2,851 matches
-
furnici. În vale erau trei sate înconjurate de dealuri veștede. Fiecare casă era așezată cu spatele spre dealuri și fața spre câmpuri pentru ca oamenii să-i poată vedea pe străinii care veneau în vale. Casele cu acoperișuri de paie se înșirau înghesuite unele în altele, iar de tavan atârnau rasteluri de bambus pe care se uscau lemnele de foc și iarba sângelui. Erau întunecoase și duhneau ca niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
anii fără foamete morții aveau parte de îngropăciune. Auzise de la tatăl său că în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și nimeni nu întreba de ei. Tot toamna avea loc și sărbătoarea Daishiko, atunci când se mâncau mici găluște nesărate înșirate pe iarba sângelui și fierte în oală. În ziua cu pricina, țăranii istoviți de muncă treceau unul după altul să-i ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zi, din orez cu bobul roșu. În prima zi din anul acela nu căzu zăpadă, dar o dată cu lăsarea nopții, vuietul trist al viforului se auzi la fel ca în fiecare an. Pe locul de onoare din sala mare întunecată, stăteau înșirați oamenii de seamă ai Stăpânului. Chipurile lor grave și inexpresive îi aminteau misionarului de statuile lui Budha pe care le văzuse demult la templele din Kyōto, dar după ce petrecuse ani îndelungați în această țară misionarul știa bine că fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
e ca Nueva España sau ca Filipine. Japonezii sunt obișnuiți cu bătăliile și sunt neînfricați în luptă. Știați că iezuiții au dat greș tocmai pentru că au gândit la fel ca voi? Cu toate că ei se arătau nepăsători, am început să le înșir una după alta greșelile propovăduirii iezuite. Ca de pildă, faptul că părintele Coelho și părintele Frois din Ordinul Sfântul Petru plănuiau să transforme Japonia în colonie spaniolă și abia apoi să răspândească în această țară credința creștină, ceea ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Cred că fumul de adineauri era un semn de-al indienilor care ne sunt potrivnici nouă, spaniolilor. Ar trebui să ajungem în Mexico peste șapte zile. Din pricina semnalelor de fum indiene pe care le-am zărit în munții ce se înșirau de-a lungul drumului, am petrecut noaptea în satul Iguala. Acești indieni fac parte din triburi sălbatice care nu-l cunosc pe Dumnezeu și ne urăsc pe noi, spaniolii. Ca să ne ținem departe de orice pericole, n-am mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau lucrurile. Japonezii trecură în luntre. Golful Tsukinoura se apropia din ce în ce mai mult. Pe promontoriile de pe laturi se înșirau case pipernicite cu acoperișuri de stuf. În spatele acestora se zărea o mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea nici o îndoială: aceasta era Japonia, era o priveliște japoneză. „Ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tăcere. De asemenea, se simțea vădit că oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care să-i conducă până la poarta principală. Aruncați ca niște pietricele, samuraiul și Nishi părăsiră clădirea. Dintre copacii înșirați de o parte și de alta a potecii pietruite se prelingeau raze de soare, iar gurile de ochit se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la castel, habar n-aveau. Poate că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dogoritor, iar pe plaja albă nu e nici țipenie. La capătul ei cresc tufișuri dese ca într-o junglă. Jonca noastră a înaintat de-a lungul coastei spre apus până când am dat de vreo zece case sărace de pescari japonezi înșirate în umbra promotoriului. La țărm erau oprite trei bărci. Pe partea dreaptă se găseau un doc pentru bărci și un drum pietruit cu stânci negre de vulcan puse una peste alta. Nici aici nu se vedea nici picior de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici în lunga lor călătorie. — Ce frig e, nu-i așa? zise samuraiul către supusul său cu compătimire în glas. Când ajunseră la Nunozawa, încă mai bătea vântul, dar cerul era senin. Sub văzduhul limpede, un lanț de munți se înșira până în depărtare, iar ogoarele erau acoperite de zăpadă înghețată cât vedeai cu ochii. Spre deosebire de cele din vale, pământurile roditoare de aici erau mult mai întinse și puteau fi lesne udate. Șanțul cu apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
povârniș, părintele Carvalho începuse dintr-o dată să cânte. — Crucem passus. Slujbașii, și temnicerii l-au lăsat să cânte mai departe. După ce coborâră povârnișul prin livada de mandarini, ajunseră în satul Ōmura. De-o parte și de alta a drumului se înșirau case cu acoperișuri de stuf. Oameni cu coșuri în spate și femei cu copii în brațe se uitau la ei năuciți. Velasco îl încuraja pe Luis Sasada care din când în când se izbea de el clătinându-se pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spate și Kircubbin alerga lejer În față. Doamne, e superb să-i vezi cum trec prin fața ta și cum se-ndepărtează, se fac tot mai mici și apoi se-ngrămădesc la turnantă, iar când ajung În linie dreaptă se-nșiră din nou și-ți vine tot mai tare să-njuri, să urli. În cele din urmă luară ultima curbă, cu Kircubbin ăsta conducând detașat. Toți spectatorii aveau niște fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am făcut cu greu loc prin mulțimea adunată și am ajuns pe pistă, unde un polițist m-a prins și mă ținea și doi brancardieri mari se duseră după tata, iar pe partea cealaltă a pistei am văzut trei cai, Înșirați la mare distanță unul față de celălalt, apărând de după copaci și sărind peste un obstacol. Bătrânul era mort când l-au adus Înăuntru și, În timp ce doctorul Îi asculta inima cu o chestie pe care și-o băgase-n urechi, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zugrăveală nouă. Arțarii băteau arama, plopii se muiau în galben, păducelul și cireșul sălbatic furau câte ceva din tăria amurgurilor, pe când stejarii abia își pătau frunzele cu praf de rugină. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se întunecau, iar măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare frunză cu o pensulă fermecată. Multe din aceste podoabe cădeau în iarba verde și fragedă pe lângă boturile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
spulberat-o, troienind drumurile.” Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor: copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă; arțarii băteau arama; plopii se muiau în galben; își pătau frunzele cu praf de rugină; teiul risipea bani de aur alb; ulmii se întunecau; măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor; 2. Povestiți în scris textul. 3. Introduceți într-o compune ce titlul „Culorile toamnei” expresiile frumoase întâlnite în text. 4. Arătați ce idei despre toamnă exprimă autorul în text. În Munții Neamțului Calistrat Hogaș „Iar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
4. Selectați substanivele proprii și alcătuiește cu ele propoziții. „Dobrogea e țara contrastelor. Stânca numai piatră, arsă repede de soare, e înconjurată de noianul apelor, în care gâlgâie viața de tot soiul. Marea, Dunărea cu delta ei, ghiolurile ce se înșiră pe trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută peisajului vioiciune.Din lupta ei cu atmosfera rezultă piramide, stâlpi, pereți rupți și goi. Cu toată uscăciunea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un cireș ciripi o pasăre și alta îi răspunse, și apoi alta vesti ceva în depărtări. Pe un arac uscat se ivi o floare roșie, apoi alta răsări pe stâlpul porții și alta mai încolo, și alta și multe se înșirară ca un fir până spre păduri. Porunca regelui va fi împlinită, spuse meșterul într-un târziu. În a șaptea zi bubuiră tobele. Dușmanii își pregăteau ospățul de biruință. Pe câmpie sosi regele cu cele nouăzeci și nouă de căpetenii. Paharnicii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea și săreau: vrăbii. Ea îi înălța zmeie mititele, felurit colorate, care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe acoperișurile caselor, sate pentru păpuși: hulubi. „Era într-un început de april, într-o dimineață din acelea care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu părerea, Însă este oare comestibilă? Unele sunt delicioase, pe când altele Îți fac ficatul pateu. Observă că unele dintre plantele respective prezentau niște flori albe, mici și cerate. Arătau ca niște crizanteme minuscule, care răsăriseră din niște umflături ca negii, Înșirați la baza glugii. —Hmmm, nu e ciupercă, spuse, ciupercile nu Înfloresc. Misterul se adâncește. Își plimbă ușor degetul pe capul plantei, apoi apăsă, pentru a-i vedea structura și textura. — Aa, e fin la pipăit, Însă rezistent, se pronunță el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
curajoși, maxilarul căzut al celor care știu de la Început că sunt condamnați. Bennie empatiza cu ei pentru temerile lor și umilirea publică. Când se scărpinau, se scărpina și el. Când Înghițeau În sec Îngroziți, Înghițea și el. Păreau niște prizonieri Înșirați pe același lanț, se gândi el. Ar trebui să le spun că suntem În aceeași barcă și ar trebui să ne unim forțele. Se apropie, dar se opri brusc. Ce naiba făcea? Sunt la televizor, prostule, nu sunt reali. Își Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a redus-o la tăcere pe vecie. Fusese curajoasă. Cu toții fuseseră curajoși. Cei care ascultau acum vor Încerca să fie și ei la fel de curajoși. La lăsarea serii, bunica a scos șalurile roșii cântătoare pe care le reparaseră În acea dimineață. Înșiraseră carapacele lucioase a o sută de cărăbuși de smarald pe tivul lung din sfoară, douăzeci de carapace pe fiecare fir, Înnodat cu un clopoțel de metal la capăt. Nepoatele lor scoseseră cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată, și cînd colo, iată sînge vărsat! Se aștepta la dreptate, și cînd colo, iată strigăte de apăsare! 8. Vai de cei ce înșiră casă lîngă casă și lipesc ogor lîngă ogor, pînă nu mai rămîne loc, și locuiesc în mijlocul țării! 9. Iată ce mi-a descoperit Domnul oștirilor: "Hotărît, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari și frumoase nu vor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pentru mine, și, în același timp, n-o părăseam căci mi-era milă de dânsa și groază de singurătatea mea. Cerc vițios în care nici o hotărâre nu știam să iau, și timpul curgea. Puteam să-i spun asta? Să-i înșir iarăși ca de obicei: Nu sunt ca toți oamenii, ca să accept obligații"? La o întrebare răspicată, frazele aces-tea, broderie literară, ar fi sunat prea fals, și deci am preferat să păstrez tăcere, aplecând capul puțin în jos. Tot ea a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare nici un om. Numai valurile. Dar ce prodigios poet ar trebui să fiu și, de altfel, orice aș izbuti, s-ar dărâma la prima apariție a apei. Aș înșira o mie de emoții, și aici sunt emoții suprapuse. Orchestră gigantică cu nenumărate instrumente. Ar semăna construcția mea doar cât seamănă o păpușă, având un mecanism izbutit, cu un om. Îmbinare fantastică de culoare, zgomot, mișcare, miros. Nemărginire, și simți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]