetul, doar-doar o să observ vreun semn care să-i dea de gol mesa. Văzând cum stau lucrurile, el s-a înălțat întruna în vârful picioarelor, ca să-mi facă în ciuda, așa încât pesemne arătăm că un cuplu de balerini ce-și fac exercițiile de încălzire. Doar că nu era nimeni prin preajmă să ne vadă. Doamna Sharp a părăsit fermă acum trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
jur încep să capete forme precise. Geana de lumină crește. Tăcere deplină. Cerul are culoarea unui toporaș fumuriu. Un arc sângeros de lumină crește la răsărit. Mingea portocalie își face apariția puțin câte puțin. O limbă enormă de flăcări se înalță spre cer. Luceafărul de dimineață, ultima stea a nopții, dispare treptat și se topește în trandafirul zorilor. Apele argintii sclipesc în depărtare. Diamante de rouă scapără în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se trezise și el și începuse a se zbengui, stârnind panică printre crestele înspumate. Deodată cerul se coborî la orizont, apoi o văpaie trandafirie se răspândi în tot văzduhul. Cu ochii dilatați de uimire, ama văzut arcul luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal deasupra mării. Atunci, primele raze țâșniră biruitoare, străpungând pâcla dimineții de vară. Apa își schimba treptat culoarea, devenind întâi aurie, apoi albastră, din ce în ce mai albastră. Vântul care se întețise ridica valuri tot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
farmecul și frumusețea plămădite de autorul acelui Luceafăr al pământului românesc, Mihai Eminescu. Un om, un nume, un simbol, o temelie pentru veacurile viitoare ale culturii românești. Aici, la Ipotești, poetul se regăsește într-un tot. În curtea casei, se înalță doi salcâmi, singurii martori ai copilăriei: ,, Sub un salcâm, sta-vom noi noaptea întreagă”. Pe neașteptate, se dezvăluie înaintea ochiului și panorama codrului: ,, Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule?” Codrul este glasul istoriei, este Mircea, este Ștefan. Codrul este viața
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar peste ei s-a așezat un văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
raze încălzitoare; aruncă văpăi; îmbrăcat în aur; bunul soare; răsărit înflăcărat într-o fierbere argintie; dealurile, văile se rumeniră; mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste pământ; soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumoasă și cea mai atrăgătoare dintre toate grădinile pământului. Plină de flori, de copaci, de păsări, de fluturi și de albine, de tot ce este viu, ea seamănă cu o adevărată grădină botanică. În mijlocul ei, gladiole roșii și galbene se înalță impunătoare cu frunzele ca niște săbii. Apoi crinii cei mai înalți și mai drepți cu floarea lor albă și încărcată de polen galben te îmbie cu mirosul lor amețitor. Trandafirii roșii ca sângele sunt cei mai mirositori și mai îmbătători
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zorele mov se împletește printre toate aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece în miros cu celelalte flori. În grădina mea se află mai multe flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme, guraleului și laleaua care își înalță floarea ei roșie ca o cupă de mărgăritar. Un liliac străjuiește alături de un măr în grădina mea cea minunată. Fluturii ei frumoși cu aripile lor colorate se amestecă și ei printre flori. Albinele zboară din floare-n floare, adunând harnice
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult elan pământul din care se înalță abur moale. În livezi, pomii au înmugurit și în curând să înflorească. De câteva zile, au sosit berzele. Deunăzi, am admirat cârduri de cocoare care veneau în unghiuri pe cerul albastru. Toate animalele s-au trezit la viață: din bârlogul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-și planul pentru călătoria spre țările calde. Rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia: fâlfâituri dese de aripi se aud din când în când și berzele își părăsesc cuiburile de stuf pregătindu-se de drum. După ce s-au strâns toate, înălțându-se grămadă, una câte una, și-au luat locul în șirul lung ce s-a pornit în mers întins plutind prin înălțime. Fața ruginie a undelor apelor tresare la căderea unei frunze oricât de mici. Vremea se răcește ziua scade
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sunt dulci. Copacii par de miere. Oglinzile lor se întorc spre pământ. Toamna, Vântul hoinărește de la un geam la altul. Iată clasa mea! Perdelele au împrumutat ceva din nostalgia toamnei. Par mari batiste de lumină fluturate în urma vacanței. Florile își înalță capetele triste spre cer. Și totuși, ce frumoase sunt în acest ultim ceas al verii!... Băncile par aliniate într-un marș vesel, în frunte cu catedra, spre tabla neagră, gătită pentru drum. Deodată în curtea școlii aud glasuri vesele. Clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]