2,507 matches
-
spectatorul încă de la început și oricărui eveniment i se atașează o anumită semnificație neliniștitoare. Trebuie să luăm în discuție și factorii psihologici implicați în ceea ce am observat ca fiind răspunsul clasic la urât: experiența ororii (dezgustului, supărării) și a amuzamentului (încântării, bucuriei) în același timp; “râsul care moare în gât și devine o grimasă sau care este nuanțat cu o isterie moderată ori cu stânjeneală”. Credem că acesta este locul în care urâtul se întâlnește cu grotescul, cu mențiunea că efectul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cu mențiunea că efectul ultimului asupra spectatorului este mai tulburător și neliniștitor. În timp ce este evident că sentimentele ororii și dezgustului sunt direct psihologice, nu același lucru îl putem spune despre implicațiile râsului la o glumă îngrozitoare. Răspunsul se află în încântarea de a vedea tabu-urile încălcate, în senzația unei eliberări momentane de inhibiții ca și în plăcerea intelectuală la perceperea elementului comic. Dar vom proba de asemena o sadică plăcere a ororii, cruzimii și dezgustătorului. Adept al acestei ultime idei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
critică. Până și scrâșnetul dinților care nu-l lăsa noaptea să pună geană peste geană sau amanții mai mult sau mai puțin Închipuiți, ascunși În dulapuri sau sub pat, constituiau pentru el neașteptate motive de amuzament, dacă nu chiar de Încântare. Scrâșnetul dinților ei În timpul somnului Noimann nu-l compara cu zgomotul pe care-l scoate un polizor sau un fierăstrău atunci când atinge o esență tare, ci cu o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l făcea să tremure și să nu-și mai afle astâmpăr. La fel de emoționați erau și ceilalți cavaleri, până la bătrânul duce de Namo cu părul alb ca zăpada și însuși Carol Magnul. Tăcere adâncă domni câteva clipe, pierduți fiind cu toții în încântarea de a o privi. Tânărul și arzătorul Ferrau abia de-și stăpânea pornirea de a o smulge pe Angelica din mijlocul uriașilor săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi, vrăjitorul, care prin meșteșugul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
întâmplarea a îndreptat-o pe Angelica spre fântâna Silei din ale cărei ape a băut cu lăcomie. Plecând deacolo, contele și cu prințesa au întâlnit un cavaler. Acesta nu era altul decât Rinaldo, care pornise în căutarea Angelicăi. Surpriza și încântarea i-a luat graiul în prima clipă, dar revenindu-și curând, a salutat-o cu bucurie oferindu-i protecția sa. Angelica l-a respins însă cu dispreț, iar Roland, furios de această încălcare a drepturilor sale, el era în stare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
jucau și se alergau. Ele s-au repezit cu toatele în întâmpinarea lui Rogero, și l-au condus în palat care era asemenea unui paradis. Am putea să numim astfel acest palat în care ceasurile treceau fără socoteală, într-o veșnică încântare. Locuitorii săi nu cunoșteau spațiul, lipsa și... mai ales bătrânețea. Ei nu încercau alte senzații decât acelea de plăcere și de veselie; fericerea era aici o cupă ce părea că niciodată nu se golește. Cele două tinere doamne ,cărora Rogero
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
potrivit cererii aduse de către ilustrul Rinaldo, venit ca ambasador al lui Carol Magnul, unchiul său. În acest timp, curiozitatea cavalerilor englezi a fost în parte satisfăcută privindu-l pe Hipogrif în repaus, iar Rogero, pentru a le reînoi surpriza și încântarea, încălecă din nou animalul și , dâmdu-I pinteni, l-a făcut să se ridice în văzduh cu rapiditatea unui motor, îndreptându-I zborul mai spre apus, până când a început a se ivi coastele Irlandei. Aici el zări curând ceea ce părea a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vrea să dezvolți „incident“, te rog, spuse Vika, ridicând din sprâncene. —Am... ăăă... ne-am cuplat Într-un fel, spuse ea, cu un zâmbet timid. —Ce? Jill țipa deja, holbându-se la sora ei cu un amestec de oroare și Încântare. Ce s-a Întâmplat? —Ei, m-a Întrebat dacă nu vreau să merg cu el la cină după ce am făcut rost de Încă un client potențial. Am mâncat sushi, apoi am băut... —Și dup-aia? m-am repezit eu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceva interesant cu zucchini? Întrebă mama, luându-l de braț În momentul când se ridică de pe perna de pe podea. După câteva minute, Sammy era la aragaz, În timp ce mama stătea liniștită la masă, fixându-l cu mirare, incapabilă să-și ascundă Încântarea. —Ce faci? am Întrebat În timp ce el strecura o oală de tăiței și adăuga o picătură de ulei de măsline. Își șterse mâinile pe șorțul pus la dispoziție de mama (pe care scria EXISTĂ PACE ÎN ACCEPTARE), În timp ce supraveghea procesul. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor sufletul cu pre zența lor... — Te-ai împrietenit cu vreun animal în copilărie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam 96 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine, Musset, Baudelaire... Aveam fiecare câte un chevalier servant. Cavalerul meu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sale extreme, era supranumit în vreo trei feluri, care, în fond, însemnau același lucru: Atila, zis Der Etzell, zis Biciul lui Dumnezeu. A fost cel mai bun profesor de Istorie pe care l-am avut; lecțiile lui erau o adevărată încîntare; oricât de distrat din fire ai fi fost, îți era peste putință să nu-i asculți prelegerile cu toată atenția. George Drăgănescu de Filozofie și Drept, un bătrâior foarte cumsecade, puțin bâlbâit, dar bun profesor, era poreclit pur și simplu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Băjenarule, că-i imiți foarte bine pe actorii "Naționalului". Am fi curioși să te auzim și noi! ― Cu plăcere, domnule director! Și, fără să fac mofturi, repetai pentru a nu știu cîtea oară imitațiile pe care le știam, spre marea încîntare și chiar spre entuziasmul unora dintre profesori. ― Bravo, mă... bravo, Băjenarule, extraordinar... uite, domnule, n-am știut că ai așa talent! Ba, Niculescu-Brăilițeanu a venit la mine, m-a luat de bărbie și mi-a spus: ― Ia mai fă-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe Apărătorul care Îi prinsese Încheietura, aruncându-l la pământ. Scăpase, dar nu mai avea sabie. Dădu din nou pinteni, ieșind din cercul care se strângea În jurul lui. Cei șapte porniră În urmărirea lui. De pe margini, ceilalți Apărători priveau cu Încântare Încercările noului lor tovarăș de a scăpa dintr-o situație În care nu avea nici o șansă. - A doborât trei... murmură Vasile al lui Scatoalcă. Nu-i rău deloc, pentru un Începător. - Mda... șopti Ion Moț. Să vezi ce-o să pățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îi imploră el. Vă rog, lăsați-mă înăuntru! De partea cealaltă, paznicul mârâie la el să dispară. — Vă rog! Deschideți! Nici un răspuns. Unchiul meu, strigă cu glas tremurat, o să vină și o să vă biciuiască. Atunci o să vă pară rău. Spre încântarea lui, se aude cum este tras zăvorul și poarta albastră se întredeschide. Apare o mână care aruncă o fotografie sepia în praf. Apoi poarta se închide din nou. Pran ridică fotografia, continuând să lovească poarta cu pumnii, plângând și rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
productivă a regatului, lacurile din Fatehpur joacă acum un rol important în viața socială și politică a statului. Oficialii englezi și alte personaje importante, scot mii de tolbe pline de vânat de pe acest teritoriu, ceea ce îi face să accepte cu încântare orice invitație la vânătorile organizate aici. În mod firesc, aceste invitații sunt mai ușor de obținut de către cei care fac afaceri cu Fatehpur, fapt care a devenit de la sine înțeles (desigur, în mod tacit) în birourile Locotenentului Guvernator, la Agenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hinduse, a decis să-l numească după luna plină care strălucea prin fereastră, Chandra, și după ce băiatul termină de mâncat, îi spuse că poate să rămână. Chandra se instală în cămăruța de sus și ea descoperi suprinsă sentimentul acut de încântare la gândul de a avea un tânăr în casă. Felul în care cobora scările, în care-și așeza brațele subțiri pe masă când citea o carte, chiar și mirosul imprecis, ușor stătut al lenjeriei murdare pe care o aducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de pai pe cap. Și cu umbrelă. Amuzat de idee, urcă treptele magazinului lui Shahid Khan, trecând repede pe lângă ucenicele aplecate asupra mașinilor de cusut și-l cheamă pe croitor, care-și bea ceaiul undeva, în spate. Costumul este o încântare. Shahid Khan a dublat materialul crem cu mătase galbenă și a făcut asta la jumătate din prețul pe care i l-a cerut la început, minimum din cât îi trebuie ca să trăiască o zi la vârsta sa înaintată. Jacheta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că ți-a spus ceva din poveștile... Când vede că Jonathan nu-i răspunde, îi spune ea una, relatându-i cum Bridgeman senior stătea pe genunchii Nanei și ea îi dădea câte o gură de gin, ca unui matur. Ce încântare să vă văd împreună, zice doctorul Noble. O reuniune de familie. Miss Bridgeman, trebui să vă spun că este o surpriză pentru mine să aflu că Jonathan mai are o rudă. Problemele lui sunt administrate de un executor. Mătușa Berthilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
abia începuse să fie la modă și nimic nu putea fi mai necunoscut decât acele insule părăsite de la nordul râului Oil, din vestul Africii engleze. Fotse fuseseră prezentați pe scurt de un misionar francez, dar altfel, erau necunoscuți antropologilor. Spre încântarea sa, Chapel a descoperit uitându-se pe hartă, că nimic legat de acea țară nu-i amintea de ceva. Era spațiu gol. Imediat, în prima vacanță de vară a pornit într-acolo. Asta a fost cu mulți ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tale și din informațiile pe care le-am cules până la venirea ta, ți-am reconstituit aproape în întregime povestea. Dă din cap, dacă înțelegi... Omul își clătină capul, dar privirile îi erau rătăcite. - E un caz unic, pronunță cu o încântare șuierătoare paralelipipedul din stânga: ZEUL VITEZEI. Propun ca vestigiile minții lui să fie amplificate, traduse și exprimate de vocea umană. Un piezodifuzor roșu de deasupra lui Homer gâfâi: - Ce se întâmplă cu mine? Ce vreți de la mine? - Foarte bine! râse Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor sufletul cu pre zența lor... — Te-ai împrietenit cu vreun animal în copilărie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine, Musset, Baudelaire... Aveam fiecare câte un chevalier servant. Cavalerul meu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele pe care le răpuseseră. Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă era pătată. Zâmbi de încântare, știind că se descurcase bine. Veniră și ceilalți fii. Îi arătară tatălui animalele legate sub pântecele cailor. — Unde este Hsien Feng, cel de-al patrulea fiu al meu? întrebă tatăl. Fu chemat Hsien Feng. El nu purta nimic sub burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mama. Copacul longevității mele a crescut mult zilele astea. Rong intră în cameră îmbrăcată într-o rochie din mătase de un verde pal, brodată cu fluturi aurii. Se lasă în genunchi și face o plecăciune. Vocea-i e plină de încântare când spune: — Sunt mândră să fiu rudă imperială. Înainte să apuc să vorbesc cu Rong, un eunuc de afară anunță: — Ducele Kuei Hsiang a venit să o vadă pe doamna Yehonala. — Sunt onorată. De data asta, cuvintele îmi zboară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]